Joi,
23.09.2021
Parțial Noros
Acum
8°C

Primul film documentar pentru liceeni: 18 adolescenți au realizat 13 filme documentare

Primul film documentar pentru liceeni: 18 adolescenți au realizat 13 filme documentare

Atelierul de film documentar pentru liceeni este parte integrată a ASTRA Film Junior, se organizează de șase ani, iar în acest timp au participat zeci de elevi. În majoritatea documentarelor s-a disputat ideea de trecut, origini sau după cum o numesc ei „moștenire”. De asemenea, un alt punct comun a fost încrederea în sine, care poate fi distrusă prin „bullying”. În 2019 au fost realizate 13 filme, de cei 18 elevi participanți care au fost ghidați de Matei Budeș și Maria Bălănean.

Atelierul de film are ca scop alfabetizarea cinematografică, iar cea mai bună metodă de a descoperi limbajul filmului este să înveți este să faci propriul film. Filmele realizate prin acest proiect au devenit din ce în ce mai interesante și bune pe parcursul timpului. Atelierul a durat două săptămâni, iar liceenii au învățat să producă propriul film documentar.  Au abordat subiecte interesante pentru adolescenți și au exprimat modul în care văd lumea din jur, oferind o nouă perspectivă asupra vieții de elev. Toți cei 18 participanți la curs au realizat un film comun – „Sibiul văzut de liceeni” – prin care fiecare și-a exprimat părerile despre oraș. „Mulți își doresc să plece din Sibiu”, anunță începutul filmului, „dar e frumos”. Mai mulți tineri enumeră motivele pentru care Sibiul este un oraș în care e bine să trăiești, fiind festivaluri, evenimente, proiecte, având oportunitatea de a îți găsi un servici repede, deci „eu, m-am decis să rămân”.

Dubla moștenire Paula Dörr și Aurora Santopietro prezintă avantajele și dezavantajele de a avea două origini într-un Sibiu multicultural. Adolescenții vorbesc despre faptul că sunt acceptați și că societatea a trecut peste ideea de rasism. „Eu mă simt român, chiar dacă am trăit nouă ani în Grecia, acolo m-am înnăscut și acolo am copilărit”, explică Samson. Toți își amintesc cum a fost marcată copilăria lor de locul în care s-au născut. „Nu îmi amintesc multe, dar am amintiri foarte exacte din copilărie”, spune una dintre fete. Ei se consideră norociși pentru că pot vorbi mai multe limbi și pentru că înțeleg mai multe culturii. Toți simt nevoia de aparență, iar ei aparțin de două culturi. „Este un lucru pozitiv să faci parte din două culturi. Filmul și-a dorit doar să arate că suntem diferiți. Și este cu siguranță un avantaj să faci parte din două culturi”, subliniază Aurora Santopietro, care are origini româno-italiene.

Fix în ziua mea de naștere Denis Prodea spune în imagini povestea unei colege de clasă din Chișinău, care locuiește singură în Sibiu. Când avea patru ani, familia ei s-a micșorat, iar câțiva ani mai târziu tatăl ei a plecat „fix în ziua mea de naștere”. S-a mutat în Sibiu singură, iar mama ei o vizitează o dată la trei săptămâni.  „Știam povestea ei, dar doar detalii mici. M-am gândit că mi-aș dori să o cunosc mai bine, să aprofundez povestea ei și să le arăt oameni cât de greu este să fi singur în Sibiu. Am vrut să trag un semnal de alarmă către toți cei care judecă oamenii fără să le știe povestea. Este o lecție de viață”, explică Denis Prodea.

Iubirea de sine David Drăgan, Miruna Cândea și Patricia Costescu, s-au întrebat ce este iubirea de sine, este iubirea de personalitate sau de corp. Documentarul urmărește două povești, a unei fete și a unui băiat. Amândoi sunt balerini. Niciunul dintre ei nu și-ar schimba personalitatea și nici nu și-ar dori să fie altcineva, dar amândoi au nesiguranțe legate de corp. „Eu cred că ambele sunt importante”.

Timp, nu fi hain Samson Antonio Darius și-a filmat prietenii în situațiile normale în care sunt prinși adolescenții generației Z. Grupul de prieteni este pasionat de skateboarding și își petrece timpul prin oraș în zonele care permit practicarea acestui sport. Adolescenții sunt surprinși la bere, fumând și îndrăgostindu-se. „Cel mai frumos cuvânt este sex”, declară ei în documentar. Unul dintre momentele cele mai șocante este apariția unui copil de 12 ani, care fumează și nu merge la școală pentru că cerșește. „Fac cam 40 de lei pe zi”, spune copilul. În perioada în care Samson filma acest documentar se îndrăgostea de o colegă și își declara dragostea și speranțele față de această posibilă relație. Finalul este o întoarcere în timp, când Samson era mai mic și se distra la parcurile de aventură, „nu sunt stresat”. „Ăștia suntem noi, suntem oameni și e normal să trecem prin asta. Toți suntem așa în generația asta și nu ar trebui să ne pese de ceea ce spun alții despre noi. Relația mea s-a terminat, totul a mers bine până la prezentarea filmului, dar după ne-am despărțit. Filmul acesta reprezintă o perioadă din viața mea, un punct de unde o să încep mai multe lucruri frumoase”, subliniază adolescentul.

Trebuie să te ridici Tudor Arsin practică atletismul de șase ani și a realizat un documentar despre ce înseamnă să fi atlet. Tânărul face antrenamente intense periodic și participă la mai multe competiții la care a urcat pe podium ca reprezentat al României. Timpul îi este limitat și nu are „viață socială”. „Tu ești cel mai important, nu ai timp de nimic”, concluzionează băiatul în documentar. „Toată lumea crede că dacă faci sport doar alergi și brusc devii campion. Dar nu este chiar așa. Este multă muncă și chiar mi-am dorit să arat partea bună, dar și partea mai puțin bună, care nu este cunoscută de toată lumea. Îmi doresc ca mai mulți oameni să încerce să practice mai mult sport”, spune Tudor Arsin.

Școala de cusut-țesut Anca Nicolae-Barbu a realizat un documentar despre școala de țesut și meseria aceasta tradițională. Filmul urmărește viața unei femei care predă la Palatul Copiilor Avrig. Urmărind un tipar clasic de interviu, femeia prezintă meseria ei și mecanismul de funcționare a războiului de țesut. Ea și-a dorit să studieze această meserie tradițională, dar nu a găsit în România o școală specializată. A plecat în America pentru a urma studiile în domeniu, pe care le-a achitat cu greu singură, dar în România diploma nu i-a fost recunoscută.

Încrederea în cai Încrederea în cai este un film documentar realizat de Elisa Bertea, Flavia Ranf și Daria Covrig, care prezintă relația dintre cal și călăreț. Trei iubitori de cai vorbesc despre experiențele lor cu caii de concurs. Fiecare își destăinuie relația pe care o construiesc cu calcul pregătit de curse, vorbesc despre provocările la care se supun când trebuie să își aleagă animalul și despre cât de greu este să te desparți de un cal. „Cai au o inteligență aparte”, acesta este unul din motivele pentru care oamenii aleg un astfel de animal care să le devină companion. Una dintre persoanele intervievate vorbește despre cum calul ei a ajutat-o să treacă peste momentele grele din viață, iar un altul explică cât de importantă este încrederea între ei.

Tata își amintește de anii ’90 Aurora Santopietro este o italiancă – româncă, adolescenta și-a dorit să prezinte viața tatălui ei la începutul anilor 1990, venit din Italia în România. Pe lângă povestea tumultoasă a tatălui, Santopietro a realizat mai multe filmulețe cu Sibiul de după revoluție. În documentar sunt imagini din interiorul unor apartamente, de pe stradă, din fața magazinului Dumbrava și de la Hotel Bulevard. „De când eram mică, tatăl meu îmi tot povestea experiența lui din Sibiul anilor 1990. Mereu m-au fascinat poveștile lui, fiind pasionată de trecut, și mereu îi ceream mai multe informații. Mi-am dorit ca prin acest film să le arăt celor de vârsta mea cum era în trecut, iar pentru cei care sunt de vârsta tatălui meu am vrut să le reamintesc cum era orașul”, explică Aurora Santopietro.

63 de subiecte posibile Liv Stüttgen a realizat un documentar non-convențional. Prin cele 63 de subiecte posibile, tânăra a reușit să filmeze un autoportret. Filmul documentar este una dintre exemplificările modului în care funcționează mintea alertă a unui tânăr plin de energie și dinamism. Tânăra a reușit să captureze o imagine a inocenței pure și neperturbate de realitate.  Vizual sunt reprezentate imagini de detaliu, cu lucrurile simple din orașul Sibiu și detalii din viața Livei. „Mi-am dorit să fac alt film documentar, doar că nu am reușit să mă concentrez pe o singură idee. Filmul este pentru mine o oglindă de identitate, toate lucrurile pe care le-am spus în documentar mă descriu, îmi prezintă viața în momentul acela”, spune Liv Stüttgen.

Apă, paie și bătaie (subtitlu Credința și tencuiala) Apă, paie și bătaie de Paula Dörr, este un documentar realizat în interiorul Bisericii Evanghelice despre unul dintre muncitori care lucrează la reamenajarea spațiului. Bărbatul este surprins în timp ce tencuiește tavanul și vorbește cu adolescenta despre viața lui, despre cât a muncit la țară și cum a fost crescut de o mamă singură. El se declară credincios și muncitor. „Credința este totul”, iar pe parcurs dezvăluie modul în care el vede adolescența în zilele noastre și subliniază importanța muncii. „Nu respectă nimeni pe bătrâni”. Pe parcursul interviului sunt surprinse imagini inedite cu șantierul din Biserică.

Despre părinți, note și bullying Despre părinți, note și bullying este un film realizat de Alexandra Mandea și Tudor Baște. Cei doi au vrut să prezinte legătura dintre note și bullying, menținând legătura cu modul în care părinți reacționează la veștile proaste de la școală. Povestea se concentrează pe un tânăr care a rămas corigent la geografie, deși la celelalte materii este un elev bun. Băiatul explică cum mama lui a înțeles faptul că nu poate să fie bun la absolut toate materiile, dar tatăl lui a fost extrem de dezamăgit de copilul lui. „Pot mult mai mult” este sloganul după care se ghidează elevii. Documentarul se desfășoară după tiparul clasic – prin interviuri – iar pe parcurs sunt introduși mai mulți elevi care au avut experiențe neplăcute din cauza notelor. Toți aduc în lumină bullying-ul, fie că provine din partea colegilor de clasă, care „râd din cauza unei note mici”, fie că vine de la profesori, care „nu ne respectă”. Documentarul construiește o imagine reală asupra modului în care elevii resimt aceste evenimente la școală. „Acest documentar este foarte aproape de realitate și este o situație destul de generalizată”, explică Tudor Baște.

Vin golanii Vin golanii este un film realizat Ana Nicolae Barbu, Paul Ciucă și Tudor Arsin. Acest documentar aduce în prim - plan idea de prietenie, prietenia frumoasă de liceu. Una dintre cele mai frumoase prietenii din literatură este cea dintre Frodo și Sam (Stăpânul Inelelor) și chiar dacă tinerii din Sibiu nu sunt nevoiți să salveze lumea, au creat o legătură la fel de strânsă, care poate fi ușor observată din imaginile pe care ei le-au surprins. Titlul este ușor sarcastic, după cum explică Tudor, mesajul fiind dedicat părințiilor. „Am vrut să le arătam ce facem noi în timpul liber, să nu mai creadă că suntem golani. Eu nu sunt un golan, chiar deloc. Am vrut să le arătăm oamenilor relația noastră, care din nefericire s-a stricat. Este o prezentare a prieteniei dintre noi, fără perdele”, detaliază Tudor Arsin.

Cea de a VII-a ediție a atelierului se va desfășura în luna martie 2020, în două sesiuni – 12-15 martie și 30 martie-5 aprilie. Înscrierea se face prin formularul de aici.

Sursa Foto: ASTRA Film

Denisa Laicauf

de Denisa Laicauf

Denisa Laicauf Reporter 0744196362

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus