Sâmbătă,
04.07.2020
Ploi Usoare
Acum
21°C

VIDEO-Documentarul ”Sibiu 1989”. Filmul care te ajută să înțelegi istoria orașului

24 Decembrie 2019 11:11

VIDEO-Documentarul ”Sibiu 1989”. Filmul care te ajută să înțelegi istoria orașului

Publicat în 2012, filmul documentar ”Sibiu 1989” încearcă să ordoneze evenimentele petrecute în orașul nostru în timpul Revoluției din 1989, astfel încât ele să fie mai ușor de înțeles. În cele 53 de minute, documentarul prezintă atât tragediile care au avut loc în centrul Sibiului, cât și miturile care s-au propagat ulterior în rândul populației.

Reporterul Turnul Sfatului a stat de vorbă cu regizorul și autorul acestui film, sibianul Octavian Repede.

octavian-repede-presedinte-asocitie-nova-polaris

De ce ai făcut acest film? Ce ai vrut să afii și să arăți lumii?

Aveam 24 de ani când am făcut acest film. Terminasem o specializare de televiziune, la facultatea de jurnalistică, eram energic ca proaspăt absolvent şi dornic să realizez materiale TV importante şi cu substanţă informaţională. Tatăl meu, ca alţi, zeci de de mii de sibieni, a manifestat  pe străzile Sibiului, în 1989, el m-a sugerat idea de a realiza un film despre revoluţie. Deci ideea filmului e a lui. În 1989, dacă ar fi avut baterie la aparatul de filmat pe 8 mm, ar fi filmat şi el evenimentele de atunci, ar fi făcut un film. Iar eu, ca mic copil, am trăit revoluţia la Sibiu, cu amintiri extraordinare.

Am vrut prin acest film să încheg o viziune mai ordonată a evenimentelor de atunci, din care un spectator să înţeleagă o istorie a oraşului. Am vrut să ma apropii de o corectiutudine a informaţiilor care să nu stârnească şi să instige. Să gasesc un punct de echilibru şi să trasez niste direcţii corecte de interpretare a evenimentelor. Bineînţeles perfectibile, ca orice carte de istorie, în timp, odată cu acumularea de noi informaţii, noi limpeziri a evenimentelor. Şi am ales revoluţia de la Sibiu, din 1989, ca s-o acopăr într-un documentar de televiziune, pentru că acest subiect, un film documentar-anchetă, oferea foarte multă informaţie şi interes public.

Apar foarte multe date în film, ceea ce înseamnă un bagaj informaţional util pentru posteritate. Dar, revoluţia din 1989, a fost un moment tragic la Sibiu şi nu trebuie uitată şi simplificată, conform tendinţelor de azi. Din respect pentru cei care au murit, strigând “Libertate”, din compasiune pentru cei care încă mai suferă datorită invalidităţilor, traumelor de atunci.

Ce ai învățat tu, personal, despre Revoluția din 1989 după e ai realizat acest film? Ce știai despre revoluție înainte și ce ști acum?

Că evenimentele şi acţiunile celor implicaţi nu trebuie simplificate. Că exista multe dileme şi paradoxuri asupra vinovăţiei. Că toata lumea are justificări pentru acţiunile lor. Şi motivaţii. Şi în parte au dreptate. Doar când însumăm acţiunile tuturor apar conflicte şi victime şi un tablou foarte complex.

Că peste toate interpretările unora mai există şi hazardul acţiunilor, de exemplu victime  accidentale și motivaţii accidentale. Fapte care nu sunt luate în considerare de multe analize. Că au existat acţiuni indepedente unele de altele, ale grupărilor civile, militare, paramilitare, dornice de schimbare, sau dornice de păstrare a regimului comunist, de reprimare. Că revoluţia a fost stimulată, sau alimentată, din afara ţării sau coordonată dinăuntrul ei de o facţiune din Partidul Comunist, Ion Iliescu, de agenturi străine, sau a fost supravegheată - vezi KGB. Sau din contră, s-a încercat reprimarea ei. Că obedienţa faţă de autoritatea lui Ceauşescu a existat din partea armatei , clar şi explicit- vezi Timişoara sau generalul Milea, posibil, până când dictatorul nu a mai avut putere şi mulţi comandanţi sau şefi ai partidului comunist au schimbat macazul înspre revoluţie. Că au fost revoluţionari care au dorit să pună mâna pe putere, odata ajunşi acolo, iar apoi s-au certat între ei, că au fost oameni din eşantionul de conducere comunist doi care au pregătit  dinainte de decembrie 1989, un fel de lovitură de stat. Că au existat comandanţi, civili, care şi-au pierdut gândirea limpede şi au comis acte sângeroase. Că au existat oameni în conducere care s-au eschivat asupra responsabilităţii. Că au fost eroi fără frică de moarte pe care trebuie să îi respectăm şi astăzi. Că a existat solidaritate socială. Şi toate aceste acţiuni s-au suprapus unele peste altele.

Am descoperit că cea mai întâlnită justificare a celor care au comis acte sângeroase în 1989, este, “am respectat un ordin al superiorului...” sau „am fost denaturat informat, greşit informat...”

Apoi, mulți comandanţi de la centru au dat ordine de genul: „Să nu se tragă în manifestanţi, dar să se apare clădirea unităţii/sediului/ etc”! Lucru care însemna ce, practic?, pentru executant. Ei au pasat astfel responsabilitatea în mâinile celui de jos care executa ordinul... cum să te aperi fără să tragi, atunci când cineva depăşeşte un perimetru şi se apropie de tine? Ce înseamnă intenţie paşnică? În momentul ală de tensiune, paranoia, mulţi din cei care au avut armament au greșit şi omorât. Să tragi cu armamentul? Să nu tragi? Să tragi de intimidare? Dar când? Cât? Cred că asta a fost dilema multora care au omorât. Cum să apăr o clădire? Clădirile au fost aparate de militari, civili, oameni din Ministerul de Interne... iar morţi au fost ei, cei de la Miliţie, Armată, civili.. Din păcate.

Cam genul acestui ordin neexplicit de a trage, doar de a “apăra”…  au dat dat mulţi comandanți militari sau din ministerul de interne, la fel cum şi Ceauşescu se ferea să zică să se tragă în oameni la Timişoara, dar până la urma a zis-o, limpede!  E genul de limbaj care deroga o responsabilitate directă, întâlnit în multe cazuri de genocid, executantului - vezi soluţia finală.

Apoi, am descoperit că marea majoritatea a populaţiei a avut intenţii paşnice, au căutat idealul de libertate, de democraţie prin manifestările lor. Uneori au fost  interpretaţi greşit. Dialogul a fost blocat, intenţionat în parte, şi din nenorc în altă parte, neintenţionat. E cazul conflictului sângeros dintre UM 01512, Miliţie, Securitate, civili; conflictele dacă sunt alimentate sunt greu de oprit. Şi cineva a manipulat în mare parte revoluţia la Sibiu. Ca în toată ţara de altfel. Cu scopul de reprimare sau de stimulare a revoluţiei, sau de favorizare a unor aspecte. Probabil posteritatea va spune în ce măsura a fost contribuţia fiecărui jucător activ al evenimentele din 1989. Jucătorii ar fi... civili dornici de schimbare socială, facţiuni influente ale Partidului Comunist - vezi Ion Iliescu, apoi Armata statului, Miliţie, Securitate, trupe ultracalificate militare ale armatei-DIA, USLA, sau civili-calificaţi militar ai Partidului Comunist- cei care activau după planul de apărare al statului, în caz de ocupaţie - care acţionau în case conspirative, un plan secret controversat azi, dacă a existat, agenţii de informaţii străine, etc, şi poate alţii care vor apărea pe parcurs.

Hazardul, pur şi simplu, a avut şi el un rol în 1989. Oameni nepregătiţi, soldaţi sau civili, care au tras de amuzament, de bravură, de exemplu după pisici. Iar lumea a interpretat acest foc în diverse feluri.

Am descoperit că toate aceste lucruri şi multe altele s-au suprapus în decembrie 1989, iar un tablou simplist al evenimentelor e o mare greşeală. Dar cam asta înseamnă o revoluţie în istorie, cea din 1989 nu a fost prima şi nici ultima, cred.

Cat de greu ți-a fost să găsești oamenii cu care ai vorbit, martori ai revoluției? Au acceptat ușor să vorbească?

Am încercat să acopăr toate segmentele sociale implicate. Oamenii au fost deschişi. Şi le mulţumesc pe aceasta cale încă odată. Ca şi celor câţiva prieteni din presă, care m-au ajutat în realizarea filmului. Aşadar, lumea a fost deschisă, cei din Asociaţiile de revoluţionari, victime, de prin Armată, sau din Ministerul de Interne, cu care am vorbit. Bineînţeles sunt multe persoane importante pentru revoluţia din 1989 de la Sibiu la care nu am putut ajunge. Eram un realizator de film independent, mărunt şi tinerel la acea vreme. Ceea ce sunt şi azi, dar nu mai aşa de tinerel...

Crezi că subiectul mai poate fi de interes pentru noile generații? Îi mai pasă cuiva dintre cei tineri ce a fost atunci?

Poate fi de interes pentru specialişti, dar tinerii din ziua de azi nu sunt interesaţi de această istorie tristă a oraşului. Am fost la câteva proiecţii ale filmului, cu tineri liceeni. Sentimenul meu a fost că 30 de ani în urmă, înseamnă uitare, în epoca vitezei de azi. Deci, nu, revoluţia din 1989, s-a dus pe apa Cibinului în jos, s-a dus în biblioteci şi istorigrafie, ca multe alte drame ale istorie.

Crezi că știu sibienii cu adevărat ce s-a întâmplat atunci? Există vreo urmă de mister sau îndoială?

Pentru cei interesaţi, există o efervescenţă  care va aduce tot mai multe informaţii legate de evenimentele din 1989. Şi da, în timp se va contura un „consens istoric” al evenimentelor. Orice revoluţie modernă are multe enigme, însă pentru cei direct interesaţi sau specialişti. Marele public merge înainte, uitând. Încă odată vreau să îmi exprim respectul pentru cei  care au luptat sincer pentru libertate în 1989 şi au făcut posibilă libertatea de exprimare de care mă bucur şi eu astăzi, inclusiv de a realiza film indepedent şi a exprima liber nişte păreri şi totodată a exprima compasiunea pentru cei care au suferit în Sibiu, în urma acelor zile decembrie, anul 1989.

Stefan Dobre

de Stefan Dobre

Administrație
Telefon:
0724 605 815

Comentarii

1 comentarii

dan

Acum 6 luni

intr-adevar se comunica in codul morse cu lumina de la ceasul din turnul sfatului. locuiesc in zona si am vazut cu proprii ochi.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus