Multă vreme n-am abordat acest restaurant la prezenta rubrică din cauza unui moral conflict de interese, având în vedere relațiile dintre cei care dețineau acest local și echipa ziarului. De la amintitele vremuri au trecut ani, proprietarii s-au schimbat în vreo două rânduri și la fel și amenajarea interioară.
Iar din primăvara asta, meniul restauratului Tango s-a modificat. Nu esențial, după cum aveam să descoperim. Adică a mai apărut un ton, ceva vită, un sos nou. Cu toate acestea, meniul a rămas unul destul de simplu, care evită îngrămădeala cu „de toate“, dar care – parafrazându-l pe nenea Iancu – poate ar mai fi mers schimbat prin părțile esențiale, dar fără să se modifice nimic. Altfel spus, în meniul de la Tango veți găsi în continuare de la bruschette în felurite combinații, carpaccio și biftec, ca antreuri, la salate cu piept de rață afumat sau cu pere fierte în vin, la supe și feluri principale care includ pastele, carnea de porc, de vită ori fructele de mare. Prețurile sunt ușor peste medie: pentru o salată capresse plătești 27 de lei, în timp ce pentru o supă de legume vei plăti 15 lei, iar pentru un gulaș de vită – 18 lei (asta pentru comparație).
Noi am decis să alegem altceva din meniul care ne-a fost adus aproape instantaneu cu momentul imediat următor celui în care ne-am așezat. Și când scriu „noi“, mă refer la anonimul subsemnat și la copilul aferent. Care, evident, a cerut pui, pui și pui, dacă se poate fără legume. Iar pentru că un compromis tot trebuia făcut, am negociat ajungând la un pui asiatic, în timp ce pentru mine am cerut o porție de coaste de porc. Cât timp am așteptat mâncarea, am contemplat ghinionul de cursă lungă ce însoțește restaurantul care de la bun început a tras să fie printre primele din oraș. Și care, la fel ca oricare alt loc din centrul istoric, așteaptă venirea sezonului cald precum Bărăganul sistemul de irigații. Doar că, în ultimii ani, restaurantul Tango a avut parte de o nedreaptă învecinare cu șantierul public pentru restaurarea casei din Piața Mică, de la numărul 25, generator de praf și, evident, de orice altceva decât de atractivitate turistică. Ca și când nu ar fi de ajuns, de un an terasa de la Tango este străjuită și în dreapta de un nou șantier, tot public, cel al clădirii din Piața Mică de la numărul 22, șantier care se va lungi și pe perioada anului viitor. N-am apucat să socotesc prea mult cât ar însemna ghinionul acesta și nici să socotesc de ce în Tango boxele răsună a muzică electronică (noroc cu boxele care au un nivel acceptabil), că pe masă ne-a fost și adusă comanda. Sub 20 de minute, timp mai mult decât decent, chiar dacă asta a însemnat că mâncarea încă avea o temperatură cam prea crescută.
Puiul asiatic nu a fost strălucit. A fost bun, dar nu a strălucit. Legumele trase la tigaie suficient, dar nu peste măsură, astfel încât să păstreze cât mai mult din prospețime, puiul frăgezit cu amidon, alături de orez au avut ceva ce le lipsește. Am pus situația pe seama faptului că am cerut ca preparatul să nu fie picant, fiind destinat progeniturii minore. În schimb, coastele au fost excelente. Însoțite de cartofi cu rozmarin lăsați la cuptor și sos barbeque, coastele s-a dovedit suficient de bine pregătite încât să elibereze carnea rapid de pe coaste, dar să mențină o textură proaspătă la mestecat. Practic, la un moment dar, copilul a renunțat la pui pentru a descoperi senzațiile oferite de coastele de porc. Trebuie să remarc faptul că ambele porții au fost absolut generoase, la o privire de ansamblu prânzul târziu fiind unul cât se poate de reușit.
Toată masa a costat 95 de lei. Cel mai scump preparat a fost reprezentat de coastele de porc, pentru care am plătit 41 de lei, în timp ce pentru cartofii cu rozmarin suma trecută pe nota de plată a fost de nouă lei. Puiul asiatic a mai costat 33 de lei, iar pentru două ape plate, suma de achitat a fost de 12 lei.
Piatră cubică tango Ce vin ar fi fost potrivit la o astfel de masă
Recomandările culinare ale acestei săptămâni ne provoacă în prima parte la un fel de mâncare chinezească: pui asiatic, cu orez. O regulă generală în asocierea vinurilor zice că la carnea albă se potrivește un vin alb. Însă pentru mai multe detalii am apelat și de această dată la partenerii noștri profesioniști, Casa de Vinuri Wine Not?.
Florin Marian, somelierul casei de vinuri ne recomandă un vin aromat, probabil soiul cel mai comun dintre cele albe: Gewurztraminer. „Este de departe cel mai distinctiv și mai ușor de reținut de memoria gustativă”, scrie Jancis Robinson, Master of Wine în cartea ei, „Degustarea Vinului”. Are un miros îmbătător, aproape ca un parfum, ușor exotic. Puiul asiatic este caracterizat de multe arome și condimente, la fel de exotice. Pentru a recomanda un Gewurztraminer clasic va trebui să ne plimbam puțin pe harta Europei, mai exact în Alsacia franceză, la granița cu Germania. În lumea cunoscătorilor de vin, Alsacia e renumită pentru vinurile ei parfumate, cu miros dulceag și gust sec. „La Wine Not? avem de curând probabil vinul «perfect» pentru o asemenea mâncare: un Gewurztraminer de Alsacia, de la Crama Leon Beyer, adus în Sibiu de noi tot prin importatorul Vinimondo. Este aproape un clasic”, declară Ovidiu Balaban, proprietarul Casei de Vinuri Wine Not?.
La al doilea fel de mâncare, coaste de porc cu cartofi la cuptor, am încercat tot un „alb”, de această dată un Chardonnay. Un nume practic necunoscut acum 30 ani, astăzi probabil este soiul cel mai cunoscut de vin. Este un vin mai greu, cărnos, care trebuie băgat în seama. Merge de minune baricat în butoaie de stejar, formând împreună cu lemnul probabil una dintre cele mai cunoscute perechi din lumea vinului. „Aș recomanda Sole Chardonnay de la Recaș de această dată. Este un vin clasic, care merge de minune cu coastele de porc”, completează somelierul de la Wine Not?.
„Este un vin corpolent, gălbui, cu arome intense de fructe și o aciditate bună, simțindu-se că s-a maturat puțin și în butoaie de stejar. Iar cei de la Cramele Recaș au făcut treabă foarte bună în colecția «Sole»”, adaugă Ovidiu Balaban. În wine shop-ul de la Wine Not? este, probabil, cel mai vândut Chardonnay, fiind cotat ca un vin alb premium de foarte bună calitate. „Nu ascund faptul că după ce am încercat această asociere de mâncare și vin, deja salivez cu gândul la coastele de porc alături de un pahar de Sole Chardonnay”, încheie, ușor pofticios, partenerul nostru de la Wine Not?
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: restaurant sibiu , Astra film festival , Piața Mică , Florin Marian , Ovidiu Balaban , cronica de restaurant , Vinuri Wine Not , Wine Not , cele mai bune restaurante din , Pentru Sibiu , Crama Leon Beyer , Degustarea Vinului , Jancis Robinson , Sole Chardonnay , La Wine Not , Cramele Recaș
Vizualizari: 10600
Ultimele comentarii
Acum 2 ore
Emil
Acum 2 ore
Sibian
Acum 2 ore
Costea
Acum 3 ore
Idgf
Acum 3 ore
Cititor