Povestea a doi nevăzători care au participat la Unstoppable, turul ciclist al Sibiului dedicat lor: „Îi mulțumesc lui Dumnezeu că sunt doar orb”

Weekend-ul care tocmai a trecut a fost unul special la Sibiu. Cursa sponsorilor, evenimentul dedicat nevăzătorilor, care ajutați de însoțitori și de bicicletele tandem s-au putut bucura de câteva plimbări cu bicicleta și de activități speciale pentru ei, a scos la iveală povești de viață nespuse până acum. 

Sibianul Thomas Roth a publicat pe pagina sa de facebook povestea a doi nevăzători împreună cu care a pedalat pe bicicletele tandem și alături de care a trăit mai multe momente speciale, fiindu-le partener de bicicletă în Cursa Sponosorilor, organizată de Urban Bike Revolution.

Florin, tânărul din Șelimbăr care s-a născut orb: „Îi mulțumesc lui Dumnezeu că sunt doar orb”

Primul cu care Thomas a pedalat la Cursa Sponsorilor este Florin, un tânăr de 29 de ani din Șelimbăr care s-a născut nevăzător. Povestea sa l-a impresionat prin seninătatea cu care tânărul vede dizabilitatea pe care o are, dar și prin felul în care alege să trăiască cu ea.

Redăm mai jos povestea lui Florin, scrisă de Thomas pe pagina sa de Facebook:

„Îi mulțumesc lui Dumnezeu că sunt doar orb”. Este spusa lui Florin, un tânăr de 29 de ani din Șelimbăr, ce utilizează deseori verbul ”a vedea” sau diferite sensuri ale acestuia, deși s-a născut orb. ”Ne vedem mai târziu”, ”mă bucur să te revăd”, ”mai vedem noi” ”mă uit la televizor” și ”la revedere” sunt expresii a căror normalitate în folosință m-au izbit la prima întâlnire cu nevăzătorii înscriși la concursul de ciclism organizat la Sibiu, pe 19 iunie. Am avut astfel ocazia să cunosc poveștile pline de lumină ale unor oameni pe care, în ignoranța mea, îi credeam ascunși în întuneric. Florin nu și-a folosit niciodată ochii.

Are degetele neastâmpărate, aidoma unui pianist aflat în plin recital. Mai are un frate, cu 6 ani mai mic, cu care împarte același univers al nevăzătorilor. ”Nu știu ce a vrut Dumnezeu de la noi”. Este rezumatul stării de fapt, o declarație ce mă lasă fără replică. Odată cu Florin, am făcut cunoștință cu tandemul pe două roți, o bicicletă ce te învață să comunici, să te sincronizezi, să fi conectat în permanență cu cel din spatele tău. Pentru că urma să fiu ochii copilotului ce-mi zâmbea în permanență. Avea încredere în mine deși, după cum a spus-o și el, mă ”văzuse” prima oară. La fel și Dana și Andrei, sufletul Urban Bike Revolution, organizatorii evenimentului Unstoppable #2, prin care nevăzătorii pedalează în inima și în jurul Sibiului. Prima tură, de acomodare, a fost în Piața Mare, loc în care, conform descrierii lui Florin, era înțesat de oameni și porumbei. Sesiza foarte bine locul în care se află cei din jur, distingând țâșnitorile de apă din mijlocul pieții, printre care alergau câțiva copii.

Sentimentul inițial, de milă, a fost înlocuit foarte repede de cel de admirație. Florin știe multe despre această lume pe care o vede cu toate cele 10 degete ale mâinilor, o miroase și o aude. Este fan Iphone, are cont pe Facebook și nu are o părere prea grozavă de generația actuală a celor de 15 - 18 ani. ”Nu comunică între ei, cred că și pandemia i-a îndepărtat”. Nu-l pot contrazice, am și eu doi băieți atinși de acest flagel. Îl întreb cum crede că este Sibiul și primesc un răspuns geometric: ”Il văd ca un pătrat ce se mărește tot timpul. Are drumuri, mașini, blocuri și case. Sunt mulți oameni și multe probleme. Ăsta-i Sibiul!” L-ați contrazice pe Florin? Îl duc acasă, în Șelimbăr. Îmi spune strada și numărul casei. ”Este pe stânga, are etaj și poartă din fier”. În întreb ce culoarea casei. ”Nu știu, am uitat. Pentru mine culorile sunt ceva abstract, știu că cerul este albastru și zăpada albă. Așa mi-au spus ceilalți”. Are o casă galbenă, cu o boltă de vie verde-închis ce promite ciorchini dodoloți. Poarta este maro, cu elemente metalice meșteșugite. Îl las în fața casei. L-am adus cu scuterul iar casca a purtat-o cu viziera ridicată. ”Să simt vântul pe față, îmi dă un sentiment de libertate. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că sunt doar orb. Putea să lase pe pat, să nu mă pot mișca, să-i chinui pe ceilalți. Așa, îi mulțumesc, mi-e bine așa”.

A doua poveste este a lui Marius, care nu a mai văzut lumina zilei de 20 de ani

Cel de-al doilea bărbat pe care Thomas l-a însoțit pe bicicletă și cu alături de care a pedalat până la Cisnădioara  se numește Marius și este nevăzător de 20 de ani

Redăm mai jos povestea lui Marius, scrisă de Thomas:

„A doua zi l-am cunoscut pe Marius. Avem aceeași înălțime și ne desparte doar un an, motiv pentru care-i spun ”tinere”. Zâmbește tot timpul iar ceilalți nevăzători îi spun ”domnul președinte Iohannis”. Pentru că seamănă cu Iohannis, dar e mai subțirel. Cam cum era KWI pe când era inspector școlar sau primar, în primul mandat.

Marius nu vede de 20 de ani. Două decenii pe care le consideră bune pentru că s-a căsătorit și are acasă un băiețel blond în vârstă de 7 ani. Este maseur și constată zilnic că cei din jurul lui sunt tot mai bolnavi. ”Majoritatea suferă de probleme la cervicală și lombară. Oamenii nu fac sport, mănâncă necontrolat, sunt stresați”. Alături de Florin, Marius a zugrăvit o imagine clară a societății zilelor noastre: nu comunicăm, suntem comozi și indiferenți. Suntem bolnavi.

Cu Marius pe post de copilot, am plecat în jurul Sibiului, la Cisnădioara, șoseaua în pantă fiind înfrântă iremediabil de forța cu care acționa pedalele. Eu țineam ochii-n patru (cum altfel?) și-l anunțam: ”schimb viteza pe față”, ”virăm la stânga”, ”ai grijă, ne oprim, pui piciorul drept jos în... 3, 2, 1, gata! Ne-am oprit!”. L-am plimbat pe Marius de mână, sporovăind despre orice. Duce la glume, după masă ar fi băut o bere. Am băut două, ambele reci. Când a orbit, a avut o depresie pe care a depășit-o cu greu. ”Am fost operat în Italia. Degeaba, nu văd nimic. Dar acum e bine, am familie, muncesc, am casa mea. Am prieteni și-mi place să fac mișcare. Asta, cu bicicleta-tandem, e nebunie clară!”

A venit și ziua a 3-a, a concursului. În prima zi, de acomodare, am pedalat cu Florin, cel cu casa galbenă. A doua zi, cu Iohannis, președintele grupului vesel de nevăzători. La concurs, am rămas cu președintele-zâmbăreț a cărui ochi sunt albaștri. Sunt ficși, dar sunt senini. De la start, din fața Unității de Jandarmi și până în Poplaca, dar și retur, l-am simțit pe Marius aidoma unui motor diesel. Se încălzește greoi, dar devine de neoprit. Cam ca inscripția de pe tricourile noastre: Unstoppable. Avem cadență și dorință. Suflu, mai puțin. Între gâfâituri, îi descriu peisajul: la stânga pădure, la dreapta câmp cu oi, sus la ”ora 11”, o jumătate de lună ce se încăpățâna să ne vegheze din seninul cerului.

Am trecut linia de finiș în aplauze și strigătele de încurajare ale celorlalți participanți la Cursa Sponsorilor din cadrul Turului Ciclist al Sibiului. Sunt cam 400 de oameni în echipamente viu colorate ce urmau să străbată cei 14 kilometri ai concursului, vânând un timp cât mai scurt.

A fost prima dată pentru mine când călătoria a fost mai importantă decât destinația iar, ca bonus, am pedalat cu Iohannis în spate. Am ajuns și pe podium, pe cea mai înaltă treaptă, doar după ce ne-am ostoit setea cu apă și ne-am echilibrat mineralele cu două pahare cu bere de Săliște. Pe podium ne-a pufnit râsul. Pe toți: pe nevăzători și noi ceilalți, grijulii și...prevăzători.

Pentru că nimeni nu ne-a prevăzut un final așa fain: campioni în inimile și ochii tuturor!”

Sub umbrela Unstoppable, Urban Bike Revolution reunește proiecte, evenimente și campanii dedicate îmbunătățirii condițiilor de mobilitate și sport pentru persoanele cu nevoi speciale. Ciclismul e un sport extrem de accesibil și integrativ pentru persoanele cu deficiență de vedere, dacă au la dispoziție biciclete și piloți pregătiți.

Sursă foto: Thomas Roth/Facebook

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Adina Bota

Redactor

[email protected]