Sâmbătă,
01.10.2022
Cer Senin
Acum
25°C

Învățătorul care a lăsat Bucureștiul pentru Sibiu. Nu era „un oraș în care mi-aș crește copiii”

Învățătorul care a lăsat Bucureștiul pentru Sibiu. Nu era „un oraș în care mi-aș crește copiii”

A studiat Actoria și Istoria, însă adevărata lui chemare este să fie în jurul copiilor. A crescut în Capitală, iar acum doi ani a recondiționat o șură din județul Alba. Acela a fost momentul în care și-a dat seama că nu-și mai dorește să trăiască în aglomerația și agitația Bucureștiului. A vrut să fie învățător acolo, însă a ajuns la Sibiu. Astăzi, Paul Dărășteanu le ghidează pașii celor mai mici elevi ai Școlii Generale nr. 2 de la secția germană.

Paul Dărășteanu are 31 de ani și a crescut în București. A studiat Actoria și Istoria, iar în urmă cu șase ani și-a dat seama ce-i place cu adevărat să facă. În timpul protestelor de la Roșia Montană, s-a întâlnit cu educatoarea lui care l-a întrebat dacă nu ar vrea să devină educator. La momentul acela își câștiga existența dând meditații la germană. A acceptat și, la scurt timp, și-a dat seama că asta vrea să facă toată viața.

A vrut să locuiasă la țară

În 2015, Paul a lăsat viața din București pentru un cătun din județul Alba. Acolo, a recondiționat o șură și a locuit aproximativ șapte luni de zile. „Bucureștiul e capitala. Acolo se întâmplă multe. Orașul e foarte divers, are farmecul lui, poți să mergi la multe evenimente. Acolo, am familia, școala, prietenii, dar nu e un oraș în care mi-aș crește copiii. Am plecat spre țară. Mi-am cumpărat un teren în Munții Apuseni, am o șură. E puțin extrem. Nu este drum, nu este electricitate, dar am stat acolo și șase-șapte luni. E extrem pentru că stai singur, nu sunt tineri. Mai sunt cinci fumuri, deci atâția locuitori. Am vrut să îmi iau un post acolo, dar am avut multe tabere de copii vara aceasta și s-a ocupat postul. Oricum, planul era: ori acolo, ori la Sibiu”, povestește tânărul învățător.

Ajungând aici, Paul a vrut să fie educator, dar cum s-a înscris și la Facultate, la Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic, programul i se suprapunea. Așa a ajuns să fie învățător la Școala Nr. 2, la secția germană. Însă, nu s-a dezis de faptul că își dorește să locuiască la țară. De aceea, face naveta la Sibiu, cu trenul, în fiecare zi. Stă într-o casă la Fântânele, iar ca să ajungă la Sibiu merge vreo 20 de minute pe jos până la gară, după care mai face 30 de minute cu trenul. „Oricum la București pierdeam mult timp pe drum, diferența e că acesta nu e un timp pierdut”.

Nu sunt domnul învățător, ci Paul”

Pentru el, Sibiul este „orașul meu de suflet din România. Am călătorit destul de mult prin țară. La 17 ani, am făcut o călătorie cu doi prieteni de la teatru, în care ne-am luat noi lumea în cap, cu 50 de lei. Eram speriați, ne gândeam să dormim numai la biserici, la început. Am ajuns și în Sibiu, un oraș ce cucerește. Era 2004. De atunci, am mai fost la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Îmi place că e un oraș întreg, închegat, are un A și un Z. Pe de altă parte, mă fascinează cât e de mic. Mă claxonează părinții la intersecții, mă întâlnesc cu prietenul meu zilnic, fără să ne dăm întâlnire”.

Vorbește cu pasiune și devotament despre meseria lui. În actul didactic, încearcă să aducă ceva nou. Aproape în fiecare săptămână, iese cu cei mici afară, pentru a-și ține lecțiile în mijlocul naturii. „Sunt unele lucruri pe care le-am făcut, tușa mea personală. Există o evoluție în modul meu de predare. În primul an, am făcut ce făcea bunica cu mine. Eram destul de strict, dar mereu simțeam nevoia de a explica o regulă, dacă o impuneam. Asta pentru ca ei să înțeleagă faptul că regulile tot pentru ei sunt concepute. La teme, poate eram diferit, la modul de abordare de învățare a unei limbi străine, stăteam cât mai puțin pe scaun. Încerc să le ofer cât mai multă diversitate, dar să nu fie haos. Le spun faptul că pot face orice, atâta timp cât întreabă, și atunci o putem face împreună, organizat”, explică tânărul. Din același motiv, a încercat să le arate copiilor că trebuie să fie prieteni. „Pentru ei, nu sunt domnul învățător, ci Paul. Suntem prieteni. Eu sunt adultul, eu sunt coordonatorul activităților, eu explic regulile pe care le facem și iau deciziile, dar încercăm să fim prieteni”.

„Simt că fac ceva”

Aflându-se în mijlocul lor, Paul se gândește mereu la viitor. Elevii de astăzi vor fi adulții de mâine, lucru ce-i pune o responsabilitate uriașă pe umeri, însă doar așa simte că poate face ceva. „Îmi place ceea ce fac, simt că fac ceva. Vreau să devină o constantă în viața mea. Am 31 ani, deci profesez de șase ani. Am mai sărit câte un an instituțional, dar am dat meditații,  am luat câte un opțional sau am lucrat ca voluntar cu copiii instituționalizați, învârtindu-mă în același cerc”, spune Paul.

 

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Comentarii

16 comentarii

Anunturi Monitorul Oficial

Acum 4 ani

Bucurestiul este un oras mare, plin de tentatii si scump. Recomandat pentru cresterea unui copil este intotdeauna un oras mai mic
Raspunde

...

Acum 4 ani

bucurestiul nu este oras - este o tiganie
Raspunde

---

Acum 4 ani

A si lasat ceva.. Ce facea la Bucuresti asa grozav de a lasat in urma? Cred ca nimic... de+aia a venit la Sibiu...
Raspunde

conspiratorul

Acum 4 ani

Un aventurier!
Raspunde

vasile

Acum 4 ani

Probabil ca ai vrea sa fii ca el dar nu poti.Esti dependent de masina iti place sa stai in trafic blocat pe undeva prin oras...Cinste lui face ce ii place, face miscare pana la tren zilnic dus intors.Nu cred ca nu si-ar permite o masina.Sa te vad pe tine 1 zi fara masina si facand naveta din Fantanele tomana-iarna etc....
Raspunde

Time

Acum 4 ani

Impresii dă bucale.
Raspunde

Edi

Acum 4 ani

Nu mai comentați aiurea ! E învățătorul fiicei mele si e super ok din toate punctele de vedere.
Raspunde

Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.

Time

Acum 4 ani

Cu siguranta, probabil ca ti-o si trage, la ce moaca de taur comunal are
Raspunde

Piua

Acum 4 ani

Tipu a plecat din București ca îl cam știa lumea... E un actor ratat, a făcut studii pe genunchi. Ne zice ce mult iubește el plaiurile românești, da plecase din tara acu ceva vreme după o gagicuta. Pesemne nu i-au mers treburile și o arde acu pe post de țăran. Dacă-i ok cu copiii bravo lui, cu adulții are ceva probleme
Raspunde

ardeleanul

Acum 4 ani

Da, se prea paote... Altfel bucurestenii nu+si lasa orasul lor iubit!
Raspunde

Mihaela

Acum 4 ani

Eu nu stiu viata privata a lui Paul si nici nu ma intereseaza, si cred ca pe nimeni nu ar tb sa intereseze ,,,, Ceea ce stiu este ca a fost educator la gradinita unde a fost si fiul , si era un educator foarte iubit de catre cei mici, plin de rabdare si daruire. Atunci cand a plecat de la gradinita parintii si cei mici l-au regretat enorm,,,,Felicitari Paul, esti un om minunat si noi parintii te iubim si pretuim mult pt tot ce ai facut si faci pt micutii nostri.
Raspunde

Marius Gabriel

Acum 4 luni

Nu cunosc povestea cu plecatul din tara dar e foarte bun vorbitor de germana si ii place sa predea. Pana la urma necunoscand cum a trait in Bucuresti si cum a fost crescut- -poate a fost tinut prea din scurt,cine stie? ,nu putem sa fabulam. Atat timp cat nu face rau nimanui prin activitatea sa e ok. Altii violeaza,fura din bugetul public,fac manarii si nu-i mai judeca nimeni.
Raspunde

Ioana

Acum 4 luni

Intr-adevar nu putem sti cu adevarat cum a fost crescut, ce viata a dus in Bucuresti, de ce a ales sa se refugieze si sa se izoleze in munti dar atat timp cat nu face rau nimanui si-si vede de treaba e OK.

Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus