Miercuri,
27.01.2021
Cer Senin
Acum
-1°C

Portretul celui care face 1000 de portrete

Portretul celui care face 1000 de portrete

Rareș Helici spune, mai în glumă, mai în serios, că lasă aparatul din mână doar atunci când doarme, iar noi îl credem. Adesea îl întâlnim prin oraș, dar în aproape tot atâtea cazuri nu-i vedem fața pentru că e ascunsă de obiectiv. Dacă e să fie sincer, îți va spune și el că așa-i și place să fie văzut – prin lentila aparatului. De trei ani se împrietenește cu sibienii în scurte ședințe foto unu la unu, pe o băncuță din Piața Mică sau înăuntru la Sibio.

„Las aparatul din mână doar când dorm. Niciodată nu știi ce te lovește pe stradă și faci o poză și îți place”, spune Rareș zâmbind și adevărul e că așa îl știe cam tot orașul – tipul cu barbă și aparatul de fotografiat mereu la purtător. Multă lume îl întreabă dacă ar vrea să predea și ia în calcul această variantă, dar spune, modest, că nu știe cât de pregătit ar fi să țină cursuri. „Eu să-ți povestesc din cărți nu prea știu, pentru că am învățat singur. Am pus mâna pe aparat și am experimentat.” Iar experiența fotografică vorbește prin frumoasele portrete pe care le încarcă pe pagina de Facebook 1000 Portraits și numeroasele alte momente surprinse de cele mai multe ori din umbră.

Rareș a fost atras de ideea de portret încă de când a pus pentru prima dată mâna pe un aparat. Îi place ideea de a interacționa într-un mod atât de personal cu fiecare în parte, de a surprinde trăirile de pe chipul celui care îi pozează.

Lucrez cu oamenii. E mai personală fotografia când ai o persoană în față și îi faci o ședință foto și stai spre exemplu o jumătate de oră cu ea. La poze povestești mult și ajungi să cunoști omul sau el să te cunoască pe tine. Spre finalul ședinței de-abia pot să spun că reușești să scoți pozele, pentru că deja cunoști omul cât de cât, vezi anumite trăsături la el, vezi ce nu îi place, te miri ce mai iese”, povestește fotograful sibian.

helici anigif

Simte o responsabilitate față de propria muncă

L-am întrebat dacă se simte responsabil de cei pe care îi fotografiază, de faptul că poate modul în care se vede omul nu corespunde cu cel în care îl reprezintă Rareș. Nici nu am terminat bine întrebarea că a și dat din cap a negație. „Nu mă simt responsabil. Hai să spunem că omul a avut nevoie de o ședință foto și m-a ales pe mine. De ce m-a ales pe mine? Atunci automat nu mă simt responsabil față de el, dar mă simt responsabil față de mine să nu-mi bat joc de munca mea”, explică Rareș.

Și iată că rezultatele sunt, în majoritatea cazurilor, pozitive. Oamenii se bucură când își văd portretele și îi trimit sibianului mesaje dintre cele mai drăguțe. „Cele mai multe sunt de uau. Îmi spun Nu credeam că sunt așa de frumoasă sau lucruri de genul acesta. Multe mesaje vin în privat, dar mai primesc și direct pe pagină. Proiectul 1000 e un fel de instantaneu, dar surprinzi o stare care de multe ori se poate să fie fix o sinceritate pe care o are omul acela atunci. Gândește-te tu prin câte stări ai trecut când ai venit prima dată la poze, în trei minute cât a durat”, îmi spune și râdem amintindu-ne cum la prima sesiune de poze am trecut de la panică la relaxare în câteva minute.

helici (2)

Ar vrea să poată face proiectul 1000 de portrete în fiecare an, pentru cât de mult timp e posibil... poate chiar să facă o trecere în revistă a tuturor fețelor care i-au trecut prin lentilă, pentru a vedea cum s-au schimbat. „Aș vrea să îl fac în fiecare an dacă e posibil. Oamenii vin deja mult mai relaxați față de primul an. Am oameni care mi-au venit în toate cele trei ediții. În primul an veneau de curiozitate, nu știau ce se întâmplă, veneau să vadă despre ce e vorba sau vedeau la prieteni și voiau și ei. În următoarele două ediții deja au venit mai relaxați, mai amuzanți, spuneau hai să vedem ce mi-a mai apărut, vreun rid, ceva”, spune Rareș Helici râzând.

În proiectul său, Rareș se bucură de mult sprijin din partea prietenilor, iar doi dintre ei sunt aproape mereu în preajma lui - Adi Oprea (Sibio) și Claudiu Boica (CBO Films).

helici anigif

„Cum e să fii de cealaltă parte a lentilei?” „Mi-e greu!”

L-am supus pe Rareș aceluiași „tratament” precum cel la care sunt supuse modelele lui de la proiectul 1000 Portraits. A fost așezat pe aceeași băncuță pe care își așază el doritorii de trei ani încoace și l-am rugat să zâmbească. Pe cât de amuzant a fost rezultatul pentru noi, pe atât de stresant a fost pentru el.

helici (7)

„Pentru mine întotdeauna a fost greu să stau să mi se facă poze. Sunt mai timid. Pe mine un singur om mă fotografiază și stau fără nicio treabă – Moga. El mă cunoaște foarte bine și cam știe ce aș vrea să arate când mă surprinde. În rest, mi-e greu. Așa la instantanee comice e altceva dar când îmi zici hai stai la o poză, am și eu fix reacția pe care o au oamenii – Ce trebuie să fac? Cum să stau?”, a spus Rareș după mica sesiune foto unu la unu.

„Prelucratul contează foarte mult”

Dacă ar fi să spună ceva despre modul în care fotografiile i s-au schimbat de-a lungul anilor ar fi cu siguranță legat de modul de a le prelucra. „Eu văd de la un an la altul că mi-am îmbunătățit prelucratul. Dacă în anii trecuți le făceam mai cu contraste alb-negru, anul acesta am încercat să le fac un pic mai mate, să nu le dau prea mult negru. Iar eu personal m-am deschis mai mult. Știi cum e, dacă îi pui la poză nu poți să fii mutalău, trebuie să vorbești ceva cu ei. Eu eram mutalău”, povestește Rareș râzând.

Când își amintește cum a început cu fotografia se amuză copios. Asta pentru că primele fotografii le-a făcut cu aparatul unui prieten care i le și prelucra, până când, într-un final, a fost îndemnat să învețe să facă toate acestea singur, cu aparatul propriu. „Am avut un bar pe care l-am închis și trebuia să fac ceva. Fotografia a fost cea mai la îndemână, am zis hai să o încerc și pe asta. Pe bune că s-a întâmplat pur și simplu. Mai făceam poze la spectacolele de la Crispus. Nici măcar cu aparatul meu nu făceam, ci cu al lui Moga. Apoi îi dădeam aparatul cu cardul în el și el le prelucra. Făceam câteva sute și el scotea zece poze. La un moment dat s-a săturat și el și mi-a zis „Știi ce, ia-ți și tu un aparat și pune mâna și învață să prelucrezi”, spune fotograful celor 1000 de portrete.

helici (1)

Acum nu-și poate imagina cum ar fi să nu-și prelucreze pozele singur și spune că acest proces contează foarte mult pentru ca rezultatul final să fie așa cum își dorește, dar e nevoie de răbdare și experiență.

„Contează foarte mult, zic eu. Poți schimba total viziunea asupra pozei în funcție de cum o prelucrezi. Uită-te la un portret, de exemplu. Dacă exagerezi, lucru pe care îl făceam și eu, la claritate, contraste, îmbătrânești omul. Tu nu îți dai seama, ți se pare super ok, mai ales dacă nu ai pe cineva care să îți spună că nu e bine. Am făcut un portret unei fetițe, alb-negru, îi bătea părul în vânt, foarte fain – am scos-o în poză foarte matură pentru vârsta ei. Am stat la poza aceea până mi-a plăcut, cred că a fost chiar prima la care am stat atât, vreo 3 ore jumătate. Am dat niște contraste și claritate prea mari, delete și de la capăt, apoi am făcut altceva excesiv, delete de la capăt și tot așa.”

În timpul pe care nu-l petrece pozând comunitatea sibiană la 1000 Portraits, Rareș este fie la birou, fie la alte proiecte. „În rest, numai prin centru. Te mai împiedici de mine.”

Foto: Silvana Armat

helici anigif helici (4) helici (3)

Cristina Bălău

de Cristina Bălău

Eveniment, Cultură 
Telefon:
0770 962 946
E-mail: cristina[at]turnulsfatului.ro

Comentarii

1 comentarii

Horbotă salbatica

Acum 1 an

Din ce isi plateste omu' asta intretinerea, taxele si impozitele? Hai cu deştele-n jos !
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus