Joi,
25.07.2024
Parțial Noros
Acum
24°C

De ce nu ajung salariile, oricât de mari ar fi?

Pentru un bypass pe inimă, un doctor de la stat așteaptă în continuare undeva la 3.000 de euro de la pacient. Șpagă. Înainte de operație, evident. Plus asistentele, plus anestezistul, plus... Este un fapt real din Anul Domnului 2019, povestit de un pacient real, care a cotizat niște bani reali, dar negri.

Am întrebat firesc, de ce? De ce să dai, în condițiile în care salariul ajunge, pentru un medic specialist, până la 4.000 de euro? Am plătit calitatea actului medical, a venit primul răspuns. Am insistat, voiam un răspuns cinstit. ”Dacă nu dădeam, m-ar fi amânat. Puteam să stau și jumătate de an până la operație. Așa, a mers foarte repede. Nu mi-a cerut nimic, dar așa e practica. Așa au făcut cei cu care am vorbit și i-au fost pacienți. A numărat banii din plic... A fost bine”.

Sunt absolut convins că exemplul nu e singular. În fața unui bypass pe inimă stai nopțile și-ți revezi întreaga viață. Îți asculți inima în tăcere. Îți pui degetul arătător pe o venă și ești atent la intervalul de timp la care trece valul de sânge. E regulat? Mai vine? Dacă se oprește, aș simți? Oare cum e să mori?

Cât costă o viață? Dacă întrebi așa, 3.000 de euro e puțin... Merită. Totuși, în Vest de ce nu se dă șpagă la doctor?

Chiar și cu salarii aproape ca-n Occident, doctorii iau în continuare tainul pe sănătate. Chiar cu riscul de a face cineva o plângere penală, ei cred că merită. Nici nu cred că e vorba aici de salariu. N-a fost niciodată, de fapt. Doctorul e mai presus de stat. De spital. De oameni. Meșteșugul lui e altceva, față de toate celelalte. Se poate uita în ochii tăi și-ți zice dacă mai trăiești sau nu. Asta e greu. Și trebuie să-i arăți că merită efortul să te salveze. Să-i arăți cât crezi tu că-ți valorează viața.

În același context, de multe ori m-am întrebat unde a dispărut zâmbetul celor care te servesc cu o cafea în centrul Sibiului? De ce mă simt un musafir nepoftit în aproape orice restaurant? Care e problema acestor oameni? Am dat imediat verdictul: salariul. Sunt nemulțumiți și-și arată nemulțumirea cu orice prilej. Față de patron, față de client, față de poștaș, față de distribuitor. Cu toții sunt de vină pentru viața mizerabilă a unui biet ospătar. O mizerie de salariu de o mie de lei nu are cum să acopere un zâmbet. O glumă. Un răspuns politicos.

Criza forței de muncă a ridicat mult nivelul salariilor. Mizeria de o mie de lei nu mai e de actualitate în centrul Sibiului. Și totuși, oamenii arată de parcă ar mânca zilnic lămâi. Dimineața, la prânz și seara, doar lămâi. Și aici, la fel ca și în cazul doctorilor, banii nu sunt totul.

Cred că totul pleacă de la primii pași. Dar nu cei ai președintelui. De la ăia mici, împleticiți, șovăielnici, de când începi să mergi. Totul începe de la primul contact cu societatea. Cu primul blat pe autobuz. Cu prima șpăguță. Cu primul examen luat pe banii lui tac-tu. Cu primul loc de muncă obținut de la partid. Cu primul compromis. Atunci când evoluezi așa, nu ai cum să fii vreodată fericit.

Dacă te faci medic, te vor mânca ficații când colegul tău de secție ia o șpagă în plus față de tine. Ce, tu ești mai prost?

Dacă te faci ospătar, vei face urticarie la fiecare comandă care ți se cere. Numeri pașii până la bar și înapoi, indiferent de salariu, pentru că tu știi că ești mai bun de-atât. Meriți să fii tu patronul, dar nu ai știut pe cine să șmenuiești.

Nimic nu are valoare într-un sistem în care, de când ieși din maternitate și până rămâi singur în groapă, totul e o fugă neîntreruptă pentru a fenta regulile. Și mai mult decât atât: să fii cu o secundă mai rapid decât cel de lângă tine, chiar dacă pentru asta rupi un gard. Să ai cu un leu mai mult, chiar dacă trebuie să-l furi de la altul.

Sau să-ți furi propria demnitate. Dacă ăsta e prețul, fie!

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Alin Bratu

de Alin Bratu

Politic
Telefon:
0745 590 991

alin[at]turnulsfatului.ro

Comentarii

9 comentarii

nostalgic

Acum 5 ani

Nu e chiar asa! Imi amintesc ca in copilaria mea fericita, am cativa ani in plus fata de matale, vanzatoarea de la Paine imi zambea chiar si atunci cand cumparam un corn de 40 de bani. iar painea o taia in jumatati, in sferturi si, culmea, trei sferturi. Sigur avea acasa copii, sot, probleme, ofuri existentiale, rate la mobila sau CAR, dar era mereu vesela. Cum de se putea? Astazi, societatea noastra e bolnava, capitalismul acesta salbatic (poate m comis un pleonasm spunand capitalism salbatic, cum altfel ar putea fi?!) ne-a facut pe toti reci, ursuzi si egoisti... n-o sa mai fe bine niciodata... Eu sigur n-o sa mai apuc vremea cand vanzatoarea o sa-mi zambeasca atunci cand cumpar un covrig de 1,50 lei...
Raspunde

Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.

rosu

Acum 5 ani

Daca reusesti sa tai o paine in trei sferturi, normal ca zambesti una-ntr-una.
Raspunde

coji de seminte

Acum 5 ani

Nu conteaza doar da dai niste bani in plus, atata timl cat furi bani de investitii, prin matrapazlacuri de teleorman...cum furi si alegerile si cum furi viata acestui popor secatuit si pe moarte... Infrastructura, educatie sub zero nu se rezolva cu o mita la salarii... Cand scoti talharii din puscarii si distrugi justitia, pilonul de baza al oricarei natiuni de la facerea lumii.
Raspunde

realistul

Acum 5 ani

Unde dai si unde crapa!
Raspunde

S

Acum 5 ani

Eu n-am văzut ospătari sau ospătărițe atât de supărate. În anii 80 vânzătorii se rasteau la tine, dar acum nu știu unde vede dl. autor atata drama.
Raspunde

S

Acum 5 ani

Și fiți mai veseli. Poate o sa vina niște vremuri în care o sa regretam în draci ce e acum.
Raspunde

tanti marioara

Acum 5 ani

Mare adevar ai spus!
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus