O fată născută la țărmul Mării Marmara cere de vreo mie de ani, după cum spun martori oculari, să rămână dezgropată.
A ajuns în România, la Iași, de la Galați. În Galați a ajuns din Istanbul. În Istanbul a ajuns din Belgrad. În Belgrad a ajuns din Bulgaria, de la Veliko Tarnovo. În Bulgaria a ajuns de acasă, din Epivata, actuală stațiune la Marea Marmara denumită Selimpașa. Aproape de Istanbul.
Se spune că s-a născut într-o familie de creștini, în Epivata, aproape de Istanbul. Încă tânără fiind, moștenind o parte din averea părinților ei, se spune că a donat-o săracilor, iar ea a plecat în Ierusalim. Cealaltă parte din avere a fost moștenită de un frate, episcop într-o regiune învecinată. Despre ce-a făcut el cu banii, autorii CV-ului Sfintei nu ne spun nimic.
La 25 de ani s-a întors acasă, mistuită de dor, însă până să fie recunoscută de cineva, a murit. A fost băgată într-o groapă făcută în pripă de un anume Gheorghe. Un turc pe care-l chema Gheorghe. La ceva timp, a murit un marinar ”urât mirositor” și a fost îngropat lângă cuvioasă. Gheorghe a avut peste noapte un vis în care Dumnezeu în persoană îi cerea să-i cinstească trupul fetei. Și să-l scoată de lângă marinarul puturos. „Gheorghe, pentru ce n-ați socotit trupul Sfintei Parascheva? Nu știți că Dumnezeu a iubit frumusețea ei și a vrut să o proslăvească pe pământ?”, se spune că a fost mesajul primit de Gheorghe în somn. Marinarul putea putrezi în continuare liniștit. Înjura, bea rom și fura din banii căpitanului.
Pe unde a umblat Parascheva. Cu verde în timpul vieții, cu roșu după moarte.
Iar oamenii de atunci au luat trupul frumos mirositor de lângă trupul urât mirositor și l-au pus în biserică. Asta, pentru că omul a luat la propriu spusele din vis și l-a lăsat la suprafață.
Astfel că în fiecare toamnă, drept-credincioșii români merg la Iași să se închine la cadavru. Frumos mirositor.
15 octombrie a devenit pentru un noi un moment ”Transfăgărășan” pentru săraci. Un loc unde te duci să te îmbulzești, să suporți orice pentru un singur scop: să fii în trend. Așa cum posesorii de auto se duc week-end de week-end să-și dea un check-in în vârful asfaltat al Făgărașilor, tot așa se duc cei drept-credincioși să-și de-a check-in întru credință. Cu autobuzul. Eventual plătit de primărie. E de bine pentru orice. Reumatism, bani, încuscrire, procreare, fani pe Facebook și viitor politic. N-are ce să strice, mai ales dacă stai bine cu răbdarea și ai și-un punct în plus dacă-ți plac sarmalele gratis, la cazan. Și minuni se întâmplă. Oameni care văd din nou, femei care primesc case din senin, copii care brusc învață mai bine, tineri care încep să-și simtă bărbăția din nou. E drept, mai sunt și accidente. Dar harul chiar nu are cum să fie atent la toată lumea.
Parascheva nu va fi îngropată, din păcate, prea curând. Nimeni nu-și va asuma asta pe termen mediu și lung. Cel mai probabil va rămâne uitată într-un colț. Dar la suprafață. În cel mai bun caz.
Până la urmă tot societatea va fi cea care se va îndrepta spre altceva. Dar pentru asta ar trebui să ne punem baza mai la vest de Istanbul, Veliko Tarnavo și chiar Belgrad. Atunci când oamenii își vor da seama că un cadavru rămâne un cadavru oricum ar pute, iar cartea poate fi și citită, nu doar lăsată de decor în camera bună.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: În Bulgaria , În Galați , Veliko Tarnovo , Sfânta Treime , În Istanbul , Marea Marmara , Mării Marmara , Sfintei Parascheva , Veliko Tarnavo , În Belgrad , comenatariu , Cuvioasei Parascheva
Vizualizari: 4495
Ultimele comentarii
Acum 2 ore
MB
Acum 2 ore
Claudiu
Acum 2 ore
Liberal autentic
Acum 2 ore
Neli Oproiu
Acum 2 ore
Bobo