Vineri,
02.12.2022
Innorat
Acum
3°C

Organizația „Salvați Copiii” se implică în dotarea spitalelor de pediatrie și a secțiilor de nou născuți. Doctor Livia Ognean: „Fără sprijinul unor ONG-uri, foarte mulți copii din întreaga țară nu ar fi supraviețuit”

Organizația „Salvați Copiii” se implică în dotarea spitalelor de pediatrie și a secțiilor de nou născuți. Doctor Livia Ognean: „Fără sprijinul unor ONG-uri, foarte mulți copii din întreaga țară nu ar fi supraviețuit”

Organizația Salvați Copiii România a inițiat și în acest an programul prin care românii pot direcționa 3,5% din impozitul pe venit pentru dotarea spitalelor de pediatrie și a secțiilor de nou născuți. Reprezentanții organizației au stat de vorbă cu Livia Ognean, Conf. Univ. Dr. medic neonatolog și șefa secției de Terapie intensivă a Spitalului Clinic Județean de Urgență din Sibiu despre cum arată drumul unui prematur, din incubator până la brațele părinților. Acest drum durează uneori săptămâni bune, în care nou-născutul are nevoie de asistență medicală performantă, iar aceasta depinde de cât de dotată este maternitate.

În anul 2020, cu ajutorul sumelor primite s-a reușit echiparea cu aparatură (ecograf, masă radiantă, monitoare pentru funcțiile vitale, aparat de ventilație) a șase spitale din Arad, Hunedoara și Tulcea. Toți oamenii care doresc să se implice pot trimite formularul de redirecționare a 3,5% din impozitul pe venit până la data de 25 mai la adresa sustinator@salvaticopiii.ro, iar formularul se poate descărca de aici: www.salvaticopiii.ro/redirectioneaza.

Redăm mai jos interviul integral:

Întrebare: De ce are nevoie un nou-născut care vine pe lume prematur, cântărind și 1.000 de grame, pentru a reuși să supraviețuiască? 

Răspuns: Un prematur cu greutate la naștere de 1000 g este clasificat drept prematur cu greutate extrem de mică și are, de obicei, în jur de 26-28 săptămâni de gestație ceea ce îl clasifică drept un prematur cu vârstă de gestație extrem de mică. La aceste vârste de gestație prematurul prezintă o imaturitate accentuată a tuturor organelor și sistemelor, unele din organe prezentând imaturitate funcțională, altele, esențiale pentru supraviețuire precum plămânii și creierul, prezentând nu doar imaturitate funcțională ci și structurală. Aceasta înseamnă că dezvoltarea plămânilor și a creierului nu este încă finalizată, iar funcționalitatea acestor organe este profund afectată, supraviețuirea nefiind posibilă fără susținere tehnologică.

Pentru a putea supraviețui cu cele mai bune prognostice din punct de vedere al dezvoltării, creșterii și sănătății, prematurii au nevoie să fie îngrijiți în condiții care imită cel mai bine mediul intrauterin. De aceea este nevoie de incubatoare moderne care să poată asigura nu doar căldură ci și umiditate și posibilitatea ajustării acestora pe măsură ce prematurul crește dar și cu alarme care să permită sesizarea la timp a neregulilor de funcționare sau a problemelor de termoreglare ale prematurilor.

Este evident că una din condițiile esențiale pentru supraviețuirea unui prematur extrem de mic este susținerea respirației. Alveolele pulmonare, săculeții pulmonari în care au loc schimburile de gaze care susțin viața în afara uterului, încep să se dezvolte abia spre 36 de săptămâni. Aparatele moderne de susținere a respirației – invazive, precum ventilatoarele neonatale, sau non-invazive precum diferitele sisteme de suport respirator pe canule sau măscuță nazale – sunt folosite individualizat, în funcție de nevoile fiecărui prematur în parte pentru a susține funcția respiratorie și, implicit, supraviețuirea. Nutriția este și ea o componentă importantă în lupta pentru supraviețuire a prematurilor. Laptele matern este idealul și pentru susținerea nutrițională a prematurilor extrem de mici dar în cazul prematurilor extrem de mici, deși este recomandată inițierea precoce a alimentației enterale pentru a stimula creșterea și dezvoltarea intestinală, este necesară și alimentație parenterală, pe cale venoasă cu macro- și micronutrienții necesari asigurării continuării creșterii și dezvoltării întregului organism al prematurului. Pentru aceasta sunt necesare soluții de nutriție parenterală de proteine, glucide, lipide, vitamine și minerale dar și infuzomate cu care să se administreze acești nutrienți. Funcționarea tuturor aparatelor și sistemelor organismului și prevenirea și identificarea la timp a multiplelor a complicațiilor prematurității necesită, de asemenea, monitorizare continuă, clinică și cu ajutorul diverselor aparate: pulsoximetria monitorizează conținutul de oxigen din sânge oferind o imagine a funcționalității sau problemelor de respirație, analizoarele de gaze sangvine – invazive, din probe de sânge, sau non-invazive, transcutanate – permit evaluarea aportului de oxigen și a eliminării de dioxid de carbon ajutând, de asemenea, la evaluarea funcției respiratorii, monitoarele cardio-respiratorii identifică problemele de respirație – de exemplu, opririle respirației - și cardiace – tulburări de ritm, de exemplu, bilirubinometrele transcutanate permit monitorizarea non-invazivă a evoluției icterului neonatal, monitoarele de funcții cerebrale și oxiemtria cerebrală permit evaluarea funcției cerebrale și identificarea la timp a complicațiilor neurologice. Creierul este unul din organele care continuă să se dezvolte după naștere în ritm intens și a cărui dezvoltare poate fi profund afectată de complicațiile prematurității.

Se discută astăzi chiar de îngrijirea neurologică a prematurilor, monitorizarea funcției cerebrale fiind o parte importantă a acestei îngrijiri alături de îngrijirile developmentale și implicarea mai activă a părinților în îngrijirea prematurului, încă din maternitate.

Toate aceste aparate reprezintă un minim de dotare necesar unei terapii intensive neonatale pentru a putea ajuta la supraviețuirea unui prematur cu greutate sau vârstă de gestație extrem de mici. Nu trebuie însă să uităm de factorul uman, de personalul medical implicat în îngrijirea nou-născuților din terapia intensivă neonatală – medici neonatologi, asistente de neonatologie, infirmiere, îngrijitoare de curățenie, psihologi, kinetoterapeuți – cu toții cu roluri cheie în asigurarea supraviețuirii în cele mai bune condiții a acestor mici pacienți. Din păcate, în România există probleme cu întreg acest ”arsenal” necesar: echipamente medicale insuficiente, depășite fizic sau moral, locuri insuficiente în terapiile intensive neonatale, personal deficitar în secțiile de neonatologie și terapiile intensive, schemă de personal neadaptată la nevoile unei astfel de terapii intensive neonatale. Lipsesc psihologii, kinetoterapeuții și chiar și posibilitatea de a urmări după externare, măcar până la vârsta de 2 ani acești pacienți vulnerabili, cu risc de a dezvolta probleme de creștere, neurologice, motorii și senzoriale.

Dintre toate poveștile care au ajuns la dumneavoastră, dintre toți copiii pe care i-ați îngrijit, care a fost cea care v-a rămas cel mai puternic în minte? 

Nu aș putea alege vreun copil de care să vă povestesc. Fiecare copil îngrijit de noi este unic în felul său, fiecare din ei, oricât de mic, are o personalitate. Ne place nu doar să îi îngrijim ci și să îi descoperim, să le descoperim personalitatea. De aici și poreclele pe care le primesc de la asistente, porecle care le descriu personalitatea – Piperușul, Shaolin-ul, Mămăruța, Cântărețele, Fomistul, Mutulică, Șefa ... Cert este însă că ne rămân mai bine întipăriți în memorie piticii care ne dau mai mult de furcă, cei care, încercați de complicațiile prematurității, reușesc să supraviețuiască în dauna statisticilor. Precum Motanul, de exemplu, un premăturel care a trecut prin cel puțin 8 încercări amenințătoare de viață, a reușit să trăiască și este acum elev, cu succese la școală.

