Din nou, o întrebare majoră la ordinea zilei: cum definim legal familia?

O problemă altfel discutată mai demult și în societatea noastră, ocupă din nou agitat-informal spațiul public, cerându-i-se o dezlegare legislativ-constituțională. Ce este, cum definim și cum tratăm instituția familiei?

Nu este chiar ușor să te menții la o linie de gândire echilibrată în contextul tensionat al disputei care agită atât de mult spiritele la ora actuală, ajungându-se până la propunerea unui referendum pentru modificarea constituției. Personal cred că un răspuns satisfăcător s-ar putea desprinde din examinarea obiectivă a raportului dintre om (individ) și societate, privit atât prin prisma trecutului cât și, cu deosebire, în perspectiva viitorului. Foarte pe scurt, unul are nevoie de celălalt în cadrul unui raport echilibrat de conlucrare și respect pentru prosperitate și bună conviețuire. Acest raport a fost prea adeseori profund perturbat în defavoarea omului în decursul istoriei, cu o notă agravantă și îngrijorătoare în fascism și comunism. Reacția nu s-a lăsat așteptată astfel că, de câtăva vreme asistăm la fenomenul invers, în care drepturile omului prevalează drepturilor societății.

Indiferent cum o vom numi, societatea are nevoie de o celulă, un nucleu, în care oamenii să procreeze, să se nască, să crească, să se formeze până la o anumită vârstă. Din acest punct de vedere omul nu se deosebește de multe alte viețuitoare. Am numit această entitate familie. Privită astfel, familia are un rol esențial nu doar în interesul indivizilor membri ai societății ci în egală măsură în interesul societății înseși. Căci dacă este important ca un copil să se formeze într-un cadru familial unde dincolo de condițiile materiale un rol covârșitor îl au relațiile speciale de rudenie și afecțiune, cu deosebire cele între părinți și copii, tot astfel pentru societate este important să i se asigure prin procesul procreării potențialul biologic, iar prin creștere și educație, oameni sănătoși, echilibrați. În principiu, aceste condiții pot fi oferite de cuplul format dintre o femeie și un bărbat. Absolut esențial, numai acesta poate procrea în cadru normal și firesc. De aceea este justificat ca această entitate socială să fie tratată cu un regim juridic special.

Numai că societatea omenească este departe de a fi perfectă. Nu toți membri ei se pot constitui în familii. După părerea mea, două pot fi cauzele acestei imposibilități.

Prima și cea mai importantă, este de ordin psiho-fiziologic. Este vorba de dereglări funcționale ale mecanismului instinctual afectiv-sexual, care se abat de la normalitate. Sunt cauze obiective în care se înscriu toate formele de aberanță sexuală. Subiecților acestor manifestări se cuvine să le acordăm înțelegerea cuvenită tot astfel cum, la rândul lor, ar trebui să accepte un tratament diferențiat în raport cu cel acordat familiei, atât sub aspectul  drepturilor cât cel al obligațiilor, în ipoteza în care doresc să se constituie ca o entitate de grup consacrată legal. Sub denumirea de „cuplu”, dincolo de statutul general al persoanelor fizice, li s-ar putea legifera raporturi speciale ca de exemplu patrimoniale, succesorale.

O a doua cauză ține de mentalități, de formație și educație cultural-morală. Personal nu cred că toți cei ce își exhibă în stradă cu o satisfacție provocatoare devianța sexuală sunt victime ale unor cauze obiective. Ba chiar cred că aceștia din urmă nu fac din devianța lor  prilej de spectacol stradal. Numai că trăim într-o eră a hedonismului exacerbat, etalat la nivel de masă, cu deosebire în rândul generațiilor tinere, cu specială trimitere la societățile zis evoluate, unde plăcerea și-a găsit larg câmp de manifestare în sfera vieții sexuale dincolo de alcov și nu numai. Spre exemplu drogurile, cu toate consecințele pe care le antrenează, inclusiv pe terenul comportamentului sexual. Dacă vor și cer și dacă tot este vorba de drepturile omului, pot constitui și aceștia „cupluri” recunoscute legislativ de natura celor despre care am vorbit mai sus.

Se petrece însă în zilele noastre un fenomen îngrijorător. Drepturile omului, astfel cum sunt configurate și pretinse postbelic, tind să înfrângă drepturile societății. Libertatea greșit înțeleasă, adesea scăpată de sub orice control, nezăgăzuită de cerințe sociale și comandamente morale, are consecințe nefaste asupra evoluției sociale. Societatea nu poate prospera, ba nici supraviețui, dacă indivizii care o compun nu recunosc o anume marjă de responsabilitate față de ea; dacă nu se realizează un echilibru stimulativ între drepturi și obligații de o parte și de alta.

Instituția familiei este creuzetul care asigură permanența biologică a societății precum și cadrul de formare a personalității de o așa importanță, încât cred că putem spune fără teama de a greși că degradarea, destrămarea relațiilor de familie - o tendință tot mai evidentă în zilele noastre -  este în strânsă legătură cu decăderea societăților pretins moderne unde drepturile omului tind să scape de sub control. Iată de ce, nucleul acesta formidabil , care implică drepturi și datorii pentru sine ca și pentru societate, trebuie păzit ca ochii din cap, dacă vrem oameni sănătoși și o societate viabilă și sănătoasă. Acest lucru ar trebui să-l înțeleagă fiecare dintre noi inclusiv cei care nu se pot constitui în familii, dar care pretind drepturi familiale.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Gavril Dejeu