De ce nu folosesc sibienii bicicleta?

Într-una din extrem de rarele ieșiri publice – una consumată zilele trecute – primarul Sibiului, Astrid Fodor, s-a arătat dezamăgită de faptul că sibienii nu folosesc pistele de biciclete din oraș.

A completat, mai apoi, că această observație a domniei sale nu va opri, însă, continuarea investițiilor în dezvoltarea infrastructurii pentru deplasarea prin oraș pe bicicletă.

Dezamăgirea primarului Sibiului, însă, este una care se bazează doar pe observații ”macro”, să le spunem. Pentru că, dacă privești la harta pistelor de bicicletă cu care lucrează Primăria Sibiu, orașul chiar pare că ar sta destul de bine. Desenate pe hârtie, pistele de biciclete conectează cartiere cu centrul, ba – mai mult – se întind și înspre zonele industriale ale orașului. 

Harta nu este actualizată: de exemplu, lipsește noua pistă de pe strada Podului ori cea amenajată între din Ștrand înspre parcul Sub Arini. Sursa foto

Și atunci de ce nu vedem mai mulți bicicliști prin Sibiu, se întreabă, iată, primarul orașului. Răspunsurile sunt – din punctul meu de vedere – mai multe. Și toate pornesc de la o situație evidentă: cei care au proiectat până acum pistele de biciclete prin Sibiu fie nu folosesc un astfel de mijloc de deplasare cât de cât regulat, fie habar nu au cum trebuie gândită o rețea velo. Și atunci copiază dintr-o legislație națională șchioapă tot ceea ce e la minim: minimul de lățime, minimul de distanță față de mașini/pietoni, minimul unghiului virajelor și așa mai departe.

Spre exemplu, din toată harta desenată din birouri a pistelor de biciclete din Sibiu ar trebui tăiate cele amenajate între o bandă de circulație pentru mașini și parcări laterale sau ”în spic”. Dacă nu ești pasionat de bicicletă, nevoit să circuli cu așa ceva sau ușor inconștient, astfel de piste de biciclete nu au cum să te atragă. Nu au cum să invite mai mulți sibieni pentru a le folosi. Sunt pur și simplu periculoase. Periculoase pentru integritatea ta corporală, pentru viața ta, în cele din urmă. Prin urmare, cine ar renunța la siguranța mașinii personale, a autobuzului ori a mersului pe jos pentru a pedala pe o pistă unde riști să ți se deschidă brusc o portieră în față, taman când prin stânga îți trece un autobuz?

La fel, de pe acea hartă nu au cum să devină atractive pistele de biciclete desenate de-a lungul majorității bulevardelor din oraș. Vasile Milea sau Corneliu Coposu au piste de biciclete lipite de zonele unde mașinile circulă cu viteze ridicate. Proximitatea unor benzi de circulație pe care huruie de la autobuze la camioane sau vitezomani este iarăși un factor descurajant pentru cei care au alternativa utilizării mașinii proprii sau a autobuzului.

Mai apoi, una din hibele acelei mari hărți e că ignoră punctele de conflict. Nu vorbesc doar de mai toate sensurile giratorii unde tu, ca biciclist, nu mai ai urmă de infrastructură și te descurci cum poți, ci și de cele mărunte: o trecere de pietoni semaforizată unde ți se cere să cobori, un canal sau – adesea – o zonă în care totul se îngustează. Nu chiar totul, ci doar pista de biciclete și trotuarul. Pentru că, în accepțiunea celor care proiectează infrastructura în acest oraș, mașinile au întotdeauna prioritate. Bicicliștii să coboare de pe două roți, pietonii să se strecoare, deoarece mașinile trebuie să aibă loc. Pare o ”smiorcăială hipsterească” invocarea unor astfel de puncte de conflict mărunte, dar priviți și din altă perspectivă. Dacă la astfel de puncte de conflict ”mărunte” și cei din mașini ar trebui, nu știu, să coboare doi pași. Nu e mult, sunt doar doi pași. Sau fie chiar și numai să staționeze cinci secunde. Ar rezulta un disconfort în deplasarea cu mașina care ar genera nemulțumiri.

Lista hibelor din pistele de biciclete ale Sibiului completează un alt peisaj: acela potrivit căruia, deocamdată, puținele zone cu o infrastructură decentă nu duc nicăieri. Adică, deocamdată nu există un culoar de deplasare sigură cu bicicleta (prin urmare ofertant pentru cei care se gândesc să renunțe la mașini), culoar care să conecteze o zonă rezidențială cu un punct de interes (centrul orașului, zonă industrială, zonă de agrement etc. Despre hibele primului ”coridor sigur de deplasare” amenajat în Sibiu am scris aici). 

Singura astfel de pistă de biciclete este cea din dreptul Aleii Călăreților spre Zoo și – mai departe - spre Muzeul Astra. O pistă cu scop recreațional, pentru care scop este din plin folosită. În fiecare sfârșit de săptămână e înțesată de sibieni ieșiți să se bucure de o infrastructură sigură pentru deplasarea cu bicicleta.

Sibiul va avea o primă alternativă reală în folosul deplasării prin oraș cu bicicleta atunci când va fi dată în folosință pista de pe malurile Cibinului. Din Ștrand și, respectiv, din zona Viitorului/Gușterița această pistă va oferi o alternativă foarte atractivă în deplasarea către centrul istoric al orașului.

Iar pentru ca Sibiul să devină atractiv pentru deplasarea cu bicicleta în ritm cotidian, va fi nevoie de mult mai multe investiții decât cea de pe malurile Cibinului. Altfel, tot nu vom vedea prea mulți bicicliști prin Sibiu.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Traian Deleanu

Investigații, Administrație
Telefon:
0740 039 148
E-mail: traian[at]turnulsfatului.ro