Încremenit în timp, la marginea pădurii. La mici, în Dumbrava Sibiului

Am văzut pe internet zilele trecute ceva activitate din partea Hanului Dumbrava, vechi loc de întâlnire al părinților și bunicilor noștri. Din ce-am văzut se numește acum Dumbrava Sibiului, are un logo nou și am zis să facem o vizită, să vedem dacă au avut loc și alte schimbări, dacă se pregătește să facă și el pasul în secolul următor, că de prea mult timp stătea încremenit în trecut. Cel puțin, așa ai zice după farfurii.

Așa că, într-o după-masă de sâmbătă, cu soare și cu un vânticel plăcut, am pornit spre un prânz pe terasa fostului Han. Deși e înconjurat de „concurență”, împarte aceeași curte cu Hilton și Grand Hotel, Dumbrava Sibiului are, cumva, locul cel mai privilegiat, ascuns între copaci, într-o zonă ceva mai intimă.

Terasa e foarte încăpătoare și deși era ceva lume am găsit liniștit un loc unde să nu fim deranjați. Am intuit bine că locul e încă ancorat în trecut pentru că majoritatea oamenilor din preajmă par să nu fie la prima lor vizită aici.

Ba așa m-am și hotărât să mânânc mici când am văzut cu câtă poftă priveau la platoul ce le venea în față doamnele de la trei mese distanță. Ți-e haznă să mânânci niște mici între copaci, la marginea pădurii.

Mi-a plăcut din start servirea. A mers totul ca pe roate, ba parcă chiar un pic prea repede, aș fi zis la final. Puțin peste 30 de minute cred că am stat. Și era o sâmbătă faină, măcar un sfert de oră am mai fi stat.

Meniul e și el cel de pe vremuri, simplu și la obiect. Niște ciorbițe, vreo 10-12 preparate principale, multe dintre ele tradiționale, niște grătar, niște pește, garnituri cât să ai de unde alege, salate și deserturi. Vreau să remarc că este, singurul sau printre foarte puținele restaurante care nu au paste. De mult n-am mai văzut așa ceva.

Cum oricum eram decis la mici a rămas să văd doar cu ce îi asortez. Și am zis să rămân pe carne tocată, așa că am mai comandat o ciorbă de perișoare, iar vizavi s-a comandat un gulaș și o porție de papanași. Care urma să aflăm că e, de fapt, papanaș, nu cum eronat indică acel i păcătos, că ar fi mai mulți.

Mâncarea a venit foarte repede și a fost chiar foarte bună. Nu neapărat în sinea ei, ci ambianța cred că i-a dat gustul acela atrăgător. Ciorba de perișoare a fost delicioasă. A fost suficient de groasă încât cam fiecare lingură să apuce și ceva legume, perișoarele foarte gustoase, o ciorbă cinstită. Am curățat pe fundul farfuriei.

Nici micii n-au fost răi, fără să fie cei mai buni vreodată, dar au căzut foarte bine. Singurul regret a fost că nu-i puteam uda cu bere. Gulașul a fost și el apreciat, cu amendamentul că mie nu mi-ar fi fost suficientă porția, dacă m-aș fi încumetat. Iar papanașul ne-a ajuns pe dindouă, astfel încât am plecat de acolo chiar mulțumiți.

Nota de plată n-a părut deloc piperată, 113 lei. Posibilitatea de a mânca la marginea pădurii chiar face toți banii.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi