Luni,
27.06.2022
Parțial Noros
Acum
25°C

Adrian Pleșa, artistul militar: „Muzica scoate la suprafață tot ce e mai frumos din mine”

Adrian Pleșa, artistul militar: „Muzica scoate la suprafață tot ce e mai frumos din mine”

Adrian Pleșa este subofițer în cadrul Muzicii Militare a Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu. Pasionat încă din copilărie de muzică și de uniforma militară în aceeași măsură, tatăl lui fiind polițist, alege o carieră care să le îmbine pe amândouă. După o școală de artă și conservator, urmează cursurile Centrului de Instruire pentru Muzici Militare „Iacob Mureșan”, iar din anul 2013 este muzicant militar. Cântă la saxofon și la clarinet, iar în paralel cu viața militară a avut colaborări cu Ansamblul „Jidvei România” și cântă în formație alături de cântărețul de muzică populară Sebastian Stan. Emil Cioran spunea că muzica ne trezește regretul de a nu fi ceea ce ar trebui să fim, iar magia ei ne încântă pentru o clipă transpunându-ne în lumea noastră ideală, în care ar trebui să trăim. Adi știe asta și a făcut cumva de a ajuns exact ce trebuie să fie.

Adrian își amintește că era la grădiniță când îl îndrăgea pe Aurel Tămaș și îi cânta melodiile. Muzica o are în ADN.

„De mic copil îmi plăcea muzica și îmi plăcea să cânt. Cred că este o moștenire de familie. Din ce știu eu de la părinții mei, bunica din partea tatei cânta și ea cu vocea când era tânără. Nu a urmat o școală, pentru că așa erau timpurile, dar când mergea la muncile câmpului cânta și doinea. Tata cânta și el, dar o făcea acasă, între prieteni. Era mai mult un hobby. A avut o atracție pentru toate instrumentele muzicale. Dacă ar fi putut le-ar fi adunat într-o colecție”, povestește Adrian, iar ochii lui de un căprui intens se întunecă mai tare. În vara anului trecut și-a pierdut tatăl, așa, pe neașteptate. Dar Adrian seamănă cu el și-i place să vorbească despre tatăl lui. Așa îi ține amintirea vie, la fel ca fotografia de la piept.  

În ceea ce privește muzica l-a inspirat unchiul său, fratele tatei, care cânta la saxofon și o făcea în public.

„Unchiul meu cânta la nunți și la tot felul de evenimente. El cânta la saxofon. Cum așchia nu sare departe de trunchi, am moștenit și eu acest microb. Eram la grădiniță când am început să cânt melodiile lui Aurel Tămaș, pentru că-mi plăceau mult. Le interpretam cu vocea pentru că atunci eram prea mic pentru instrumente, chiar dacă mie îmi plăceau mult. Mă uitam mereu fascinat la unchiul meu când cânta”, își amintește Adi.

Urmează cursurile unui liceu de artă și conservatorul

În anii aceia de grădiniță văd și părinții că Adrian are înclinații către muzică și decid să-l înscrie la Liceul de Artă din Sibiu. În clasele primare studiază pianul, iar din clasa a V-a clarinetul până în clasa a XII-a, lăsând pianul ca instrument secundar. Între timp reușește să-și cumpere un Saxofon Sopran din dorința de a face trecerea ușor de la un instrument la altul.

„Saxofonul sopran este cumva între clarinet și saxofon. Eram în clasa a X-a când am început să fac trecerea între instrumente”, explică Adrian.

În ultimul an de liceu își cumpără un saxofon Alto, cel cu care cântă și în ziua de astăzi și ajunge să facă ce-și dorește de mic: să cânte la saxofon. După Liceul de Artă merge la Cluj, la Conservator. Aici studiază în paralel clarinetul și saxofonul.

Adrian nu este singur la părinți. El are un frate mai mic cu trei ani, Rareș, la fel de talentat și el la muzică, dar poate nu la fel de împătimit ca Adrian. Și Rareș a fost elev al Liceului de Artă din Sibiu, iar când termina clasa a XII-a, iar Adi era în anul doi la conservator cei doi frați iau o decizie: să urmeze amândoi o școală de muzică militară. Așa vor ajunge să cânte și să poarte uniformă, la fel ca tatăl lor. 

Adrian si Rares

Adrian alături de fratele lui, Rareș

„Îl vedeam pe tata și-mi era drag de el în uniformă. Cumva a încolțit în mintea mea că trebuie să le fac pe amândouă pentru a fi fericit. Să cânt și să port uniforma militară, iar în acel an doi de conservator a venit decizia. Rareș terminase clasa a XII-a și a dat și el cu mine probele și examenul. Am intrat amândoi și am fost colegi la Centrul de Instruire pentru Muzici Militare Iacob Mureșan. În anul 2013 am absolvit școala militară Promoția Aurel Vlaicu nr. 100 și am fost repartizați la academie, la Sibiu”, spune Adrian.

A cântat pe scene din țară și din străinătate

În anul în care intră la școala militară își îngheță anii de studiu la conservator, iar apoi îi termină în paralel. Nu-și susține, în schimb, licența, asta fiind una dintre prioritățile actuale. Adrian spune că deși studiile de la conservator i-au fost echivalate, a mai avut mult de învățat pe partea de muzică militară.

Adrian Plesa

„Muzica militară este un gen diferit față de celelalte genuri pe care eu le-am studiat la conservator. Marșurile, cântecele patriotice, cele ostășești au o cu totul altă linie melodică, sunt cu totul altceva”, explică  Adrian. La școala militară începe și studiul saxofonului în profunzime. Înainte și în paralel cu cariera sa de subofițer colaborează cu Ansamblul Folcloric „Jidvei România”, pe partea de clarinet și cântă în formația artistului popular Sebastian Stan, cu saxofonul. Urcă pe foarte multe scene din țară și străinătate. Ajunge în țări precum Spania, Bulgaria, Ucraina sau Serbia. Un moment care îl marchează este în anul 2008, când nu are mai mult de 18 ani și urcă alături de Ansamblul Jidvei pe scena de la Cerbul de Aur.

„Mă simțeam așa, nu știu cum să-ți explic, important. De fapt, de fiecare dată când am colaborat cu ei și la Festivalul Național de Folclor „Strugurele de Aur”, de la Alba Iulia tot așa m-am simți. Este greu, dar ai o satisfacție incredibilă”, mai spune Adi.   

Nu-și imaginează o lume fără muzică

Subofițerul Adrian Pleșa știe să cânte și la pian, clarinet și fluier, dar spune, că dintre toate, saxofonul este instrumentul care are darul de a vrăji audiența.

„Este instrumentul la care îmi place cel mai mult să cânt și ori de câte ori văd omul că se simte bine, indiferent de eveniment, și știu că aduc bucurie în inimile celor care asculta, pentru mine este tot ceea ce contează”, spune Adi.

Pentru el muzica este totul. Nu poate alege un gen muzical anume, pentru că în toate găsește ceva care să-i placă. Spune că are la suflet muzica populară, îl idolatrizează pe artistul sibian Adi Neamțu, dar tot așa de bine ascultă și jazz sau rock.

„Muzica scoate la suprafață tot ce e mai frumos din mine. Aș putea spune că doar pentru muzică trăiesc și numai cu muzică pot trăi. Nici nu-mi pot imagina o lume fără acorduri. George Enescu spunea la un moment dat că menirea sfântă a muzicii este să stingă urile, să potolească patimile și să apropie inimile într-o caldă înfrățire. Cam asta simt atunci când ascult ceva ce-mi place. Dacă vrei poți da drumul la muzică pe starea ta de spirit, dar tot așa de bine îți poți schimba starea de spirit prin muzică. Cel puțin la mine funcționează”, spune Adrian cu înflăcărare.

În ceea ce privește muzica militară, este un alt sens la vieții lui, iar faptul că poate să îmbine muzica, saxofonul și uniforma îl face să se simtă întreg.

„Atunci când sunt în fanfară alături de ceilalți 19 colegi ai mei am un sentiment aparte, pe care îmi este foarte greu să-l descriu. Când ai câte un ceremonial militar în care cânți imnul României, de exemplu, cum sunt cele din Piața Mare, și răsună imnul nostru în ecoul pieței, cântat și de militari, te cutremură cu totul. Muzica militară trece prin toate simțurile”, mărturisește Adrian.

La cei 32 de ani ai săi, Adi se simte un tânăr împlinit. Mai are doar un vis. Să-și ia licența la conservator și să-și cumpere un taragot.

Adrian alături de Nelu Varga

Adrian alături de Sebastian Stan (foto mijloc) și Mihai Neagu (foto stânga)

Adrian pe scena din Cernăuți

Adrian Pleșa (foto dreapta) și Mihai Neagu

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Raluca Budușan

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus