O mămică din Ucraina stabilită în Sibiu tricotează haine și pături pentru sibieni: Am transformat hobby-ul într-un venit pentru copiii mei

A fugit din calea războiului, viața aducând-o în orașul nostru. Iulia a plecat din Harkov în luna martie, iar de atunci Sibiul i-a devenit a doua casă. Pentru că își dorește să aibă o sursă de venit pentru copiii săi, tânăra mămică tricotează haine, pături, accesorii și diverse haine pentru copii pe care sibienii le pot achiziționa.

Însoțită de cei doi copii ai săi, Iulia a părăsit Ucraina în 23 martie. Își amintește de momentele prin care a trecut înainte de a ajunge în România și spune că la început multă lume nu a crezut în război până nu a fost afectată de el.

„Când Rusia a început să bombardeze țara noastră, orașul și casele noastre, nu ne venea să credem. Și nu am crezut multă vreme - am stat acasă, în baie, opt zile... opt zile în baie... dar o bombă a ajuns în curtea noastră și am fost forțați să părăsim casa. Am plecat nu departe de casă - la început era mai liniște acolo decât în ​​oraș, dar era foarte frig (era martie și temperatura ajungea la -20 de grade). Am așteptat din nou să se termine în curând acest iad și să ne întoarcem. Dar din nou, un obuz a zburat către noi, nu departe de locul în care stăteam. Și atunci am decis să mergem mai departe.”

Cum a arătat drumul către graniță

Pe 23 martie, Iulia și cei doi copii ai săi au pornit către graniță. Au mers prin câmpuri, nu erau semne pe drumuri, erau multe puncte de control, multe mașini sparte, iar geamurile și unele piese ale mașinilor erau lipite cu bandă adezivă.

„În două zile am ajuns la graniță și am trecut-o. Acolo, voluntari ne-au dus într-o tabără de refugiați, ne-a luat cam patru zile să ne revenim, copiii au ieșit afară abia în a treia zi, am fost foarte bucuroși și le-am mulțumit pentru mâncarea caldă. Apoi voluntarii ne-au dus la un azil de bătrâni, dar a fost dificil pentru copii să se adapteze acolo. Și căutam un loc de locuit. Și mă bucur foarte mult că pe drumul nostru, Little John Foundation l-a întâlnit pe Călin Blaga, ne-au asigurat locuințe și tot ce este necesar pentru viață, iar până astăzi ne ajută foarte mult. În general, suntem foarte recunoscători României – în tot acest timp am dat de omeni binevoitori, înțelegători și gata să ajute oamenii. Nu ne așteptam la așa căldură și dragoste. Mulțumim întregii Românii”, povestește tânăra mămică.

A învățat să tricoteze în copilărie

Iulia a învățat să tricoteze încă din copilărie, de la mama sa. În familia din care vine tricotatul și cusutul sunt activități transmise din generație în generație. Pentru că de atâtea luni Sibiul i-a devenit casă, tânăra mămică s-a gândit să facă din pasiunea ei o sursă de venit pentru cei doi copii ai săi.

„Tricotatul și cusutul sunt foarte dezvoltate în familia noastră. În Ucraina, tricotatul era hobby-ul meu - tricotam pături, covorașe, accesorii și diverse haine pentru copii. Din moment ce șederea noastră aici a fost întârziată, la început ne-am gândit că vom veni pentru două săptămâni, apoi poate pentru o lună și iată-ne, locuim aici de mai bine de trei luni, am decis să ofer serviciile mele de tricotat românilor dragi și există deja câțiva cumpărători.

Mă bucur foarte mult că le place munca mea și voi încerca în continuare să muncesc. Banii pe care îi strâng îi folosesc pentru hrana copiilor, fapt pentru care le sunt foarte recunoscătore. Așa că hobby-ul meu s-a transformat într-un mic venit”, povestește ucraineanca.

„Sunt foarte recunoscătoare României”

Iulia este recunoscătoare României și oamenilor pentru felul în care au primit-o. Își dorește ca războiul să se termine, să își poată revedea soțul și familia și să revină la viața pe care o avea înainte.

„Sunt foarte recunoscătoare României pentru tot ce a făcut pentru mine și familia mea. În acest moment, copiii mei sunt în siguranță și acesta este principalul lucru. Au iubit foarte mult Little John Foundation, sunt foarte liniștiți acum și acesta este cel mai valoros lucru, pentru care voi fi recunoscătoare acestei țări și oamenilor ei toată viața. Dar ne dorim foarte mult să mergem acasă și speranța nu ne lasă să credem că acest lucru se va întâmpla curând.

Avem o viață întreagă în Ucraina - un soț, părinți, frați și surori. Din păcate, școala vecină a fost distrusă ieri și suntem nevoiți să căutăm altă școală pentru copii. Poate va fi în România. Dar dacă bombardamentul se oprește, ne dorim foarte mult să ne întoarcem acasă - soțul nostru ne așteaptă acasă, tata își așteaptă copiii, părinții și toate rudele ne așteaptă”, concluzionează ucraineanca.

Dacă sunteți interesați de lucrările sale o puteți contacta pentru comenzi la numărul de telefon +380 99 384 4204 sau pe Whatsapp pe același număr.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Adina Bota

Redactor

[email protected]