Sorin Cîmpeanu: Mi-e greu să explic cuiva ce se întâmplă, care e logica și cine ce vrea în țara asta”

Președinte al Consiliului Național al Rectorilor, rector al Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, deputat și președinte al Agenției Internaționale a Francofoniei, instituție care reunește universități din 111 țări, Sorin Cîmpeanu spune că de multe ori nu înțelege ce se petrece și ce se dorește să se întâmple în România.

Într-un interviu acordat Turnul Sfatului, fostul ministru al Educației vorbește despre viitorul învățământului superior, despre avantajele Sibiului, despre cazul de hărțuire sexuală în care este implicat rectorul Academiei de Poliție, despre justiție, războiul din PSD și proiectul Pro Europa.

Reporter: Sunteți proaspăt onorat de Academia Forțelor Terestre cu titlul de Doctor Honoris Causa. Cum vedeți dezvoltarea învățământului superior militar românesc?

Sorin Cîmpeanu: Învățământul superior militar este un segment foarte important pentru dezvoltarea oricărei țări, cu atât mai mult atunci când vorbim de o țară membră NATO. Este important din mai multe perspective, în special ce-a de a menține securitatea unei țări, dar și prin prisma evoluției tehnologice. Trăim acum cea mai dezvoltată perioadă din acest punct de vedere, decât în orice altă perioadă a omenirii. Și există o continuă și rapidă dezvoltare. Pentru aceste două motive învățământul militar superior este esențial. În România sunt șapte instituții: cinci care țin de Ministerul Apărării Naționale și aici vorbim de Academia Tehnică Militară, vorbim despre Universitatea Națională de Apărare Carol I, vorbim de cele trei academii corespondente armelor unei armate, e vorba de forțele terestre la Sibiu, o instituție cu tradiție de 170 de ani, forțele aeriene la Brașov și forțele navale de la Constanța. Acestea sunt cele cinci instituții militare care funcționează sub dublă subordonare, Ministerul Educației și Ministerul Apărării Naționale. Se adaugă Academia Națională de Informații, din nou, o instituție de învățământ foarte importantă și îmi asum ce spun. A șaptea instituție este aceea despre care vorbim foarte mut în ultima perioadă, Academia Națională de Poliție Alexandru Ioan Cuza.

În total, în cele cinci instituții de învățământ superior avem 43 de programe de licență și 28 de programe de master. Avem totodată studii doctorale în nouă domenii. Din cele 43 de programe de licență, avem 17 programe de licență cu durata de trei ani, și 26 de programe de licență cu durata de patru ani. Dacă te uiți fie și numai la durată, la patru ani avem studii de inginerie, dar și alte domenii cu aplicativitate civilă. Deci iată că în învățământul militar avem mai multe programe 26, față de 17 în domeniul ingineriei și nu numai.

E și aici nevoie de infrastructură, e nevoie de resurse umane și aici avem o problemă, pentru că există pe de-o parte valul de pensionări recente care au constituit o conjunctură pe care unii au considerat-o foarte favorabilă pentru a se pensiona la un anumit nivel, dar asta a creat un gol de specialiști și în învățământul superior militar și pe de altă parte avem o grilă de salarizare care face ca în sistemul de învățământ superior militar salarizarea să fie în mod paradoxal mai puțin atractivă decât în învățământul superior civil și asta creează iarăși, să spunem, unele vulnerabilități. Alături de alte vicii de reglementare care stau în puterea noastră să le rezolvăm însă trebuie să fim coerenți. Ce are în plus învățământul superior militar este o rigoare care nu se găsește în sistemul de învățământ civil și această rigoare specifică mediului militar pot spune că ajută la formarea de buni specialiști.

 

”ULBS este o universitate care a înțeles importanța parteneriatului cu mediul economic”

 

Ați vorbit de inovațiile științifice pe care le putem observa liber, zi de zi. Ține pasul învățământul superior cu ele?

Îmi place această întrebare pentru că suntem la Sibiu. ULBS este o universitate care a înțeles încă din 2012, 2013 acest lucru: importanța parteneriatului cu mediul economic. Noi nu formăm de dragul de a forma, de dragul de a da diplome, știți sintagma ”fabrici de diplome”, noi formăm pentru a oferi o șansă de dezvoltare personală și profesională acelor tineri care ajung studenți ai acestor universități. Facultatea de inginerie din Sibiu este unul din cele mai bune exemple din țară în acest moment.

Pe de altă parte, sunt și alte departamente unde dezvoltarea aceasta este puțin mai grea.

Da, absolut. E greu la arte, e greu la filologie. Nu poți face același parteneriat pe care îl poți face în domeniul ingineriei. Cu toate acestea, sunt foarte multe universități din această țară care sunt cu mult în spatele experienței ULBS în domeniul parteneriatului dintre universitate și mediul economic. Al doilea lucru pe care l-a înțeles ULSB este acela al internaționalizării. În urmă cu 10 ani, în România existau peste un milion de studenți. În 2017 erau 500 de mii. O scădere dramatică.

Care ar fi cifra normală? Pentru că nici când am avut un număr impresionant de studenți nu ne-a arătat că sunt toți calificați să fie studenți până la urmă.

Sunt aspecte calitative care trebuie echilibrate cu cele cantitative. Nu vrem mulți și slabi, ideal e să fie mulți și buni. Cantitativ, dacă vorbim, România și-a asumat ca până în 2020 o țintă de 27,6% din populația de până la 35 de ani, care să aibă studii superioare. Suntem departe de această țintă.

Care e media europeană?

Ținta europeană este de 40%. Pentru România, acum trei ani când s-au negociat obiectivele, s-a cerut o derogare, a spus că nu putem să ne apropiem de 27,6%. A fost acceptat acest procent. Trist e că noi nu vom atinge nici măcar această țintă micșorată. Nu e nici un secret că pentru a avea studenți în 2020, ei ar fi trebuit să-și înceapă studiile în 2015-2016. Deci nu trebuie să aștepți 2020 ca să vezi câți sunt, deși sunt mulți colegi de-ai mei care spun că s-ar putea...

E matematică.

Da, e un lucru foarte simplu. Nu sunt, pentru că nu au de unde să fie.

Dimpotrivă, s-ar putea să mai scadă pe parcurs.

Exact. Să scadă se mai poate, să crească nu are cum. Am spus-o și o mai repet, doar acele universități care înțeleg importanța internaționalizării numărul de studenți vor supraviețui. Suntem într-o continuă descreștere din multiple motive și atunci trebuie să-ți faci planul de închidere al universității sau să treci pe internaționalizare, dincolo de parteneriatul cu mediul economic, pentru a avea domenii de studii atractive. Este o strategie foarte clară. Și lucrurile acestea a fost foarte bine înțelese la Sibiu. Acele universități care nu fac asta, nu se vor putea dezvolta sau vor intra în faliment. Ceea ce observ că se și întâmplă.

 

”Unul dintre noi doi s-ar putea să fie acuzat că a molestat niște marțieni”

 

Învățământul superior pare să fi trecut de perioada crizei doctoratelor, dar…

Nu s-a discutat destul. Și eu și toate școlile doctorale au solicitat norme pentru a clarifica odată acest subiect. Sunt 270  de școli doctorale, ele trebuie evaluate, iar termenul este 1 septembrie 2018. Este un proces continuu, este un proiect de lege pentru aprobarea Ordonanței 26, care reglementează acest aspect, care a fost retrimis de la președinție, care a fost din nou trecut în parlament, a fost retrimis a președinție, iar acum este în atac de neconstituționalitate. E un subiect care nu s-a încheiat.

Mă refer încheiat, în sensul că nu au mai apărut informații noi ca să-l mențină fierbinte. Dar recent am văzut demisia rectorului Academiei de Poliție, implicat într-un scandal de natură sexuală. Credeți că pornește un nou val în instituțiile de învățământ superior?

Aș corecta puțin informația ”implicat într-un scandal de natură sexuală”.

Este cercetat disciplinar pentru o acuzație de hărțuire sexuală.

Tocmai de asta am o rezervă. Poate să fie, poate să nu fie. Oricine poate acuza pe oricine. Unul dintre noi doi s-ar putea să fie acuzat că a molestat niște marțieni. Până se demonstrează nevinovăția, suntem suspecți de molestarea unor marțieni. Da, poate fi. Eu cunoscându-i bine pe colegii rectori, chiar mă îndoiesc profund. Nu sunt în posesia informațiilor complete, ca să mă pronunț. Dar avem un talent deosebit în a demola orice, indiferent dacă merită sau nu merită să fie demolat. Avem, din păcate, o înclinare în a scoate în evidență punctele slabe și nerealizările atât cele reale, cât și cele ireale, în loc să ne pronunțăm asupra lucrurilor constructive. Eu personal mă aplec asupra lucrurilor constructive. Când e vorba de demolat, trebuie să recunosc că nu mă pricep.

Sunt trist pentru că e afectată imaginea învățământului superior, cu atât mai trist dacă aceste acuzații s-ar dovedi a fi reale. Aș prefera să fie ținute lucrurile constructive, lucrurile de viziune abordate cu coerență și consecvență și în măsura în care se demonstrează să că sunt reale astfel de informații, ele trebuie să-și urmeze cursul normal, să se rezolve să se ia deciziile corecte, să plătească cine a greșit, dar fără a pune totul în această balanță că într-o instituție nu se întâmplă decât hărțuiri sexuale.

 

”Dacă nu ai forță de negociere cu Finanțele, nu ai rezultate”

 

Cum vedeți din fruntea Consiliului Național al Rectorilor activitatea ministrului Educației?

Ministrul Educației face eforturi. A afirmat de multe ori că în domeniul învățământului superior orice decizie va fi luată doar după o discuție cu universitățile și cu Consiliul Național al Rectorilor. Și s-a ținut de cuvânt. Atunci când am avut cereri bine conturate, s-a ținut cont de ele și s-au aplicat atât cât s-a putut. Spun atât cât s-a putut, pentru că sunt probleme ce țin de finanțe, de salarizare, de creșterea prețului utilităților, care creează probleme. Știu însă că pentru un ministru al Educației are nevoie de putere de negociere cu ministrul Finanțelor, pentru că multe probleme acolo pot fi rezolvate. Dacă nu ai forță de negociere cu Finanțele, nu ai rezultate. Nu ar fi fair să pui toate problemele în cârca unui om.

E reală expresia ministrul trece, secretarul de stat rămâne? Cât de relevantă e activitatea unui ministru,  în condițiile în care aparatul din jurul lui este cel care rămâne în funcție și dirijează mai departe lucrurile din minister?

Durata de activitate a unui ministru al educației a fost în ultima perioadă de șase luni. După mandatul meu, care a fost ceva mai lung, a venit ministrul Adrian Curaj, care a stat șase luni, după el a venit Mircea Dumitru, care a fost șase luni, după el a venit Pavel Năstase care a stat șase luni, iar apoi a venit ultimul.

Ce poți face șase luni?

Vă dau un exemplu. Când am ajuns ministru, am venit cu experiența din învățământul superior, dar nu eram deloc pus la punct cu ce înseamnă învățământ preuniversitar. În primele luni, am mers în fiecare județ și am cerut inspectoratelor să-și stabilească întâlniri cu cea mai bună și cea mai slabă școală din județ, pentru a avea o imagine corectă. În două luni am mers în aproape 30 de județe. Nu e deloc un lucru simplu.

Și-ți mai rămân patru luni pentru altceva.

Da. Asta dacă ești dispus să faci acest efort. Pentru a avea 30 de județe, înseamnă 120 de întâlniri în 60 de zile, în condițiile în care trebuie să faci și alte lucruri. O schimbare de ministru, teoretic poate aduce un plus de competență. Poate fi mai deștept, mai muncitor, mai altfel. Dar nu va aduce însă un plus de consecvență, pentru că cel nou vine cu o altă gândire și o ia de la capăt. E foarte dăunător mai ales în educație, unde vorbim de niște decizii care vor avea efecte pe termen mediu și lung, pentru că avem aici cicluri de învățământ. Deci aici coerența este foarte importantă, iar dacă schimbi ministrul la șase luni, despre ce coerență vorbim? E un lucru stupid care ne trage și mai mult în jos. Toată lumea vrea schimbare și toată lumea vrea predictibilitate. Lucrurile nu sunt tocmai simplu de gestionat.

 

Legile justiției. ”Sunt exagerări de ambele părți”

 

Ce părere aveți de rezistența civilă în fața schimbărilor care se propun în cazul legilor justiției?

Cred că ne e foarte greu să avem un echilibru, să ne așezăm și să discutăm calm și onest plusurile și minusurile. Sunt lucruri care nu funcționează și care trebuie îmbunătățite, după cum sunt și lucruri care funcționează și trebuie lăsate așa cum sunt. Dar pentru asta e nevoie de o discuție echilibrată, civilizată, făcută cu argumente și realizată de către profesioniști, pentru că atunci când susții o idee nu trebuie să ai argumente. Atunci când te pronunți asupra unui text un minim de decență, spune să citești acel text și să faci eforturi să-l înțelegi. Nu te pronunța înainte de a te informa despre ce e vorba. Părerea mea este că sunt exagerări de ambele părți. Dacă ar avea disponibilitate de dialog civilizat sunt convins că s-ar ajunge la soluții corecte, acceptate și acceptabile de toată lumea.

 

Criza din PSD. ”Recunosc cinstit că nu înțeleg nimic”

 

Cum vedeți scandalurile din vârful guvernului?

Cu mare tristețe.

Sunt oameni pe care îi cunoașteți.

Evident că da. Îi știu pe toți.

De unde pornește asta?

Nu înțeleg nimic. Recunosc cinstit că nu înțeleg nimic. Fiecare parte implicată în această chestiune, pierde. Nu există câștigător. O întreagă grupare pierde, un întreg parlament pierde, o întreagă țară pierde. Toată lumea pierde. Sunt adeptul competiției, nu sunt adeptul scandalurilor. Nu înțeleg.

Îi cunoașteți. Cui i-ați da dreptate?

Nu. Prefer să nu mă pronunț. Cunosc și contextul, dar mărturisesc că nu înțeleg motivul și modul de abordare.

Din punct de vedere politic vă ajută acest scandal?

Din punct de vedere politic, nu te poate ajuta ceva din care întreaga țară pierde. Pierdem imagine, oportunități economice. Am avut de curând o serie de întâlniri internaționale și lucrurile se văd foarte ciudat din mediul internațional. Sigur că în fiecare țară sunt probleme, vedem ce se întâmplă în SUA și în multe state europene, dar mie mi se pare mult mai greu să explic cuiva ce se întâmplă, care e logica și cine ce vrea în țara asta.

 

”Am ce face și nu mă plictisesc. Nu caut un refugiu în politică”

 

Ce-și propune Partidul Pro România?

Pro România își propune să facă politică altfel.

Toate partidele își propun asta.

Da, așa e. Știu. Eu aș proba însă afirmația pe care am făcut-o, astfel: în momentul de față, în ceea ce mă privește, sunt rectorul uneia din cele mai stabile și, din fericire, atractive universități din România, o funcție aleasă. Sunt președintele Consiliului Național al Rectorilor din România, o a doua funcție aleasă. Sunt de președintele Agenției Internaționale a Francofoniei, cea mai mare rețea academică internațională. Sunt 111 țări și e atributul președintelui să cunoască contextul învățământului din fiecare din cele 111 țări. Urmează o întâlnire a miniștrilor Educației din țările din Europa și Asia care se va desfășura în România și e o mare mândrie și o mare realizare pentru noi. Se va întâmpla în luna mai 2019. Să ai 51 de miniștri ai educației, 30 din Europa și 21 din Asia, dublată de o întâlnire a rectorilor care urmează a se întâmpla tot în România, nu este ușor. Lucrurile acestea trebuie gestionate și e un job în sine. Consiliul Național al rectorilor a generat aceste evenimente în marja președinției pe care România o va deține în 2019. A patra funcție aleasă e funcția de parlamentar. Din toate aceste patru perspective se cheamă că am ce face și nu mă plictisesc. Mai mult, nu caut un refugiu în politică și am probat deja informația. Și totuși m-am angrenat în acest proiect pentru că eu chiar cred că se poate face politică astfel și vom putea să generăm acel echilibru atât de necesar, să poți discuta cu mai multe organizații politice implicate și să poți media și susține unele concluzii sustenabile, logice, de bun simț acceptabile de întreaga societate. Acestea sunt lucrurile care m-au determinat să intru în acest proiect.

Există Pro România Sibiu?

Există în fiecare județ al țării oameni interesați de proiect și asta nu poate decât să mă bucure. Există oameni care au ce face. Există oameni care și-au demonstrat competența în propriile carierele personale, sunt oameni care au făcut ceva în viață, au ce pune pe masă, au CV-uri, au reușite și competențe dobândite, iar aceste nuclee formate din astfel de oameni mă fac să fiu încrezător. Am avut o problemă de nume, dar am câștigat pe fond, urmează să se județe și apelul, astfel să putem să facem un pas înainte în ce privește structurarea acestor grupuri de oameni.

 

Foto: Mediafax

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi