Miercuri,
20.10.2021
Cer Senin
Acum
8°C

Icoana în istoria României și în ortodoxism, subiect principal într-un eveniment din cadrul FITS 2021

Icoana în istoria României și în ortodoxism, subiect principal într-un eveniment din cadrul FITS 2021

În cadrul Festivalului Internațional de Teatru din Sibiu a avut loc și un eveniment cu înaltă încărcătură spirituală. Este vorba despre Conferința „Icoană ca speranță a sufletului”, susținută de președintele Academiei Române, prof. univ. dr. acad. Ioan Aurel Pop, împreună cu pr. conf. univ. dr. Constantin Necula, prodecanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Şaguna” din Sibiu. Conferința a avut loc la Sibiel, locul unde părintele Zosim Oancea a adunat laolaltă sute de icoane pe sticlă într-un muzeu unic în lume, în 29 august.

Conferința a fost deschisă de Înaltpreasfinţitul Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, care a vorbit despre însemnătatea și valoarea spirituală a unei icoane.

„Avem o şansă de a gândi mai adânc, de a apropia de sufletele noastre frumuseţea dumnezeiască, atât cât a putut fi ea exprimată de o fiinţă umană. Sfântul Apostol Pavel spune că a fost ridicat până la al treilea cer şi a văzut lucruri pe care nu le poate exprima omul, nu le poate reda. Ce a văzut Sfântul Pavel a fost cu totul dumnezeiesc. Încercăm şi noi prin talent de a reda ceva cât mai frumos, dar acel ceva cât mai frumos este şi contribuţia persoanei, talentul, care vine tot de la Dumnezeu, şi apoi mai este şi harisma, adică binecuvântarea lui Dumnezeu. Prima icoană pe care am avut-o noi ca mărturie şi stă la baza cinstirii icoanelor, a fost mahrama Mântuitorului Iisus Hristos, pe care S-a imprimat Chipul Său. Dar pe Mântuitorul L-am avut în rândul nostru şi îl putem reda în icoane. Pe Dumnezeu-Tatăl nu ştim cum să-L redăm. Au fost încercări antropomorfice, de a pune în icoană un om bătrân, dar pe Tatăl nu L-a văzut nimeni. La stejarul din Mamvri au apărut trei îngeri. Văzându-L pe Hristos, având mahrama ca model al primei icoanei, avem acum icoane ale Maicii Domnului şi ale tuturor sfinţilor care au fost asemenea nouă. Ele ne creează ambianţa noastră spirituală, familiaritatea. Un credincios care ştie să se roage are dialog cu Dumnezeu. Un credincios care are în faţă o icoană intră în dialog direct cu persoana reprzentantă în icoană. Niciodată nu este singur, chiar dacă duce o viaţă de singurătate”, a spus IPS Mitropolit Laurenţiu.

Rolul icoanei în istoria poporului nostru și în lumea ortodoxă

Preşedintele Academiei Române, domnul Ioan Aurel Pop, a susţinut o prelegere în cadrul conferinţei, în care a prezentat rolul icoanelor în istoria poporului nostru şi în lumea ortodoxă.

„Icoana are un mare rol istoric şi o să vă dau două exemple. Unul este din istoria universală, dar apropiată de partea noastră de lume în care ne-am mişcat noi şi unul ţine de istoria naţională. Toată lumea ştie că icoana a fost în primejdie de-a lungul timpului, nu-i nici astăzi ferită în unele medii de anumite critici. Sunt şi astăzi oameni care citesc Sfânta Scriptură la modul reducţionist şi intepretează lucrurile fără să cunoască istoria în ansamblu şi fără să cunoască sensurile cuvintelor din vremurile cele vechi, sensuri care s-au schimbat între timp. Prima primejdie pentru icoană a fost în Bizanţ, acum mai bine de o mie de ani şi primejdia aceasta a durat un secol şi ceva, în secolele al VIII-lea şi al IX-lea, când a fost mişcarea iconoclastă, adică de distrugere a icoanelor şi de scoatere a lor din viaţa noastră creştină. Atunci a fost o primejdie foarte mare, pentru că şi unii împăraţi de la Constantinopol s-au nevoit pe căi greşite şi s-au exprimat alături de unii teologi, primejduind icoana şi plecând de la o interpretare greşită a unei părţi din Sfânta Scriptură cunoscută de toţi: «Să nu-ţi faci chip cioplit!», fără să înţeleagă că această cerinţă se referea la idoli, la alţi dumnezei, nu la Dumnezeu, la Fiul Lui, la Fecioara Maria şi la sfinţi. De altfel, în greceşte, «icoană» înseamnă «imagine preacurată», pe când «idol» înseamnă «imagine greşită». Cuvintele acestea greceşti sunt opuse. Am ieşit cumva din această mare mişcare de distrugere a icoanelor. Noi, românii, nu am fost părtaşi direcţi, pentru că abia atunci eram consemnaţi în istorie cu numele nostru de români, străinii ne-au spus «valahi». În secolele VII-IX era partea finală de formare a poporului român. A doua primejdie este legată de istoria noastră şi nu vine din Orient de data aceasta, ci din Occident. A fost primejdia simţită de noi după Reforma protestantă, nu în Ţara Românească şi în Moldova, unde şi supuşii şi stăpânii erau de acelaşi neam, ci în Transilvania. Pătrunderea învăţăturilor protestante a primejduit şi Biserica noastră şi implicit icoanele. Cam între 1550 şi până spre 1700, adică tot un secol şi ceva, icoanele noastre au fost primejduite de stăpînii vremelnici ai acestei ţări, care au fost protestanţi, în cea mai mare parte calvini, vorbesc de principii Transilvaniei, în primul rând, aici în zona aceasta, pe pământul săsesc, au fost luterani, dar calvinii erau cei care viaţa acestei ţări şi viaţa politică a Principatului Transilvănean de atunci. Şi ca să-i atragă pe ortodocşi la Reforma protestantă, la forma calvină în primul rând, şi asta consemnează adesea cronicile din Şcheii Braşovului, spre exemplu, au declarat că viaţa noastră spirituală, viaţa noastră duhovnicească este plină de eresuri, plină de învăţături precreştine şi necreştine. Între aceste învăţături erau enumerate nu numai descântecele noastre, nu numai rugăciunile locale care nu erau trecute în canoane, pe care le ştiau femeile şi bărbaţii în vârstă şi le transmiteau fiilor şi fiicelor, nepoţilor şi nepoatelor, dar au pomenit şi cultul sfinţilor pe care ştiţi că l-au repudiat protestanţii, lumânările din biserici, cultul morţilor, obieciul nostru de a merge de mai multe ori pe an la morminte şi de a face pomeni şi, grav, cultul icoanelor. Şi atunci s-a creat în Ardeal şi o vremelnică ierarhie oficială de tip protestant, încurajată de principii ţării, avem şi câteva nume de superintendenţi calvini care au vrut să scoată icoanele din biserici şi vreau să vă spun că a fost o reacţie neorganizată, dar unitară şi uniformă de opoziţie şi, până la urmă, au trebuit să renunţe duşmanii icoanelor. Altminteri, la fiecare manifestare importantă a poporului român, icoanele au fost prezente şi în biserici şi în afara lor şi în sufletele oamenilor”, a spus acad. prof. univ.dr.  Ioan Aurel Pop.

De asemenea, părintele Constantin Necula a vorbit despre rolul duhovnicesc al icoanei și a subliniat însemnătatea acesteia pentru creștini.

„Astăzi mi se îndeplineşte un vis de vreo zece ani de a vedea cu ochiul nostru cum arta teatrală ajută artei vizuale, în general, şi icoanei, în special, pentru ca să dovedim că Biserica este punte de legătură culturală pentru un popor descumpănit. Când faci cumpănă între valori este firesc să te şi înjure câteodată unii din stânga, unii din dreapta, dar este important să rămâi cumpănă corectă a valorilor. Îndrăznesc să spun: luaţi, vedeţi, aceasta este icoana românească în care ne-am trăit toţi frumuseţea neamului românesc care, în Ardeal cel puţin, cu tot respectul, s-a născut la sat! (…) Icoană este ţara. În nicio parohie ortodoxă de peste hotare n-am văzut icoană neîmpodobită de tricolor, n-am văzut liturghie încheiată fără «Deşteaptă-te, române!», n-am văzut preot să nu propovăduiască, pe lângă credinţa în icoană, şi aceea că icoana este stindardul de luptă al unui popor deseori înfrânt, smiorcăit ca nici un altul, care-şi recunoaşte propriile sale greşeli, dar nu le îndreaptă, şi celorlalţi le admit toate greşelile, neîncercând să le vindece pe ale sale. Dar un popor e un popor, de vii şi morţi, de candidaţi la înviere, care în icoană şi-au găsit sensul adânc al legii româneşti”, a spus pr. conf. univ. dr. Constantin Necula.

Raluca Budușan

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671

Comentarii

2 comentarii

Andrei

Acum 1 lună

Felicitari pentru articol! Este binevenita o astfel de prezentare, in marea de isterie pLandemica, progresista si elgebetista a valurilor care sunt sau care vor mai veni. Este ca o floare in mijlocul unei mlastini.
Raspunde

Epstein Girls

Acum 1 lună

Biserica a tinut romanii sa fie un neam.... ca toti incompetentii de la Bucuresti n-au facut altceva decat sa fure, dezbine si sa imprastie oamenii, sa-i trimita sclavi prin vest, apoi sa-i faca in toate felurile cand nu le place ca-i vad cu mana in sac..... Asa ca toti astia anti biserica, ati face bine sa va mutati, poate in afghanistan, paris sau Bruxelles, sa vedeti cum e cu moschee... sau pe strazile din celebrul Los Angeles, sa vedeti cum arata anarhia.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus