Interviu cu Sebastian Gheorghiu, directorul ICon Arts: ”În orice domeniu a intervenit globalizarea. Dacă tu rămâi local nu vei avea nicio șansă”

Am stat de vorbă cu Sebastian Gheorghiu, directorul Festivalului ICon Arts Sibiu, despre șansele reale pe care le are un tânăr talentat să devină artist, despre cum Sibiul i-a primit cu restaurante închise și șaorma, dar și despre cum a crescut unul dintre evenimentele de înaltă ținută ale orașului nostru.

Reporter: ICon Arts nu înseamnă doar un festival ci și un sprijin pentru tinerii muzicieni talentați. Acesta este un lucru care nu se prea face în România și de care multe domenii duc lipsă. Voi de ce o faceți?

S. G.: Practic aceasta este cea mai importantă parte a activității noastre pentru că acum 14 ani, la Breaza, am început exact o serie de cursuri de vară. Ceea ce pentru muzică, pentru acest domeniu era o noutate. Mai exista o variantă de cursuri de vară, ceva mai puțin elaborate, organizate de Universitatea din Cluj la Piatra Neamț, dar adresate numai compozitorilor. Noi din start am propus multor tineri instrumentiști să participe, dar și compozitorilor. Ideea am adus-o din Germania, de la Darmstadt, unde eu, în calitate de bursier, am fost în 1998 și am rămas impresionat de ceea ce înseamnă, de fapt, un eveniment care se bazează pe cursuri de vară. Ideea era legată de muzica contemporană. Ulterior, în facultate, eu am terminat Conservatorul, mi-am dat seama că nimeni nu ia în serios arta contemporană. Există niște evenimente răzlețe în București, dar sunt limitative și nu permite tinerilor interpreți să se apropie de muzica contemporană. Și acum, după 14 ani, avem niște rețineri la foarte mulți dintre tineri care consideră arta contemporană neadecvată…

Rep.: Sunt mai clasici, mai romantici?

S. G.: Da și asta ține și de educația de la noi care încă este de secolul XIX. Inclusiv în domeniul acesta.

Rep.: Tocmai de la niște oameni de cultură te-ai aștepta să fie mai deschiși.

S. G.: Este corect, dar se merge în continuare pe un sistem educațional învechit. L-am preluat pe cel rusesc, sistem care de fapt provine de la prusaci. Un pic îmbunătățit de aportul individual al maeștrilor, dar în esență este același sistem.

Rep.: Hai să luăm un caz concret. Avem în Sibiu un tânăr foarte talentat, care învață la Liceul de Artă, ia lecții în particular și se pregătește să fie mai bun. Ce șanse reale are el să devină artist, să ajungă să trăiască din arta?

S. G.: Șansele sunt mici, din păcate. În momentul de față, nu numai în muzică, în orice domeniu a intervenit globalizarea. Dacă tu rămâi local nu vei avea nicio șansă. E minimă posibilitatea să fii descoperit de cineva, care să te audă într-un anumit context și care să spună că ”omul acesta merită luat de aici și dus în lume”. E foarte puțin probabil. Toți tinerii, ca și noi, trebuie să ne dăm seama că în primul rând trebuie să investim noi în noi. Și cum facem asta? Ducându-ne la diverse cursuri, la masterclass-uri, cunoscând oameni, este foarte important ca tu să studiezi, să acumulezi ceva și să cunoști oameni. Îți crești șansele.

Rep.: Ce e mai important? Să ai relații, oameni care să-ți deschidă uși, să ai bani care să te ridice sau e de ajuns talentul?

S. G.: Toate! Din păcate trebuie să ai din toate. Din această idee pot să scot banii. Banii nu sunt cea mai importantă componentă. Cel mai important este să fii talentat și să-ți dorești foarte mult. După contează relațiile. Și în final banii. Dar la nivel financiar tinerii își pot găsi tot felul de finanțări externe, burse, pentru a participa la cursuri de vară, spre exemplu. Care nu sunt o modă, sunt o necesitate. Iar noi am venit cu această soluție de 14 ani și de zece la Sibiu.

Rep.: La școala voastră de vară vin tineri din toată țara și chiar din străinătate. Cum faceți selecția și cât de greu este să ajungi să înveți de la cineva renumit?

S. G.: Noi facem selecția profesorilor cu un an sau doi înainte. Să aduci un maestru recunoscut internațional, un compozitor foarte bun, este greu pentru că el este căutat de multe alte persoane și festivaluri, unele poate mai importante sau mai renumite. Dacă ajungi să intri în contact toată lumea își dorește să vină în România. Pentru cei de afară România este încă un punct negru. Mulți s-au săturat de Londra, Paris și sunt foarte interesați să vină.

Rep.: Să vină la Sibiu?!

S. G.: Să știi că dacă stai tot timpul acolo vii la Sibiu ca la o distracție unde mai și muncești. Când vii într-un loc pe care nu-l cunoști și îl explorezi, îl descoperi, ai o satisfacție în plus. Este pentru al doilea an, spre exemplu, în care aducem un profesor din Statele Unite, baritonul David Malis. Anul trecut a venit pentru că cineva l-a recomandat, a fost mai mult un experiment. La finalul cursului el a venit la noi și ne-a spus că își oferă disponibilitatea să revină la Sibiu. Dânsul a lucrat 13 ani solist la Metropolitan în New York. Poate preda oriunde în lume.

Rep.: Sunteți la a 14 ediție, dintre care a zecea la Sibiu. De ce ați ales Sibiul când puteați merge oriunde în țară?

S. G.: N-am să uit niciodată când am ales Sibiul. După a treia ediție, pe care am avut-o la Breaza, în județul Prahova, când am avut peste 75 de participanți ne-am dat seama că infrastructura nu ne poate susține. În acea vară am lucrat după cursuri cu un organist belgian, care fusese la noi la cursuri în calitate de compozitor. Am făcut cu el un turneu prin România. Întâmplător am ajuns și la Cisnădie. Eu având deja în cap ideea că ne trebuie un loc nou mi-a plăcut foarte mult.

Rep.: Ce anume? Ce ai văzut?

S. G.: Mi-au plăcut oamenii! Au fost absolut deschiși la o ipotetică idee, posibilitatea de a avea biserica din oraș ca spațiu de lucru, Cisnădioara ca variantă de cazare, Sibiul ca variantă de a ne pune în valoare.

Rep.: Un public format?

S. G.: Publicul încă nu era format la vremea aceea, în 2006. Publicul, de fapt, s-a format în 2008 în Sibiu.

Rep.: Ai sesizat diferențele acestea în timp?

S. G.: Da, s-au simțit. În 2006 era foarte multă curiozitate și multe probleme organizatorice. Inclusiv în Sibiu, oamenii nu erau obișnuiți cu evenimentele culturale. Dacă nu luai cina până la ora 21:00 nu mai găseai nimic deschis. Am găsit o șaormerie pe Milea care era aproape non-stop deschisă. Acolo am găsit să mâncăm în 2006 după concert, era singurul loc. Acum Sibiul arată efectiv ca un oraș primitor. În 2007 am avut și noi o mică părticică din programul Capitalei Culturale și acela a fost momentul în care festivalul nostru a luat amploare. Cum am pornit de la început cu discuția, am ajuns să facem festivalul pentru că tinerii care participau la cursuri creșteau și deja aveau ceva de arătat. Profesorii lor își doreau un recital. După care am avut invitați. Și uite așa, încet, încet, de la Academie am ajun la Festival. Pentru noi Academia ICon Arts este esența.

Programul complet al festivalului îl puteți vedea aici

Sursa foto

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).