Joi,
29.07.2021
Cer Senin
Acum
16°C

Restaurant La Nașu`. Clasic, pentru cei de-ai locului

Restaurant La Nașu`. Clasic, pentru cei de-ai locului

”Clasic, pentru cei de-ai locului”, în sensul că restaurantul de pe Calea Dumbrăvii nu pare să își propună ca public țintă turiștii. Bine, nici pentru sibienii aflați în căutare de ”fine dining” nu pare locul: restaurantul are un meniu al zilei, de unde îți alegi două preparate și un desert, conform reclamei. Până zilele trecute, mâncarea de La Nașu` putea fi comandată doar acasă, la pachet.

Noi am tot văzut în fața casei aflată aproximativ vizavi de Fiscul sibian mese și umbreluțe. Așa că am pândit prânzul unei zile în care nu ploua și am încercat umbra domoală a teilor din curtea generoasă de la ”La Nașu`”. Ne-a întâmpinat cel care - după cum mai târziu aveam să ne dăm seama - era proprietarul restaurantului, care s-a scuzat că încă nu are ospătari. Și nici înăuntru nu este deocamdată amenajat, deoarece l-a prins pe om pandemia cu restaurantul tocmai la început și n-a mai terminat interioarele.

S-a oferit să ne aducă un meniu. Până să o facă, am fost preluați de o altă doamnă, care ne observa de la două mese depărtare. ”Vreți să mâncați? Da... deci avem...” și a început doamna să recite cu voce monotonă ciorbe și preparate principale.

Sincer, chiar dacă a vorbit rar, n-am reținut chiar tot ceea ce spunea că se găsește prin bucătărie. Am reținut ciorbă de pui a la grec, ciorbă de perișoare și ciorbă țărănească, iar la felul principal ceafă de porc, pulpă de pui la ceaun, șnițel și, evident, mici. 

Cum doar mie îmi era foame, am fost singurul de la masă care a cerut să îi fie adusă o ciorbă de pui a la grec și o pulpă de pui la ceaun cu cartofi pai în porție dublă. Porție dublă pentru că am cerut o farfurie doar cu cartofi pai, dar ni s-a spus că asta nu se servește.

Între timp a venit și meniul, pe care, oricum, erau numai băuturile. N-am apucat să îl studiez, deoarece doamna de la bucătărie ne-a adus ciorba de îndată ce pe masă a așezat și tacâmurile. Am trecut peste faptul că acestea erau înfășurate într-un prosop de bucătărie din hârtie, rupt după cum s-a nimerit, care a ținut loc și de șervețele. M-am uitat și în altă parte în momentul în care, din restaurant, cu țigara în gură a ieșit un nene cu mâncare de livrat la domiciliu.

Pentru că ciorba era, în cele din urmă, bună. Fără vreun ardei iute, dar într-o cantitate cât pentru un om care se întoarce de la coasă. Dreasă ca pe vremuri și însoțită de un coș în care cred că era tăiată aproape jumătate de pâine. N-am apucat să învârt de zece ori lingura prin farfurie, și doamna de la bucătărie mi-a adus deja și felul doi. În loc de cartofii pai ceruți în porție dublă, pulpa era însoțită însă de pilaf. ”Păi, nu v-am spus că nu avem cartofi? Și nu dăm separat?”, m-a luat doamna, semn că nu ne-am prea înțeles în momentul în care am cerut de mâncare. După care a revenit blând. ”Să știți că la noi totul e făcut proaspăt, noi nu avem mâncare din ziua trecută. Când mai veniți, îmi spuneți ce doriți și aia vă fac””, m-a îndemnat doamna.

N-am terminat ciorba nu pentru că era bună, ci pentru că era multă și voiam să văd care e treaba și cu pulpa de pui la ceaun. O pulpă generoasă, de stins cu niște varză albă și însoțită de un pilaf cam terciuit, dar – la fel ca și în cazul ciorbei – pregătit cât să îți astâmpere într-un mod nesofisticat foamea. La Nașu` nu e neapărat locul în care să faci poze farfuriei care ți se aduce în față.

După cum nu prea era ”instagramabilă” nici clătită adusă drept desert (n-am cerut noi, dar se pare că face parte din meniul zilei). Adusă pe o farfurie dintr-un set de cești de cafea, fără niciun tacâm alături. Așa am și lăsat-o.

Fără să se ocupe de debarasarea mesei – doar nu e ospătăriță – doamna a trecut pe la noi în momentul în care a văzut toate cele trei farfurii erau împinse mai către o margine. I-am cerut nota, la care s-a oprit locului. ”Deci ați avut un meniu, 20 de lei... și două ape... 32 de lei”, a socotit doamna, care a adăugat că plata cu cardul deocamdată nu este posibilă. Am scos o bancnotă, de la care trebuia să primim rest. Doamna de la bucătărie l-a strigat pe patron, care s-a căutat prin buzunare, ne-a dat restul și ne-a spus că ne mai așteaptă, mai ales că într-o parte a generoasei terase a pus și un ecran cu proiector. ”Pentru meciuri”.

The Local Godfather

Vizualizari: 2834

Comentarii

1 comentarii

Pofticiosul

Acum 1 lună

Mancare ca la pomana sau parastas!
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus