Povestea unui luptător: operat în Germania la o săptămână de la naștere, împlinește 5 luni la Sibiu

Andrei Prundaru este unul dintre cei trei bebeluși care, la începutul lunii Martie, au primit o șansă la viață prin implicarea Fundației Polisano. Copilul s-a născut cu malformații grave atât la inimioară cât și la esofag. A ajuns să fie operat, de urgență, în Germania, la Stuttgart când abia împlinise o săptămână de viață. Din fericire, operațiile au fost un succes, iar în momentul de față băiatul se află în Sibiu, într-un centru de îngrijire, unde mama lui urmează să învețe să-l hrănească. Băiatul va împlini, în curând, cinci luni, iar povestea lui este cea a unui luptător, o poveste pe care și medicii o încadrează la „minuni”.

Micul Andrei s-a născut în 22 februarie 2020 la ora 20:20, la Maternitatea din Sibiu, fiind al treilea copil al familiei Prundaru. Mama lui povestește că în momentul în care a mers la spital să nască habar nu avea prin ce urma să treacă. Nu a știut nimic. Avusese o sarcină ce a părut normală, cu ecografe și analize făcute. Nimic nu a indicat că ar fi ceva în neregulă cu bebelușul, dar avea să afle la 40 de minute după ce a născut.

Andrei în maternitate la Sibiu, la câteva zile de la naștere

„Au venit la mine după 40 de minute după ce l-am născut pe Andrei și m-a întrebat dacă am avut vreo infecție sau ceva probleme în timpul sarcinii pentru că am un copil cu probleme grave de sănătate. Ia-m spus că nu. Analizele au fost la zi, consulturile au fost toate. Pe perioada sarcinii am făcut ecograf, controale și nu mi-a spus doctorul nimic. Îmi spunea că am un copil sănătos, hotărât. La 27 de săptămâni am fost și i-am spus domnului doctor că mi se pare că burta mea era foarte mare. Mi se părea că ceva e în neregulă cu mine și tot timpul aveam dureri pe partea stângă. Mi-a spus că nu este de la sarcină, copilul se dezvoltă bine și eram liniștită, până în data în care am născut, apoi totul s-a schimbat.

Eleonora a început să trăiască una dintre cele mai grele încercări din viața ei. Malformațiile lui Andrei erau complexe, dar cea mai gravă dintre ele era o atrezie de esofag. Cu alte cuvinte, esofagul băiatului avea deschidere în plămânii lui și tot lăpticul mergea direct în plămâni. Pe lângă aceasta suferea și de malformații cardiace. A fost cu atât mai greu cu cât Eleonora spune că este o femeie simplă care știa doar că va naște un copil fără probleme, așa cum a mai născut doi, iar dintr-o dată a aflat că viața bebelușului ei atârnă de un fir de ață și ea habar nu avea ce are de făcut. 

„De când am născut viața mea s-a schimbat complet. Foarte mult stres, supărări, mi se spunea zilnic că băiatul meu nu o să trăiască. L-am botezat în maternitate”, povestește Eleonora.

Salvarea a venit de la Fundația Polisano

Medicul cardiolog Viorela Cotârlă este cea care a prezentat fundației cazul, iar Cătălina Costache, președintele Fundației Polisano a mobilizat o echipă pentru a transfera bebelușul cât mai repete în Germania, la Spitalul „Sana” din Stuttgart. Abia împlinise o săptămână de viață când Andrei a zburat cu un avion militar la spitalul din străinătate.

Andrei, prima zi după operația din Germania

„Toți medicii doresc să facă bine copiilor și eu îi ajut pe toți copiii care au nevoie de ajutor, de asta am făcut meseria asta, să fac numai bine. Nu este prima dată când mă asigur că într-un caz, oricât ar fi de dificil, nu se face tot posibilul pentru copilul implicat. Așa a fost și la Andrei. Era chiar la începutul stării de urgență și ne-a fost foarte greu să-l trimitem în Germania. Dar ne-a ajutat și medicul Arafat cu finanțarea transportului, dacă nu, părinții ar fi trebuit să plătească 16.000 și era imposibil pentru ei. Noi îi ajutăm cum putem. Andrei avea o malformație complexă, cu un ventricul stâng foarte mic și avea funcțional doar ventriculul drept. Mai mult, această malformație nu se putea corecta până nu i se repara malformația digestivă. Cei din Germania au fost foarte drăguți și au început cu ce era mai grav și apoi au reparat și inimioara. Totul a mers foarte bine. Oricum copilul este un drăgălaș, arată bine și crește bine. Este o minune, noi în meseria noastră le-am văzut de multe ori”, spune medicul Viorela Cotârlă, cardiologul care s-a ocupat de Andrei.

Despre momentul plecării în Germania, mama lui Andrei spune că nu a conștientizat neapărat ce se întâmpla în jurul ei, dar a mers pe mâna medicilor.

„Am plecat de urgență pentru că starea copilului era critică. Noi aveam toate actele tot ce trebuia făcut, dar nu aveam transport. Cei de la Fundația Polisano ne-au ajutat enorm și în 3 martie am fost transferați de urgență în Germania, la terapie intensivă, în Stuttgart. Când am ajuns acolo, după nici două ore l-au băgat în operație. Starea lui era critică și nu s-au mai uitat că avea și probleme la inimioară. Avea deja o infecție la plămâni și ne-au spus că dacă mai stăteam o noapte la Sibiu, Andrei nu mai era printre noi. L-au operat la esofag și după 10 zile mi-au spus că băiatul poate fi alimentat”, povestește mama lui Andrei.

Ulterior avea să afle că recuperarea copilului poate dura și până la doi ani. Alimentația trebuie făcută încet, cu mare grijă și, momentan, printr-o sondă (gastrostomă), dar Eleonora spune că este decisă să facă tot ce poate pentru bebelușul ei. În Germania a fost operat de două ori și la inimioară, iar operațiile au fost un succes.

După trei luni de stat în Germania, mama și copilul s-au întors acasă. Prima dată într-un spital din Timișoara unde au stat o săptămână, iar apoi la Pediatrie în Sibiu. Chiar ieri, 28 iunie, Andrei a fost transferat la Centrul de Îngrijire Paliativă Hospice, copii, de pe strada Pedagogilor, acolo unde cadrele medicale se ocupe de el. Evoluția lui Andrei este bună, dar cum se apropie de cinci luni, în curând trebuie introdusă diversificarea. Mama lui băiatului spune că are nevoie de o perioadă de timp pentru a se obișnui să-l hrănească. Îi este teamă să nu-i facă rău, să nu se înece și a fost de acord ca, o perioadă, să se ocupe specialiștii de băiat, iar ea să învețe de la ei.  

„Acum este stabil, dar nu putem încă să spunem că este bine. Dacă era bine era la el în pătuț, acasă, cu frățiorii lui. Cât a fost la Pediatrie am mers zilnic la el să învăț să-l hrănesc. De ieri ne-au transferat la un Centru de Îngrijire și nu mai am acces la el până nu reușesc să-mi fac un test de COVID. În momentul de față nu mi-l permit, pentru că este aproape 300 de lei. Îl văd prin poze trimise de cei de acolo sau online. Mi se spune că, în final, va fi bine și noi așa sperăm și ne rugăm la Dumnezeu”, mai spune Eleonora.

Andrei este un luptător

Andrei este un luptător. O spune chiar mama lui care este de părere că dacă ar fi fost în postura lui nu ar fi făcut față. De când la născut și până astăzi, la aproape cinci luni distanță, au fost provocări extrem de grele și momente limită. Dincolo de panica că-și va pierde bebelușul, perioada petrecută în Germania a fost extrem de grea având în vedere că Eleonora nu cunoștea limba.

„Copilul era bolnav, trebuia să îl bage în sala de operație, să-l ducă la investigații, iar eu nu știam nimic până nu venea doctorul român să ne traducă, dar el nu era tot timpul acolo. Dacă doream traducător trebuia să plătesc, dar eu nu am posibilități. Eu am un salariu ca tot omul. Sunt un om de rând care am plecat la maternitate fără să știu ce mă așteaptă. Ne-au ajutat enorm cei de la Fundația Polisano, Cătălina Costache, Dumnezeu să îi dea multă sănătate și domnul Victor Costache. Cu ajutorul lor am ajuns în Germania și am avut și cazare. Am avut noroc însă, că echipa medicală de acolo a fost exemplară. Toți oamenii care au avut grijă de noi au fost extraordinari, nici nu mă așteptam. Au fost mereu atenți la nevoile noastre și nu pot explica în cuvinte cât de frumos s-au purtat”, își amintește Eleonora.

În prezent Andrei este bine și cu intervențiile la inimioară. Vor urma și altele, însă atunci când copilul va mai crește și se va mai dezvolta. După ce mama lui va învăța să-l hrănească fără emoții, va putea merge acasă.

„Ceea ce a reușit Andrei până acum este o minune mare. Eu m-am tot rugat și cred foarte mult în Dumnezeu și sper că va fi bine într-o zi să pot merge cu el în parc. Știu că va fi un copil special, cu controale, dar eu o să dau tot cât pot eu așa, ca părinte. În ceea ce ține de medicină nu-i pot rezolva problemele, dar ca părinte o să-i dau toată dragostea de care are nevoie și o să fac tot ce pot pentru el. Acum nu-mi este ușor să-l las singur, dar este foarte greu să mă și împart. Copiii pe care îi am acasă sunt mai mărișori și pricep și mereu mă roagă să nu mai plec. Frățiorul lui cel mare are șase ani jumătate, iar fetița trei ani.  Mi se rupe sufletul. Am fost despărțită de ei trei luni jumătate, fără să-i văd. Nu doresc nimănui să treacă prin ce trec eu. În fiecare seară când mă puneam în pat plângeam, iar dimineața când mă trezeam plângeam din nou și de copilașii de acasă și de Andrei că este bolnav”, povestește femeia.

Acum, cel mai important lucru pentru familia Prundaru este ca Andrei să prindă putere, ca Eleonora să învețe să-l hrănească, pentru ca micuțul să ajungă cât mai repede acasă, în camera special pregătită pentru el și alături de frățiorii care încă nu l-au cunoscut și care îl așteaptă cu nerăbdare.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).