Un singur om

Diferența dintre Sibiu și alte orașe din țară o reprezintă un om: Constantin Chiriac. Oradea are o renaștere formidabilă. Brașovul are toți parametrii statistici de partea lui. Clujul încearcă din răsputeri să devină un altfel de Sibiu: dar mai mare, mai generos, mai trendy, mai tânăr. Timișoara, viitoarea capitală culturală, încearcă să copieze cât mai mult de aici, să urmeze un model de succes întâmplat în 2007. Iașiul, Aradul și alte municipii s-au resemnat de mult cu titlul ”și altele”.

Un moldovean din Iași pe care majoritatea românilor îl știu din rolul lui Nilă din ”Moromeții”, rămas în Sibiu după o repartizare la teatrul din localitate, este omul cheie al orașului. Încă îi mai simți accentul la o discuție mai relaxată cu el. Veșnic îmbrăcat în negru, mereu pe fugă și mereu prins în zeci de mii de discuții. Cu toate exagerările lui, cu toate artificiile de artist, cu toate epitetele de om de scenă, Chiriac s-a dovedit a fi pentru oraș exact elementul care-i lipsea. Sclipiciul. Elementul care să atragă atenția. Cheia care a deschis ușa turiștilor. Simbolul care reprezintă orașul. Fără nicio exagerare. Trageți o linie și faceți singuri calculul.

În primul rând, ideea de capitală culturală nu știu dacă ar fi existat în Sibiu fără argumentațiile, diplomația externă și munca lui Chiriac. Iar apoi, Festivalul de Teatru este elementul pe care și l-ar dori orice oraș.

În ultimele zile am întrebat mai mulți oameni ce s-ar întâmpla dacă FITS s-ar muta în alt oraș. Dacă FITS, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, s-ar chema de la anul Festivalul Internațional de Teatru de la Oradea – FITO. Vor avea sală polivalentă de 5.000 de locuri, au un oraș frumos, deschis. Nu au nevoie decât de un singur om ca să mute un festival. Un singur om. Oradea, sunt convins, va fi dispusă să acorde finanțarea de un milion de euro. Sponsorii l-ar urma fără să comenteze o vorbă. Oamenii cheie ai festivalului, voluntarii, artiștii, l-ar urma la rândul lor. Orădenii sunt convins că ar aprecia noul sclipici care le-ar inunda orașul. Americanii, englezii, francezii, japonezii, austriecii și alte nații care ne umplu azi orașul, cu tot respectul, dar n-ar face nicio diferență între Sibiu și Oradea. Ar fi doar o literă în plus trecută în plus pe ruta navigației.

Toți au spus că e imposibil. Că n-ar mai fi la fel. Că Sibiul e magistral, că oamenii sunt magnifici, că sunt deschiși, primitori și avizi de spectacol. Deși nu neg în totalitate motivările, eu cred că Festivalul se poate muta, liniștit. Nu stă nici în clădiri, nici în istoria orașului, nici în străzile de pe Corso, nici în sala Radu Stanca. Din păcate nu stă nici în sibieni. Stă într-un singur om, așa cum se întâmplă, din păcate, în ultimii 25 de ani, în aproape tot ce se întreprinde în acest oraș. Un singur om.

Sunt mulți sibieni care vorbesc de bani. ”Festivalul consumă 12 milioane de euro”. De unde? Primăria dă un milion de euro. Restul: de la București, ministere, agenții, sponsori, programe internaționale, proiecte culturale, Uniunea Europeană… Vorbim de un milion de euro atunci?
Primăria nu poate cheltui câteva zeci pentru că nu are viziune, idei, capacitate sau curaj. Rostogolim bani de la un an la altul și ne bazăm mereu pe același lucru: ne dregem spoiala cu Festivalul. Pentru că din Primăria Sibiu lipsește un om. Un singur om.