Considerații în zile de caniculă

Când excesele vremii ne fac probleme, este momentul să facem un pas înapoi spre a vedea de ce suntem atât de vulnerabili, într-o epocă de mare avânt tehnologic? Sau respectivul avânt este inegal, adică nu este interesat de toate aspectele vieții societății? Societate care, de bine, de rău, îl finanțează!

Plină de învățăminte este și recurgerea la istoria așezărilor umane – ca să vedem cum era posibil ca, în vremuri de înapoiere tehnologică, societatea, comunitățile, să facă față onorabil exceselor climatice ... Adesea uităm că, deși a parcurs câteva secole de adevărată „mică eră glaciară” ( 1450 – 1750), comunitatea popoarelor europene a lăsat modernității enorme suprafețe de păduri seculare, care, de fapt, au fost ”deforestate nesustenabil” mai mult după anul 1800...

Primul secret ține de amenajarea teritoriului și urbanism contextual – societățile responsabile și-au amplasat totdeauna vetrele primelor așezări la adăpost de culoarele cu vânturi excesive, la adăpost de viituri și inundații periodice, departe de mlaștini și alte suprafețe insalubre. Informația esențială și de durată strategică ducea la decizia amplasării de localități - investiția care înseamnă cel mai mare efort financiar, de timp și energie, pentru orice comunitate! Aceasta este și cauza pentru care marile orașe europene au fost expresia unei stabilități de ordin politic-decizional, au acum toate peste un mileniu de viață și nu se compară cu nici o „metropolă” a popoarelor migratoare orientale, ca să nu mai vorbim despre aberațiile „metropolelor” ridicate pe nisipurile petrolifere din Golf...

Al doilea secret ține de natura materialelor de construcție – construirea de-a lungul ultimului mileniu, în orașe și sate, nu putea fi sustenabilă decât utilizând materiale locale / ieftine / ușor de transformat și prelucrat / ușor de reciclat !! Europenii au preferat mereu piatra moale (calcar, tuf vulcanic, gresiile ) pentru construcții mai durabile, dar și argila, resturile vegetale (paie, stuf, crengi elastice), lemnul brut, varul și nisipul, pentru construcțiile mai puțin pretențioase.

În condițiile Europei de zonă temperată, experiența breslelor și confreriilor de constructori, deși a avut acces foarte limitat la moștenirea glorioasă a imperiului roman, a sintetizat până la urmă un corpus de cunoștințe de specialitate, care a dus la răspândirea pe întreg continentul a unor metode de edificare perfect adaptate climei și locuitului durabil. Azi vorbim despre construcții „tradiționale” și le opunem cu orice prilej celor dictate de noile industrii ale materialelor, ale sistemului de afaceri imobiliare și ale sistemului de manipulare media – acestea tinzând să implementeze pe tot globul un așa-numit sistem de tranziență și în domeniul construcțiilor. Adică să ne convingă de faptul că o casă este doar un obiect cu viață scurtă, îl ridici sau îl cumperi, îl folosești, dar te plictisești repede și îl distrugi...

De aceea este înțelept să ne aplecăm mai atent asupra caselor tradiționale pe care le mai avem ! Cum au trecut ele sute de ani prin această climă – vara, în pod sunt 600 Celsius, iar în pivniță maxim 130 Celsius... Verificați, pe caniculă, când treceți prin dreptul unei ferestre de subsol, ce curent de aer rece vă spală picioarele – gratis !! Și am ajuns, în anul de grație 2016, să nu fim în stare să utilizăm această căldură gratuită de la soare, și acest sistem de răcire pasivă a aerului, pe care unii în antichitate știau să-l folosească !!! Vorbim de proporții de masă, nu la vile unicat, foarte scumpe...

Ceramica (sub formă de cărămizi, cahle, țigle) este un material imbatabil, inclusiv pentru protecția navetelor spațiale ce se întorc de pe orbită. Este din resursă practic nelimitată, regenerabilă, omogenă în comportament, ieftină ca fabricație, punere în operă și mentenanță.

Structura tradițională înseamnă: fundații continue (piatră, cărămizi bine arse, apoi beton) / ziduri portante din cărămidă sau stâlpi+grinzi din lemn+umplutură cu chirpici, paiantă, lut pe împletitură din nuiele / tencuială cu var-nisip / tâmplărie din lemn / izolație peste tavan din lut+resturi ceramice+cărămizi sau amestec de resturi+lână / acoperiș pe structură din lemn cu învelitoare ceramică (țiglă), paie sau lemn (șiță). Este un sistem aplicabil în orice cantitate și la orice altitudine. Cu o anume grosime de perete, ai asigurată căldură iarna și răcoare vara, fără consum de energie! Cam 60 cm. cărămidă plină sau balot de paie... Structurile moderne și contemporane sunt, fără excepție, catastrofale în condiții de caniculă – toate materialele sunt nesustenabile, adică scumpe, energofage, greu de reciclat, nepermeabile la vaporii firești din interiorul încăperilor! Vorbim despre sticlă, metal, polistiren, tâmplărie p.v.c, etc. Iar efectele utilizării lor în construcții (indiferent de latura estetică) sunt devastatoare, asta pentru că:

- Sunt scumpe prin procedeele energofage de fabricație - Se transportă pe distanțe mai mari decât materialele tradiționale - Întreținerea e foarte scumpă – curățarea lor deasă/ pierderile de temperatură (sticla termopan e eficientă doar de la 3 straturi în sus!) / suprafețe mari greu de deschis (apare necesară condiționarea aerului – sursă de bacterii periculoase, consum mare de energie electrică etc.) / necesită sisteme sofisticate de montaj, etc. - Sunt foarte greu de reciclat.

De-aceea în urbanismul contemporan a mai apărut o contradicție fundamentală – între presiunea mediatică pentru nou, schimbare cu orice preț, individualism și orgoliu profesional, și costurile primare, sociale și strategice ale acestor investiții!

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi