Animalul lui de casă, uliul. "Îmi iubesc pasărea, înseamnă mult pentru mine"

Horațiu Crișan este un tânăr calm, prietenos și pasionat de păsări răpitoare. Odin este partenerul său înaripat, din specia Uliu Harris. Deși nu răspunde și reacționează precum un cățel, cei doi au dezvoltat o relație de prietenie. Iar în timpul petrecut zilnic împreună, uneori ies și la cafea prin oraș.

În timpul studiilor de biologie, Horațiu Crișan a ajuns la Asociația de Protejare a Păsărilor Răpitoare din Sibiu. O pasiune s-a materializat cu această ocazie, Horațiu fiind interesat de mic de viața animalelor și mai ales de cea a animalelor de pradă. Ajuns în asociație, a început să adune date teoretice, să se documenteze înainte de a adopta un astfel de animal. “Din prima mi-a plăcut, nu a fost nici un moment în care să stau pe gânduri. E un pic dificil, dar din pasiune se poate face. Prima pasăre de care am avut grijă, în 2013, era o pasăre pe care am reușit să o reabilitez (era rănită – n.r.) cu foarte multă muncă”, spune Horațiu, acum în vârstă de 27 de ani.

De trei ani a adoptat un uliu pe care îl crește cu atenție și dăruire. “Chiar dacă nu e un câine care ar reacționa la un nume. Îl cheamă Odin. Odin înseamnă relaxare, sunt sigur că și pentru el este la fel, mai ales când ieșim împreună în natură. Un prieten îmi spunea că vorbesc atât de mult cu pasărea asta încât nu ar fi surprinzător să înceapă și ea să vorbească. Când o cert se uită la mine ca și cum ar vrea să spună «stai liniștit». Îmi iubesc pasărea, înseamnă mult pentru mine. Oricât de obosit, nervos sau stresat aș fi în momentul în care i-au pasărea totul s-a terminat… E relaxare totală”, justifică Horațiu

sura: Horațiu Crișan

Odin are trei ani, este o pasăre care nu se găsește pe teritoriul României, de origine fiind din sudul Americii. Specia acesta de uliu din care provine Odin se găsește sub numele de Parabuteo Unicinctus sau Uliu Harris. Sunt sigurele păsări care vânează în grup, iar din acest motiv popular sunt denumiți și lupi aerului. Datorită mediului arid în care vânează, prada acestor păsări este limitată, iar puii trăiesc cu familiile lor până la trei ani, când ajung la maturitate sexuală. “Folosesc cuvântul familie pentru că, în general, la păsările de pradă leagă relații pe întreaga viață”, explică Horațiu.

Cum dresezi o pasăre răpitoare

 

Pentru a putea deține o pasăre sălbatică trebuie întocmite o serie de acte, deoarece un animalul sălbatic nu poate fi luat pur și simplu din natură, fiind ilegală deținerea acestuia. Un uliu de acest tip se poate găsi în crescătorii. “Eu momentan îl am doar pe Odin, dar plănuiesc să îi cumpăr și o parteneră (râde). L-am luat de pui, a fost crescut trei săptămâni de perechea respectivă, asta a fost decizia mea pentru că în acest mod dezvoltă un alt tip de caracter. Este vorba despre un alt tip de dezvoltare, la care se adaugă dresajul”, continuă crescătorul de uliu.

sura: Horațiu Crișan

Dresajul unei păsări de pradă este bazat pe condiționarea cu mâncare și menținerea unei greutăți de zbor. “Contorizat nu pot să spun cât a durat dresajul, pentru că e o pasiune și ajungi să o faci zilnic, nu îți mai dai seama de cum trece timpul. Dar la păsările de pradă este diferit, practic totul se rezumă la condiţionarea prin mâncare și menținerea păsării la o anumită greutate. Crescătorii numesc asta «greutatea de zbor». Pentru a ajunge la această greutate, pasărea trebuie cântărită în fiecare zi, se face un program de mâncare, iar în momentul în care ajungi la greutatea la care ea răspunde cel mai bine, adică e atentă la tine și știe ce urmează, atunci ea poate zbura liberă. În acest moment ai toate șansele ca dacă o lași să zboare singură să o poți chema înapoi și să vină”, detaliază stăpânul lui Odin.

Odin este o pasăre prietenoasă, încercă să se apropie și de alte păsări. Este relaxat în interacțiunea cu stăpânul lui. “Am a avut un incident cu o pasăre răpitoare din acest motiv. Norocul a fost că era o specie mai mică, l-a alungat pe Odin. De atunci păstrează o distanță, a înțeles că nu trebuie să se apropie de păsări care își apără teritoriul. Când merg la ea mă deplasez încet și fluier, deși nu răspunde ca un cățel, este relaxată, e clar că asociază omul cu mâncarea”, dezvăluie Horațiu Crișan.

sura: Horațiu Crișan

Odin nu are o cușcă, practic nu trăiește în captivitate, este ținut pe un suport special. El este un arc de cerc din metal pe care este pusă iarbă sintetică. Din acest motiv există curelușele care ajută stăpânul să asigure animalul pe suport. Mai ales în perioada de năpârlire, când pasărea este îngrășată pentru a putea năpârli în pace, este important să fie legată. Nefiind la greutatea de zbor, pasărea se poate pierde foarte ușor.

“Cel mai mult te-ar costa să îți plătești pasărea”

Pasărea este cea mai mare investiție la început. Poate începe la 300 de euro și se poate duce până la câteva mii de euro, în funcție de specie. Echipamentul trebuie schimbat pe parcursul sezoanelor, iar investiția poate începe de la 100 de lei și poate ajunge chiar și la 3.000 de lei. Cea mai mică problemă este mâncarea, în general este vorba de carne proaspătă, cumpărată de la magazin - aproximativ 20 de lei pe săptămână. Mâncare poate fi și crescută în propria gospodărie, însă o astfel de variantă ar putea fi mai costisitoare dacă se are în vedere că și creşterea de porumbei, de exemplu, este o activitate care presupune costuri și timp.

 

“Echipamentul este foarte important, mai ales dacă nu vrem să rănim pasărea și să ne comportam bine cu ea. Este nevoie de un anumit tip de piele, o anumită mănușă, suport, curelușe și mai există un aparat numit vârtej, care nu lasă curelușele respective și lesa să îmbârlige când ea stă la suport. Mai este și partea de telemetrie, este un gps, o parte este montată pe pasăre și o parte fixă la mine și astfel se poate monitoriza pasărea în cazul în care o pierdem din câmpul vizual. Echipamentul se schimbă pe parcurs, pentru că se uzează, nu repede, dar trebuie schimbate. Curelușele trebuie tratate cu puțină untură, pentru a nu se întări, altfel pot provoca răni păsării”, clarifică stăpânul lui Odin.

 

Actor în reclame

Încă nu a fost prezent la nici un festival medieval și la nici o paradă, dar este fotomodel și a participat la reclame. “Nu am ieșit la marșuri sau festivaluri medievale, dar am avut câteva ieșiri în București la câteva reclame. La produse de îngrijire pentru bărbați. Eu ies cu ea în oraș, la un suc sau la o cafea, face parte din dresaj și se numește socializare”, se amuză Horațiu.

sura: Horațiu Crișan

Identificarea unei păsări pierdute

În trecut, din cauza unui grup de câini și a unei greutăți necorespunzătoare, Horațiu a pierdut pasărea. Salvarea s-a produs cu ajutorul unor oameni care au putut identifica pasărea ca pierdută. Inelul de pe picior nu este singurul detaliu care poate diferenția o pasăre cu stăpân față de una sălbatică.

“O pasăre care are stăpân cum este Odin, o să mai aibă pe picioare nişte piedici sau curelușe, ele sunt din piele și se pun direct pe piciorul păsări. În momentul în care ea termină zborul este asigurată într-un suport special prin aceste curelușe. Prin urmare, la acest lucru ar trebui să fim atenți pentru că de exemplu în urma unui recensământ se pot inela și păsări sălbatice. Pe lângă asta, dacă o pasăre cu proprietar ajunge la cineva este mult mai blândă, dacă mergi spre ea o să stea să se uite la tine. E obișnuită cu omul și ar trebui să te pună puțin pe gânduri”, explică Horațiu.

 

Păsările răpitoare în România

Păsările răpitoare din România sunt pe cale de dispariție din cauza omului, care pe lângă faptul că întinde capcane animalelor de pradă distrug constant habitatul lor natural. "Din păcate, păsările răpitoare au ajuns pe cale de dispariţie la noi în țară. Din cauza lipsei de educaţie în prima fază, ceea ce duce la uciderea lor efectivă în urma unor «întâlniri» dintre om și pasăre. Întâlnire care rezultă din altă greşeală a omului, distrugerea pădurilor, deci distrugerea habitatului în care păsările ar trebui să vâneze. Astfel, fără habitat sau cu el în mare parte distrus, sunt nevoite să se apropie de comunităţi de oameni, pierzând de cele mai multe ori lupta cu ei și cu capcanele întinse de aceştia. Lucru care nu poate fi decât rezultatul unei mentalităţi limitate și distructive, deoarece nu reuşim să înţelegem ce înseamnă un lanţ trofic și cât de dependenţi suntem de el și natură", explică succint Horațiu.

sura: Horațiu Crișan

sura: Horațiu Crișan

sura: Horațiu Crișan

sura: Horațiu Crișan

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).