Dacă ar fi totuși să menționez numele unui prematur atunci poate că Anna Chloe, născută acum aproape 9 ani, la 25 de săptămâni vârstă de gestație și un pic peste 600 g, este un reper pentru noi. S-a născut într-o perioadă în care am început să reușim să ajutăm mai mulți pitici foarte mici să supraviețuiască, o perioadă în care am reușit, ca secție, să coborâm mult limita de supraviețuire și nu oricum, ci cu bune rezultate pe termen lung din punct de vedere al dezvoltării și neurologic. În plus, în acea perioadă mai multe mame ale piticilor noștri au pus umărul la dezvoltarea și dotarea secției prin susținerea Asociației Baby Care Sibiu, asociație înființată la nivelul secției tocmai în scopul de a îmbunătăți îngrijirea copiilor din secție și din terapia intensivă neonatală. Pentru că trebuie să recunoaștem că fără susținerea părinților și a comunității nu am fi reușit să ajungem la rezultatele pe care le avem azi.

În general, în România ultimilor 10 ani, ONG-urile au contribuit semnificativ la menținerea și chiar creșterea calității actului medical și de îngrijire din neonatologie. Fără sprijinul unor ONG-uri precum Salvați Copiii România, sunt sigură că rezultatele neonatologiei ar fi fost mult mai slabe și foarte mulți copii din întreaga țară nu ar fi supraviețuit. Din păcate, neonatologia nu a primit suficientă atenție și finanțare guvernamentală în ultimii ani .

Cum a fost afectată neonatologia de criza pandemică? Care au fost cele mai mari greutăți întâmpinate?


Cred că, la fel ca și în toate celelalte specialități, ne-am confruntat mai ales cu teama de necunoscut. Cel puțin la început. Nimeni nu a mai trecut prin pandemie. Nimeni nu știa cu certitudine care sunt riscurile și ce trebuie să facem pentru ca să limităm boala. Nu se știa nici cât de des și de mult sunt afectați nou-născuții și mamele lor.

Apoi spitalele sunt vechi, cu circuite care adesea au pus probleme deosebite în încercarea de a aplica regulile impuse de Minister, de a crea circuite separate pentru pacienții cu și fără Covid-19. Apoi, fără doar și poate, am avut probleme, la început, cu lipsa echipamentelor de protecție personală. Apoi, în perioadele de vârf de îmbolnăviri, teama mamelor de a veni la spital, teamă care a făcut ca unele mame să vină târziu, în expluzie și asta a avut ca rezultat creșterea numărului de nou-născuți cu asfixie la naștere, cu infecții.

Dar perioada de carantină a avut și rezultate bune, am constat o ușoară reducere a numărului de nașteri premature. Din fericire, nu am avut probleme deosebite cu îmbolnăvirile personalului și acum, cu vaccinarea, din acest punct de vedere, situația e sub control în rândul personalului medical și auxiliar al secției.


Dacă ar fi să faceți un inventar al nevoilor în sistemul neonatologic din România, ce ați pune pe listă? 

Oh, da. Un inventar ar suna cam așa: creșterea numărului de paturi de terapie intensivă neonatală, întărirea legislației privind regionalizarea asistenței materno-infantile pentru a limita nașterile cu risc doar în maternități de nivel 3, obligând maternitățile de nivel inferior să trimită sarcinile cu risc, ori de câte ori este timp, la nivel superior și, ulterior, dacă copilul este transferat la nivel superior și mama să fie transferată imediat. De asemenea, este mare nevoie de generalizarea sistemului de transport specializat neonatal la nivelul întregii țări. Este nevoie de echipamente moderne de toate tipurile în toate maternitățile și poate că nu ar strica o standardizare a echipamentelor asociate unui pat de terapie intensivă neonatală. Acesta nu este doar un pat sau un radiant termic ci are alături un aparat de suport respirator invaziv sau non-invaziv, pompe de perfuzie, pulsoximetre, monitoare cardio-respiratorii, monitoare de funcții cerebrale. Apoi, fiecare unitate de îngrijire neonatală, indiferent de nivel, ar trebui să aibă un minilaborator personal care să cuprindă glucometru, analizor de gaze sangvine, aparat pentru determinarea rapidă a proteinei C reactive, hemoglobinei.

Chiar și unitățile neonatale de nivel 1 ar trebui să aibă măcar un pulsoximetru, un monitor cardio-respirator și un tensiometru și să fie deservite de medici specialiști neonatologi. De asemenea, ar trebui ca toate unitățile de nivel 3 să poată urmări nou-născutul cu risc măcar până la vârsta de 2 ani. Și nu ar strica, deloc, implicarea autorităților în conștientizarea populației privind regionalizarea asistenței materno-infantile și a riscurilor prematurității.

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Adina Torop

de Adina Torop

Reporter Speciale

adina@turnulsfatului.ro

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus