CE SPUN ALEGERILE LOCALE 2016

Pentru cine urmăreşte evoluţia ţării, perspectivele ei de viitor, alegerile, inclusiv cele locale, sunt un indiciu extrem de preţios. Aceasta pentru că în sistemul democratic alegerile arată sensul evolutiv al ţării. Înscriindu-se aproape neabătut pe linia general postdecembristă, alegerile locale din acest an lasă în urma lor aceleaşi îngrijorări.

O prezenţă la vot de sub 50% din electorat arată că populaţia, societatea, nu este pregătită, coaptă, pentru sistemul politic democratic. Într-un fel de înţeles, dat fiind hiatusul dictatorial comunist, dar după un sfert de secol şi ţinând seamă de problemele cu care a fost (este) încercată ţara, te-ai fi aşteptat la mai multă responsabilitate. Voinţa unei naţiuni nu poate fi exprimată de mai puţin de jumătatea ei. Pentru a fi convingătoare şi determinantă, ea trebuie să fie substanţial majoritară, ceea ce ar presupune o prezenţă la vot de cel puţin de 65-70%. Aleşii de un electorat sub acest procentaj (48,43%) nu pot invoca reprezentativitate inclusiv la nivel local, dacă privim alegerile ca un exerciţiu electoral global.

Remediul acestei grave carenţe social-politice ar fi instituirea obligativităţii votului. Se practică şi la societăţi mai evoluate. Mai pragmatici decât noi, bulgarii l-au adoptat recent. În stadiul în care ne aflăm (şi noi ca şi ei) nu există alternativă eficientă. Aleşii de o minoritate sau de o majoritate fragilă nu au sentimentul responsabilităţii majore faţă de masa alegătorilor. A menţine sistemul pe perspectiva indefinită a speranţei evoluţiei spre normalitate, semnifică abandonarea sau delăsarea în faţa problemelor curente sau imediate care condiţionează procesul evolutiv pozitiv. Obligativitatea votului ar induce în timp exerciţiul benevol al acestuia. Altfel, băltim în acest fel până nu se ştie când.

Dintre cele trei forme ale votului local, cel mai semnificativ pentru o apreciere politică mi se pare votul alegerii consiliilor judeţene, pentru că se raportează la cea mai întinsă unitate teritorială. Dintru început, o vădită contradicţie : procentual, diferenţa între PSD şi PNL este de 5 procente dar teritorial, PSD a învins în 29 de judeţe dacă luăm în calcul şi Bucureştiul pe când PNL şi-a adjudecat doar 8 judeţe. Aşa se face că aproape toată România este roşie. Care poate fi explicaţia unei (în continuare) atare orientări?

În primul rând şi în mod specific, aşteptările socializante ale unei bune părţi a populaţiei. Istoriceşte, mai apăsat pe vremea regimului comunist, cei mai mulţi români n-au fost proprietari, n-au fost stăpâni. A lucra pe moşia altuia, pe simbrie, fără interes, fără iniţiativă, fără efort, însemnează un trai lejer, îmbietor, fie şi la limita subzistenţei. Cu alte cuvinte, a trăi din întinsul mâinii la proprietarul particular sau la stat. Pe această mentalitate va câştiga mereu cel ce dă, cel ce oferă, iar nu cel ce îndeamnă la muncă, la iniţiativă, la responsabilitate. Largheţea facilităţilor sociale joacă deci un rol determinant. Beneficiarul este mulţumit că primeşte iar darnicul mulţumit că se menţine la putere. Pentru niciunul nu are importanţă de unde se dă şi cu ce consecinţe. Aşa se face că ne-am distrus economia, că ne vindem pământul străinilor, că ne îndatorăm nebuneşte, că stăm cu ochii numai la fondurile europene, că practic tot profitul ce se realizează ia calea străinătăţii. Nimeni nu mai vorbeşte de relansare economică, de o strategie a dezvoltării, de valorificare pe mână proprie a resurselor. Suntem mulţumiţi că facem rost de bani pe care-i cheltuim cumpărând mărfuri străine.

Această gândire se pare că motivează votul majorităţii din cei ce s-au prezentat la urne, argumenţaţie deopotrivă valabilă şi în ce priveşte alegerea primarilor ca şi a consilierilor comunali, orăşeneşti sau municipali. Cum spuneam mai sus, mai grav pentru cei ce nu se prezintă la vot. Este ca şi cum n-ar trăi în România, nu înţeleg să-şi bată capul cu asemenea probleme. Şi sunt, precum se vede, majoritatea. Nota bene, Bucureştiul.

„N-am ce alege, toţi sunt o apă şi-un pământ” este argumentul suprem al absenteiştilor. O fi. Într-adevăr, justiţia ne dovedeşte pe zi ce trece că politica de azi, indiferent de culoare, distruge ţara, că partidele sunt detaşate de răspundere alta decât interesele lor. Pe lângă asta, pe flancul drept ca să-i spunem aşa, o adevărată degringoladă după destrămarea PDL, urmată de o gravă greşeală prin fuziunea, în contextul unor mari frământări social-politice, a PDL cu PNL ceea ce a condus, contrar aşteptărilor dar altfel previzibil, la disiparea rândurilor ca şi a propriului electorat.

Rezumativ, ce să-i facem, asta e, electorat şi politicieni pe aceeaşi măsură. Asta oferă societatea românească greu încercată înainte ca şi după zisa revoluţie. Cum se vede, încă nu suntem dispuşi la efort şi responsabilitate spre redresarea ţării, spre a-i repune în valoare resursele şi disponibilităţile în interes naţional, iar nu în interese meschine sau străine.

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

de Gavril Dejeu