La moartea ursului

La șase ore după moartea ursului din oraș, un sibian ne-a cerut ajutorul pentru a împăia animalul. Un taxidermist se interesa dacă nu cumva e posibil ca animalul să fie imortalizat în acțiune după ce a fost ucis, pentru a fi donat unei școli. Să vadă și copiii un animal sălbatic de aproape. Mă rog, în fiecare zi, nu numai din an în an. Propunerea a picat, pentru că Direcția Sanitar-Veterinară ne-a comunicat că prin ordin de ministru animalul a fost ars. Tot. Evident, după ce i s-au făcut toate analizele. Nu știu cum se va deconta, dar sunt sigur că ursul nu avea card de sănătate. Și și dacă avea, nu-l putea folosi, pentru că sistemul e blocat de luni și nu-l ajuta foarte mult. Animalul cu aere de orășean nu suferea de nicio boală, poate era puțin flămând. În rest, sănătos – beton.

Au mai existat cereri inclusiv pentru carnea animalului. Oamenii s-au interesat dacă nu s-ar putea, cumva… Ursul părea fraged, iar dacă era și cu analizele la zi… de ce nu? Dacă animalul s-ar fi grăbit puțin, putea fi servit pe cărbuni, în gura tunelului, la a doua inaugurare a autostrăzii dezgropate. Dar n-a fost să fie… a ars repede. Puțin prea repede.

În școală se tot repeta întrebarea: ce ne dă animalul x? Găina – ouă, Oaia – lână, vaca – lapte. Ursul ce ne-a dat? Încă un motiv să ne uităm în oglindă.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Alin Bratu

Politic
Telefon:
0745 590 991

alin[at]turnulsfatului.ro