Marţi,
18.05.2021
Innorat
Acum
13°C

Dr. Lavinia Danciu despre schimbarea la față a spitalului TBC și despre cum se va termina pandemia de COVID

Dr. Lavinia Danciu despre schimbarea la față a spitalului TBC și despre cum se va termina pandemia de COVID

De la jumătatea lunii aprilie dr. Lavinia Danciu este director medical al Spitalului de Pneumoftiziologie din Sibiu. Cu o experiență în medicină de peste 20 de ani, medicul pneumolog a vorbit despre provocările acestei meserii, despre funcția pe care o are, despre schimbarea la față a spitalului TBC și despre ceea ce înseamnă pandemia de COVID-19 care macină lumea de mai bine de un an jumătate și despre cum s-ar putea încheia într-un interviu acordat ziarului Turnul Sfatului.

Vorbiți-mi despre dumneavoastră. Ce v-a determinat să alegeți medicina și specialitatea pe care o practicați?

Sunt medic primar pneumolog, sunt absolventă a Facultății de Medicină și Farmacie din Timișoara, unde mi-am făcut și specializarea, mi-am dat și examenul de primariat, o facultate de care sunt legată sufletește. Este un centru universitar foarte bun și mai am colegi care s-au format acolo. Profesez de peste 20 de ani medicina și de peste 10 ani sunt coordonator județean al Programului de Control al Tuberculozei, cu studii de management pe programul de tuberculoză, lucru care m-a și încurajat să fac acest pas. Am ales medicina și specialitatea pe care o practic pentru că tatăl meu a fost pneumolog și am fost de mică obișnuită cu această afecțiune și profilul de pacient, iar toate acestea m-au ajutat să fac alegerea.

Dintotdeauna ați dorit să fiți medic?

Da, dintotdeauna. Eu am început în Sibiu Colegiul „Gheorghe Lazăr”, la matematică - fizică și am fost prima generație care am prins treapta. Părinții mei nu au fost foarte încântați, pe vremea aceea, când am vrut să trec și am și trecut la Colegiul „Octavian Goga” gândindu-se că o să am o viață grea, că voi merge la țară, că o să am nopți nedormite și așa mai departe, dar eu nu am vrut să fac decât medicina. Amuzant este că în viață totul se plătește, pentru că acum și fiica mea numai medicina a vrut să facă, deși am rugat-o și i-am spus: ai uitat cum plângeai când plecam în gardă și te lăsam, ai uitat anul în care am fost la specializare, pentru că un doctor își petrece foarte mult timp în afara familiei, dar ea numai asta a vrut să facă, așa că...există o plată.

Doar fata o aveți?

Nu, am și băiat, dar el, din fericire, a ales altceva. Lucrează în domeniul IT. Chiar dacă nu este un domeniu ușor, nu este atât de solicitant. În general, foarte rar găsim un echilibru bun între familie și profesie și, de obicei, familia este cea care are de suferit.

Ați fost o perioadă director medical interimar și acum ocupați efectiv această funcție după ce ați luat concursul de dosare. Cu ce gânduri plecați la drum?

În primul rând aș dori să continui obiectivele asumate de spital care sunt foarte multe. În ultimii trei ani spitalul nostru s-a transformat fundamental. S-au accesat extrem de multe fonduri, au început lucrări de reabilitare peste tot, iar toate acestea implică multă muncă și organizare. S-a adus aparatură performantă și urmează să se mai aducă în spital. Unul dintre obiectivele importante este programul acesta pe care noi l-am început de evaluare a funcției pulmonare post COVID. Acest tip de program îl facem numai noi și să știți că oamenii chiar își doresc să facă asta. Solicitarea este foarte mare, chiar mai mare decât putem noi să facem față. De asemenea, îmi doresc să continui programul de reabilitare respiratorie, pentru că este extrem de important. Avem deja listă de așteptare pentru cei care pot să facă această reabilitare. Este fundamental. Să știți că noi doar în ultimii ani, în România, am început să punem accent pe reabilitare, dar peste tot în Europa se face și se face de ani buni. Am avut pacient dintr-o țară europeană, care a venit în România și mi-a povestit că după o intervenție laborioasă prima dată a fost trimis la reabilitare. Mie mi se pare extrem de important, pentru că, noi ne luptăm acum cu acest COVID care este o afecțiune despre care încă nu știm tot. Noi suntem pe respirator și vedem, uneori, dezastrele pe care le lasă în urmă lui. De multe ori oamenii se resimt, chiar dacă noi nu constatăm la toți modificări radiologice sau spirometrice. Nu vine nimeni să ne spună că este obosit sau că respiră greu fără motiv și atunci singurul lucru care se poate face este acest program pe care sper să-l pot continua. Un alt program pe care îmi doresc să-l continui este cel de tuberculoză. În cadrul său va fi o acțiune care va începe și în județul nostru. Este vorba despre Caravanele de Radiologie. În zonele unde populația are mai greu acces la servicii medicale și unde avem și incidență de tuberculoză se vor mobiliza aceste caravane, ceea ce este foarte bine în perioada aceasta, pentru că avem șansa să depistăm și alte afecțiuni respiratorii din rândul populației.

Când va fi demarată această campanie?

Urmează să ne anunțe. Eu am luat legătura cu cei care se ocupă, pentru că toate acestea se fac prin institutul nostru din București (n.r. Institutul „Marius Nasta”) și avem un coordonator regional. Acesta ne va anunța când vine caravana și va sta aproximativ o lună de zile în județul nostru.

Cum s-a schimbat spitalul TBC în ultimul an jumătate de când a început pandemia de COVID-19?

Foarte mult s-a schimbat. Noi a trebuit să ne reorganizăm în totalitate din cauza pandemiei. Inițial, nimeni nu a știut ce va urma. Lumea nu s-a mai confruntat cu așa ceva. La început ne-am pregătit cu mai puține paturi, după care a trebuit să ne extindem. Asta a însemnat un circuit complet separat și noroc că suntem o echipă foarte bună, cu un medic epidemiolog extrem de bun și devotat, care a reușit să facă un circuit complet separat pentru pacienții de COVID și a rămas loc și pentru patologia nonCOVID. Noi suntem unul dintre foarte puținele spitale din țară care, în această perioadă, a reușit să asigure și tratamentul și diagnosticul pacienților cu restul afecțiunilor pulmonare. A fost mare lucru, pentru că am avut pacienți din alte județe care au venit la noi nemaiavând acces la pneumolog în orașele lor. Toți au intrat pe COVID, pentru că necesitatea a fost extrem de mare, dar la noi, totuși, am reușit cu efort să facem toată această acțiune. Pentru asta tot spitalul a fost restructurat. Vă dați seama - circuite separate, grafice de personal, dar am reușit să facem asta pentru pacienții noștri. Activitatea de internări de zi s-a desfășurat tot timpul, activitatea de ambulator s-a desfășurat tot timpul și oamenii au avut acces. Ce s-a schimbat a fost compartimentul de Pneumologie Pediatrică. Acolo am trecut doar pe internări de zi și pe consultații. Asta a fost schimbarea majoră făcută de COVID. Spitalul se va schimba și în continuare, pentru că suntem în reabilitare, dar până la urmă, totul este în folosul pacienților.

Aici tratați formele ușoare și medii de COVID?

Tratăm formele ușoare și medii când se poate. Din păcate – protocolul așa a fost încheiat pe forme ușoare și medii – au fost situații ca cele din valul doi, din noiembrie, decembrie sau chiar și acum, când situația Spitalului Județean din Sibiu, care are posibilitatea de a trata forme severe, a fost depășită și atunci am acceptat și forme severe pentru a salva pacienții. Nu am avut altă variantă. Conform protocolului noi ar fi trebuit să acceptăm cu saturații de peste 93%, însă, am acceptat și cu saturații mai mici și am făcut tot ce am putut. Să știți că a însemnat foarte multă muncă și nu exagerez când vă spun că, nu zilnic, dar la două zile noi toți suntem on line și citim pe site-urile medicale si prezentăm la raportul de gardă tot ce am aflat, toate noutățile și din altă parte, absolut orice, pentru că este ceva cu care nu ne-am mai confruntat, încercând să facem față cum putem.

În acest caz, ați avut discuții cu cei de la Consiliul Județean pentru amenajarea unei secții ATI, aici, la Spitalul TBC?

S-a pus problema, tocmai pentru că locurile de la ATI sunt puține în toată țara. S-a și luat decizia aceea cu paturile de terapie acută. Într-o primă fază și noi încercăm să facem acele paturi de terapie acută, paturi cu oxigen cu flux mare. Deocamdată ne putem permite așa ceva și suntem în curs de discuții. Potrivit ultimului ordin al ministrului sănătății patul de terapie intensivă ca să funcționeze trebuie să fie făcut sub îndrumarea unui medic ATI angajat în spitalul respectiv sau de către medici cu competențe. Noi ne străduim să urmăm o serie de cursuri, pentru a ne spori competențele, dar, din păcate, acestea sunt organizate de București, nu depind de noi. Am făcut demersuri în acest sens, dar încă nu am reușit să accesăm cursurile respective. Dacă Consiliul Județean ne sprijină în direcția aceasta, noi ne bucurăm și suntem fericiți. Această pandemie ne-a arătat vulnerabilitățile sistemului medical, din păcate, dar să ne uităm și la partea bună a lucrurilor: România a stat la fel ca și restul Europei. Eu spun sincer că în această pandemie, per total, noi ne-am descurcat destul de bine. Avem, însă nevoie de mult mai multe paturi de terapie intensivă și avem nevoie de medici. Resursa umană este problema fundamentală, pentru că, durează până reușești să-ți pregătești oameni. Poți avea orice aparat, este degeaba dacă nu știi să-l folosești și nu ai experiență în folosirea lui. De exemplu, povesteam cu medici din Europa și dacă am avea un ECMO, de exemplu, nu suntem pregătiți să-l folosim. Nu ai cum să obții rezultate dacă nu ești pregătit pe așa ceva.

Angajații spitalului cum sunt după un an jumătate de pandemie? Cât de obosiți sunt? V-ați gândit la strategii care să-i ajute să depășească momentele grele de stres sau epuizare?

Sunt obosiți, acesta este adevărul. Sunt aceeași oameni care lucrează. Am încercat să-i rotăm, să fie echipe COVID și nonCOVID, câte 14 zile. Așa am reușit să dăm libere cât se poate și să se facă concediile. Acesta este un aspect. Apoi avem suport psihologic. Avem psiholog cu care colaborăm și la el apelează atât pacienții, cât și angajații noștri. Am avut și angajați care au apelat la psiholog, pentru că a fost nevoie. De asemenea, este preotul spitalului care asigură asistență spirituală și să știți că a fost importantă în această perioadă. Pe viitor ne dorim amenajarea unui spațiu de odihnă, un fel de sală de mese pentru personalul mediu, pentru că medicii au camerele de gardă. Problema este că în această perioadă este dificil să faci spații comune, dar măcar pe rând vor putea intra să se odihnească, să-și tragă sufletul. Impactul nu a fost atât fizic, cât psihic.

Ne puteți spune care au fost principalele probleme ale persoanelor din cadrul spitalului care au apelat la psiholog? Cu ce se confruntau?

Cu insomnii din cauza stresului și senzația de descurajare. Pentru o persoană de sex feminin să nu-și mai dorească să ajungă la coafor, să se îngrijească, nu este un semn bun. Senzația de descurajare și faptul că nu se întrevede un final al acestei pandemii, cel puțin deocamdată. Eu sper din tot sufletul și nu știu pe ce limbă să o spun, ca oamenii să se vaccineze mai mult, poate s-ar termina mai repede. Mă rog să nu avem cazuri de burnout la angajații noștri. În momentul în care cineva mi-a spus că este suprasolicitat sau obosit am încercat măcar să-i dăm liber. Dar eu sunt de părere că asistența psihologică și spirituală de care am avut parte a făcut ca angajații noștri să fie în stare să-și desfășoare activitatea, pentru că este greu. Nu cred că vreun spital s-a confruntat vreodată cu ceea ce a fost acum când ai avut familii întregi afectate de COVID, cu membri de familie care nu au scăpat, care au pierdut lupta cu boala - este într-adevăr traumatizant și pentru noi și pentru ei.

Pentru dumneavoastră, în calitate de specialist, ce înseamnă COVID-ul? Cum l-ați perceput la început și cum îl percepeți acum?

Extrem de greu a fost faptul că informațiile nu au fost certe. Ceea ce astăzi am știut că este așa, peste două, trei săptămâni am aflat că nu mai este așa sau s-ar putea să fie diferit ori s-a adăugat altceva. Gândiți-vă după cât timp s-a adăugat tratamentul de prevenire a cheagurilor în COVID. Pentru că toți ne confruntam, dar nu aveam habar. Inițial nu am știut că apar afecțiuni neurologice în COVID. Nu am știut că apar afecțiuni cutanate. Vă spun, a fost o permanentă noutate. Apoi, gândiți-vă câte terapii s-au încercat. Și astăzi, de exemplu, am avut la consult un pacient post COVID care a avut o formă gravă, a fost în ATI, abia s-a recuperat și acum vine cu oxigenul portabil în cabinet și întrebarea lui a fost: de ce d-na doctor, eu care nu sunt bătrân, nu am fumat...am făcut forma asta? Nu știm să răspundem la această întrebare. Nu a existat și nu există un factor de predictibilitate în boala asta. Dacă într-un astm, într-un BPOC (Bronhopneumopatia obstructivă cronică) știm că dacă facem asta și asta ajungem aici, în COVID nu știm. Un pacient de aceeași vârstă, cu aceleași comorbidități, cu același tratament, unul evoluează bine, altul nu și nu știm de ce. Încă aflăm despre COVID, iar protocoalele sunt tot timpul în schimbare și în ajustare. Nu știm de ce la unii pacienți sunt anumite forme, la unii altele. Sunt persoane fără niciun factor de risc care, din păcate, fac forme foarte grave și ce să le spui? Și sunt persoane de la care, teoretic, te-ai aștepta să facă forme grave sau persoane în vârstă, dar care fac forme ușoare și care părăsesc spitalul bine. Asta înseamnă pandemia de COVID. Faptul că de fiecare dată o iei de la capăt și ceea ce credeai că știi, de fapt nu știi așa de bine și trebuie să te formezi în continuare. Sunt pacienți care deși au făcut tratament corect anticoagulant au făcut tromboembolie pulmonară - foarte ciudat - unii rămân cu insuficiențe respiratorii, alții fac fibroze, alții nu. Nu știm de ce. În afară de faptul că, într-adevăr oxigenul este salvator și este terapia care modifică și poate modifica, în rest să știți că, la nivel de tratament nu suntem foarte departe față de începutul pandemiei. Încă încercăm, în toată lumea se încearcă de toate. Vedeți că rezultatele sunt peste tot la fel. Să știți că personalul medical s-a implicat foarte mult. La noi în spital suntem obișnuiți, în general, cu oameni de condiție modestă și atunci lucrăm cât putem de bine pentru toți. Cred că asta este o caracteristică a acestui spital.

În concluzie, ce se știe în momentul de față despre COVID-19?

Ce se știe despre SARS CoV-2 este că prin modul lui de acțiune, afectează tot organismul. Practic, el afectează partea internă a vaselor de sânge, iar asta înseamnă tot organismul. Vase de sânge sunt și la nivelul organelor interne și pot fi afectate absolut toate organele. Manifestările COVID-ului pot fi pulmonare, cardio-vasculare, neurologice, renale, cutanate și chiar psihice. Asta știm precis. Eu sunt pneumolog și o să vă spun ce știu eu. La nivelul plămânilor COVID-ul poate afecta o suprafață variabilă și în funcție de aceasta este scorul de severitate. Acesta este și motivul pentru care saturația de oxigen este scăzută în formele medii și severe de COVID. Asta știm precis. Știm că atunci când saturația scade sub 92% omul trebuie să ajungă la spital și să-și facă o evaluare. Este o eroare să rămână acasă în situația respectivă. Știm că tratamentul ajută. În formele ușoare știm că nu este nevoie de tratament, dar la fel de bine știm că în momentul în care saturația scade trebuie făcută o evaluare și dacă ea este scăzută este nevoie de oxigen. Oxigenul este terapia care salvează vieți în COVID. Acesta este motivul pentru care ne luptăm atât pentru paturile acestea cu ventilatoare. Știm că atunci când posibilitatea organismului de corectare a acestui deficit este depășită avem nevoie de ventilație non invazivă sau, dacă este cazul, ventilație invazivă. Știm că terapia anticoagulantă este extrem de utilă în COVID. Și-a dovedit eficiența și ea trebuie folosită. Știm că terapia anti inflamatorie, dexametazona este utilă în momentul în care saturația de oxigen scade și folosim această terapie. Știm precis că este nevoie de recuperare în COVID și de o reevaluare chiar dacă am avut o formă ușoară. Toate acestea la ora actuală reprezintă certitudini. Sunt achizițiile din ultimul an.

Aveți emoții cu noile tulpini?

Toți avem emoții cu noile tulpini. Ați văzut ultima variantă, cea din India. Vedeți cu ce dezastru se confruntă această țară și tocmai citeam că OMS a declarat-o ca pe o tulpină de interes. Asta înseamnă că este și mai contagioasă și cu o formă de gravitate mai mare. Deși sunt restricții, se circulă foarte mult la ora actuală și deja această tulpină a fost descoperită în 17 țări. Da, există un risc. Gândiți-vă că lumea nu s-a vaccinat încă, în suficientă măsură. Dacă ne-am fi vaccinat suficient, virusul nu ar mai fi circulat atât și nu ar mai fi putut să sufere atâtea mutații și bineînțeles, nu știm în ce măsură vaccinurile acoperă aceste noi tulpini. Eu sunt convinsă că le acoperă într-o oarecare măsură, dar nu știm cât. Toată lumea este îngrijorată de noile tulpini, acesta este și motivul eforturilor pentru vaccinare, pentru că se încearcă să nu mai apară tot alte și alte tulpini care să se combine între ele și să nu știm ce rezultă.

Deci cea mai bună măsură de limitare a răspândirii COVID este vaccinarea?

Categoric! Prima și cea mai importantă măsură este vaccinarea. Nu știu cum să vă spun cât de importantă este vaccinarea, tocmai să nu apară alte tulpini și să ne confruntăm cu situații și mai proaste. Apoi trebuie să avem răbdare. Știu că toată lumea s-a săturat de izolare, de mască, de distanțare, de igienă în exces, dar sunt foarte importante și aceste măsuri. Trebuie purtată mască în continuare. Vaccinarea te ferește de o formă gravă de COVID, dar poți transmite. Este necesară și distanțarea și trebuie evitate aglomerațiile în spații închise. Aici este problema fundamentală. În general, nu ne îmbolnăvim afară, în aer liber, dar în spațiile închise, da. Sunt probleme când facem petreceri sau reuniuni de familie cu mulți oameni, unde toată lumea este fără mască, cum bine vă puteți imagina. Așa s-au infectat familii întregi. Aceste reguli au fost făcute nu ca să ne limiteze, ci ca să fim protejați. Asta, dacă ar putea oamenii înțelege.

 

Pacienții care au avut COVID rămân cu sechele pulmonare?

Da, din păcate, o parte dintre ei rămân, în funcție de gravitatea bolii, iar sechelele, la rândul lor, pot fi de gravitate diferită. Fibroza pulmonară este cea mai proastă achiziție post COVID și care se vede radiologic, pe saturație și pe probele de respirație. Apoi mai sunt sindroamele funcționale post COVID în care omul nu-și revine așa cum ar trebui. Simte că nu mai are capacitatea de respirație, de efort, pe care o avea înainte, chiar dacă noi nu găsim modificări frapante. Și să știți că o parte rămân și cu modificări psihice post COVID. Am întâlnit oameni absolut Ok, bine, dar care mi-au spus că nu se mai simt ca înainte, că au fost afectați într-un anumit fel. Din păcate, foarte puțini sunt cei care după COVID pot să vină și să spună da, mă simt bine, mă simt ca înainte, nu am avut absolut nimic. Sunt extrem de puțini - sub o treime. În mare parte rămân cu stări de oboseală, de moleșeală, de lipsă de concentrare, de lipsă de a face față la efort. Aceste simptome se estompează încet, încet și cam în trei luni ar trebui să dispară, desigur dacă nu rămân cu modificări radiologice și pe probele respiratorii. În momentul în care, la peste o lună de la COVID omul vede că nu este același este neapărat nevoie de o evaluare.

Cum a fost valul trei? Ce de credeți că mortalitatea a fost mai mare în acest val față de primele două?

La ce studii s-au făcute de tipizare în valul trei a predominat tulpina britanică care a fost mult mai contagioasă, probabil și ceva mai agresivă. De asemenea, un factor important a fost și faptul că deja organismul a obosit. Am obosit cu toții. Toată presiunea asta, pentru că nu cred că este cineva care să spună după un an jumătate că nu se resimte în vreun fel, tot acest stres la care am fost supuși, scade imunitatea, clar. După aceea, o parte din populația noastră este cu afecțiuni cronice preexistente. Gândiți-vă că de un an și ceva oamenii aceștia nu au prea avut acces la îngrijire medicală și tratament. S-au dezechilibrat pacienți cu diabet, cu afecțiuni cardio-vasculare și de tot felul. Toate acestea au fost motive, pe lângă altă tulpină, care au dus la agresivitatea valului trei. Înainte de începerea acestuia spitalele nu mai erau pline. Noi aveam deja mai puțini pacienți internați pe COVID și în două săptămâni ne-am trezit că practic ne-am triplat. A crescut numărul de nici nouă nu ne-a venit să credem ce s-a întâmplat, iar singurele explicații pe care le am sunt o nouă tulpină și uzura organismului. Și mai este un aspect. Ceea ce a făcut diferența foarte mare între valul trei și celelalte două a fost faptul că au apărut forme mai grave la vârste mai tinere. Dacă la primele două au predominat oamenii în vârstă, din centre sociale și așa mai departe, între timp aceștia au fost vaccinați, deci nu au mai apărut în spital cu forme grave de COVID, dar au apărut ceilalți.

Când credeți că se va termina această pandemie și cum?

Pot să vă spun un singur lucru: cu cât se va vaccina mai multă lume cu atât se va încheia mai repede. Asta este singura certitudine care există în momentul de față. Nu avem, la ora actuală, alt mijloc de combatere a pandemiei decât vaccinarea care să ne îndrepte spre capătul tunelului și să vedem lumina. Așa se va încheia, altfel nu are cum. Sincer, eu nu-i pot înțelege pe cei care nu se vaccinează și vă spun de ce. Gândiți-vă că s-au vaccinat în mare parte doctori. Au fost primii care s-au vaccinat. Haideți să gândim logic: și-ar face cineva rău cu mâna lui sau celor din jur? Noi ne-am vaccinat nu pentru noi, pentru că în momentul în care am ales medicina știam la ce ne expunem, dar ne-am vaccinat pentru cei dragi nouă: pentru familii, pentru prieteni. Trebuie să fim responsabili pe lumea asta. Nu putem să trăim fără nicio responsabilitate, să nu ne pese. Pandemia aceasta ne-a arătat ce înseamnă când nu-ți pasă de cel din jur. Cred că dacă eram ceva mai responsabili și cu mai multă grijă față de cei din jur, treceam altfel. Acesta este mesajul: dacă nu ne pasă de noi, să ne pese de cei dragi. Și i-aș mai întreba ceva pe cei care nu se vaccinează: dacă nu cred în noi atunci când transmitem mesajele acestea de vaccinare, ar fi la fel în cazul în care s-ar îmbolnăvi? Pentru că atunci vin la spital să se trateze. Care este logica?

Ce părere aveți despre mersul elevilor la școală în pandemie?

Eu cred că la nivelul de digitalizare actuală a României este nevoie ca elevii să meargă fizic la școală și ca mersul la școală să se facă în siguranță este nevoie de tastare. Dacă am reuși și noi să implementăm testările non invazive, testele acelea din salivă, cum se fac în alte părți, ar fi și mai bine. În America, de exemplu, studenții au testele acestea acasă și dacă ies pozitiv nu se mai duc nicăieri. Familiile ar trebui să aibă această posibilitate de testare, pentru că este singurul mod de a depista și izola răspândirea infecției. Și dacă și părinții ar fi responsabili și nu ar trimite copiii cu simptome la școală, eu cred că nu ar fi o problemă ca ei să ajungă în bănci.

Cine este omul Lavinia Danciu? Cum vă place să faceți în timpul liber? Cum vă încărcați bateriile atunci când nu sunteți la spital?

În primul rând citesc, orice. Întotdeauna am citit de la literatură medicală până la reviste sau cărți. Îmi plăcea foarte mult și să călătoresc, dar de un an de zile nu o mai fac. Eu chiar am respectat această recomandare și am rămas în țară. Am călătorit cu mare plăcere în România și, deocamdată, tot asta fac. Am avut o perioadă pasiunea terapiilor alternative despre care am mai citit și am mai făcut câteva cursuri. Eu cred că orice lucru pe care îl faci și care îți poate scădea necesarul de medicație clasică și îți îmbunătățește modul de viață este util. Cam așa mă relaxez. Din când în când mai grădinăresc, pentru că am grădină, îmi plac florile și am doi motani. Îmi plac foarte multe lucruri, dar am foarte puțin timp. Înainte mă mai duceam și eu la diferite acțiuni de ecologizare dar acum nu prea mai am timp.

 

 

 

 

 

Raluca Budușan

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus