Duminică,
13.06.2021
Innorat
Acum
16°C

Situația dificilă a SUA în problema Israelo-Palestiniană

Situația dificilă a SUA în problema Israelo-Palestiniană

Ca și cum n-ar avea destule bătăi de cap cu Rusia și China, America este tot mai prinsă la mijloc și în lumea arabă, cu deosebire în problema relației israelo-palestiniene, unde, din nou, situația a devenit deosebit de tensionată.

Se vădește că hotărârea din 1948 de a (re?)înființa o insulă israelită în oceanul arab n-a fost suficient elaborată și cu deosebire suficient asigurată în perspectiva posibilei evoluții a evenimentelor. Inițiativa a aparținut puterilor postbelice în frunte cu America și Anglia fără a fi testat suficient terenul, fără a fi consultat părțile implicate, ba dimpotrivă, neluând în seamă opoziția fermă a palestinienilor. Nu s-a gândit că dintr-o regiune slabă, încă puternic și autoritar dominată, zona arabă poate deveni în timp, cu specificul ei, un potențial butoi cu pulbere gata să explodeze.

Poate, la început, nici Marea  Britanie n-a crezut că lucrurile vor evolua în sensul diminuării până la anihilare a rolului ei în zonă, precum nici America nu s-a așteptat că va fi nevoită să gestioneze de una singură puternicele contradicții ce s-au ivit, zgândărite și de alte puteri interesate să prindă rădăcini în lumea Orientului Apropiat și Mijlociu. Dar probabil cea mai serioasă problemă și-au creat-o americanii și israelienii cu mânuța lor, atunci când și-au propus o conlucrare și atitudine disprețuitoare față de populația palestiniană, când au pregătit Israelul ca pe o piesă de șah în stare să dea mat oricărei încercări de restabilire a libertății și demnității acesteia. Sau mai mult, când au pregătit Israelul ca un cap de pod pentru menținerea influenței și intereselor în lumea arabă.

Așa se face că infatuat, înarmat până-n dinți, Israelul a început să dea din aripi, să cotropească pas cu pas teritorii aparținând Iordaniei, Egiptului, Siriei, Libanului, să procedeze la o veritabilă transhumanță înființând așezări evreiești în teritorii curat palestiniene, să-i disprețuiască și să-i umilească pe palestinieni în intimitatea ființei și credinței lor. Pe fondul acestei realități nefirești, iată, de aproape trei sferturi de secol, zona este frământată de tensiuni și violențe  care până acum nu și-au găsit răspunsul, iar dacă și pe viitor raporturile vor evolua sub auspiciile acelorași concepții, frământările și tensiunile pot lua o înfățișare tot mai gravă, tot mai periculoasă. Căci lumea arabă tinde a fi alta decât ce era până mai ieri, acum impulsionată de mișcări profunde, în ideea consolidării independenței, libertății și suveranității politice, economice și sociale. Cu un cuvânt, lumea arabă este o realitate de care trebuie ținut seamă când se cântărește arhitectura politicii mondiale, în care Israelul ar trebui să se comporte modest și la locul lui, dacă ține la pace și liniște. Nu cred că-i va fi de cine știe ce folos teribila înarmare, inclusiv înarmarea nucleară. Puteri precum Turcia, Iranul, Egiptul, Irakul sau Siria refăcute, își vor spune tot mai mult și mai puternic cuvântul în evoluția arealului arabo-musulman în care Israelul va rămâne ceea ce este : o mică insuliță în marea arabă.

Pentru posibila pace și liniște, este nevoie de o schimbare de optică. Aceasta ar presupune revenirea Israelului la statutul din 1948, retragerea din teritoriile arabe ocupate cu forța, retragerea așezărilor artificial construite dincolo de granițele sale firești și crearea condițiilor pentru o pașnică conviețuire cu arabii palestinieni doritori să rămână cetățeni ai statului Israel. Tot astfel, s-ar impune refacerea și consolidarea unui stat palestinian așa cum a fost preconizat odată cu înființarea Israelului. Și unii și alții ar trebui să țină seamă de istorie care le justifică coexistența în acest areal, fără prejudecăți, fără  discriminări. Ierusalimul, simbolul de istorie și credință al tuturor, n-ar trebui să fie capitala nimănui ci un loc neutral accesibil și valorificabil ca atare pentru toți.

Un astfel de aranjament sau ceva asemănător, ar fi în măsură să vină în întâmpinarea ideii de dreptate și echitate, condiții obligatorii pentru instaurarea unei păci durabile. Numai făcându-se dreptate se poate spera la eliminarea violenței, fie ea sub forma războiului, fie sub forma terorismului. Da, terorismul este virulent în lumea arabo-palestiniană dar, dincolo de motivații ale unor grupuri criminal-infracționale, el, terorismul, se arată a fi și o formă de răspuns la terorismul statal bazat pe putere și dominație, pe nedreptăți și umilințe. Abia dacă, odată instaurată o atmosferă de pace și dreptate, s-ar întreprinde, de unii sau de alții, acte de violență nejustificate, abia atunci opinia internațională ar fi îndreptățită să condamne și să intervină. Până atunci înfierăm terorismul, dar nu și cauzele care-l alimentează.

Statele Unite ale Americii sunt, în problemele specifice ale Orientului Arab, într-o situație deosebită datorită, în principal, Israelului. Sigur, și ele ca și alții caută să-și mențină, să-și promoveze interesele și influența în zonă dar, câtă vreme susțin cu îndârjire, fără limite, un Israel belicos, arogant și pătimaș, auto-îndreptățit să facă legea în lumea arabă, vor culege și roadele, care nu pot fi decât escaladarea violențelor și, corelativ, dușmănia ireductibilă a lumii arabe.

Ar putea schimba macazul? Sigur că da, dacă n-ar fi în cauză marii magnați economici și financiari evrei care, de fapt, țin în șah opinia americană ca și, cel puțin în ce privește Israelul, politica de sprijin și încurajare nețărmurită a acestuia. Astfel, datorită unei politici părtinitoare în zona arabă, Statele Unite țin în mână cartoful fierbinte israelian.

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus