Sâmbătă,
16.08.2025
Partial Noros
Acum
15°C

De ziua mondială a luptei împotriva cancerului fotograful Cătălin Urdoi își povestește experiența: „Trăiți ca și cum ziua de mâine nu mai vine!”

De ziua mondială a luptei împotriva cancerului fotograful Cătălin Urdoi își povestește experiența: „Trăiți ca și cum ziua de mâine nu mai vine!”

Anual, pe data de 4 februarie, este marcată Ziua Mondială de Luptă Împotriva Cancerului cu scopul de implica un număr cât mai mare de persoane care să vorbească despre cancer. Obiectivul este reducerea numărului de decese care pot fi prevenite în fiecare an prin creşterea nivelului de conştientizare şi de informare cu privire la această afecţiune.

În ultimii doi ani (2020 și 2021) doar în județul Sibiu au murit 1697 de persoane care au suferit de afecțiuni maligne. Cancerul este o boală grea, de cele mai multe ori cu un sfârșit dureros. Cu toate acestea sunt și supraviețuitori, oameni care au avut norocul să o descopere din timp sau al căror organism a reacționat bine la tratament și au reușit să se vindece. Una dintre cele mei emoționante povești postate astăzi pe pagina de facebook aparține fotografului Cătălin Urdoi, diagnosticat, la rândul său, cu cancer. Acesta își povestește una din experiențele avute într-un spital oncologic, în timpul ședințelor de chimioterapie.

În cele ce urmează, o puteți citi, în întregime.

„Era o liniște surdă pe coridorul de la oncologie, întreruptă doar de gemetele înfundate ale pacienților din saloane.

Așteptam pe canapeaua din hol terminarea tratamentului, numărând picăturile din soluția perfuzabilă, când se deschide larg ușa unuia dintre saloane și astfel o văd pentru prima dată pe Mihaela, o puștoaică de 22-23 de ani, însoțită de mama ei. Imediat mi-a sărit în ochi bandajul chirurgical pe care îl purta pe cap. Ajunge în dreptul meu și mă întreabă dacă se poate așeza lângă mine, șoptindu-mi : "Am auzit că noi doi suntem cei mai tineri pacienți de pe secție".

Am zâmbit și am invitat-o lângă mine, încercând să mă prefac că nu m-au cutremurat vorbele ei. Am povestit mult în după-amiaza aia. Țin minte că am râs și am plâns împreună. Mihaela avea o tumoră pe creier, operată în primă fază, urmată de o recidivă. După recidivă, tumora a devenit și mai mare, inoperabilă.

Știa toate aceste detalii, însă spera că tratamentul o va face bine. I-am aratăt fotografiile mele, ne-am bucurat împreună și i-am promis că într-o zi mă va însoți pe coclauri spre a simți tot ce vede în fotografii.

Mi-a povestit despre băiatul pe care îl iubea și care a fost un laș când Mihaela a descoperit boala, părăsind-o. O înțelegeam, o ascultam dar în interiorul meu urlam de furie și nedreptate. I-am luat mână și i-am promis că toate lucrurile astea vor trece, iar ea va întâlni pe cineva care o va iubi exact așa cum este. Brusc, suferința mea pălea în fața poveștii copilului ăsta....

Ne vedeam în fiecare zi și deși o încurajam și îi promiteam tot ce-mi trecea prin minte, starea ei de sănătate se agrava. Durerile erau constante și o măcinau. Avea zile când nu se ridica din pat, le vizitam în salon, pentru că mama ei era nedezlipită de ea.

În ziua când îmi terminam a patra cură de chimio, urmând să plec acasă, am trecut să o văd înainte de plecare. Era în pat, m-am așezat lângă și am luat-o iar de mână, abia vorbea din cauza durerilor. I-am spus că plec pentru câteva zile, dar am să mă întorc, la care ea : "Pe mine cui mă lași ? Ia-mă cu tine".... m-am blocat, nu știam ce să-i răspund, am zâmbit și îi spun : "Am să mă întorc și-am să te iau cu mine pe dealuri la fotografie, promit!"

Am ieșit din salon cu inima cât un purice și cu sufletul făcut bucăți pentru că știam în sinea mea că mint și nimic din tot ce am promis nu voi duce la bună îndeplinire....

M-am întors după o săptămână la tratament, iar prima întrebare pe care am adresat-o asistentelor a fost unde e și cum se simte Mihaela : "Nu ai auzit Cătălin ? Mihaela nu mai este, zilele trecute a avut loc înmormântarea ei".

Ce am simțit după, am să țin doar pentru mine...

4 februarie, Ziua Internațională de luptă împotriva cancerului, o zi care dacă pentru cei mai mulți nu înseamnă nimic, pentru noi înseamnă totul.

Ai fost un erou Mihaela și într-o zi ne vom reîntâlni spre a-mi duce la îndeplinire toate promisiunile făcute 

Trăiți ca și cum ziua de mâine nu mai vine!”

Sursa foto: Facebook Cătălin Urdoi 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

Raluca Budușan

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671

Comentarii

1 comentarii

@@@

Acum 3 ani

Cine a trecut printr-o asemenea experienta intelege acum altfel urarile: "La multi ani!" si "Sa traiesti!"
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus