Cât de grele sunt ghiozdanele elevilor sibieni. Profesor: un simptom al unei boli sistemice care ne-a contaminat pe toți

Încă din anul 2018 se discuta despre o lege prin care să se stabilească greutatea optimă a ghiozdanului unui elev astfel încât acesta să nu-i pună sănătatea în pericol dacă este purtat în spate. Doi ani mai târziu, în 2020, Ministerul Sănătății publica în Monitorul Oficial un Ordin de Ministru prin care se stabilea că un ghiozdan nu trebuie să depășească 10% din greutatea unui copil. Cu toate acestea, ghiozdanul unui elev de gimnaziu poate depăși lejer 10 kg, dublu sau mai mult față de cât ar trebui să aibă prin lege. Pe de altă parte, medicii sibieni spun că un ghiozdan ar putea fi dus fără disconfort dacă nu depășește 20, 30% din greutatea copilului. Totuși, nici părinții și nici o parte dintre profesori nu sunt de acord cu tot ceea ce trebuie să care un copil în spate atunci când merge la școală.

„Volumul și greutatea manualelor, ale rechizitelor și ale altor materiale necesare în procesul de învățământ, transportate zilnic de elevi la școală și de la școală, trebuie adaptate capacității de efort fizic corespunzătoare vârstei copiilor și tinerilor. Elevii din ciclul primar si gimnazial folosesc ghiozdane de spate cu fața posterioară întărită. Greutatea conținutului ghiozdanului la toate ciclurile de învățământ nu trebuie să depășească 10% din greutatea copilului”, scrie în Articolul 30 din textul ordinului 1.456/2020 al ministrului Sănătății, publicat în Monitorul Oficial.

Cu toate acestea, ghiozdanele multora dintre elevii noștri depășesc cu mult această greutate. De vină sunt numărul mare de caiete, de cele mai multe ori studențești, la cei de gimnaziu, manuale și auxiliare care, de ani buni, au devenit indispensabile. La toate acestea se adaugă, în unele zile, cele necesare pentru sport sau desen.

Greutatea unui copil de gimnaziu fără ghiozdan în spate

Greutatea unui copil de gimnaziu cu ghiozdan în spate

„Mie îmi este de multe ori greu să ridic ghiozdanele copiilor, mai ales atunci când le pun sau le scot din portbagaj. Mi se rupe sufletul când stau în poarta școlii să-i aștept și văd sute de copii ieșind pe poartă gheboșați și cu privirea în pământ, ca niște cărăuși. Unul dintre copiii mei a fost diagnosticat cu scolioză în trei locuri, nu pot să dau vina pe greutatea ghiozdanului, că nu sunt cadru medical, dar știu sigur că bine nu i-a făcut. E absurd și inuman să nu se găsească o soluție prin care măcar manualele să rămână într-un spațiu în școală, în niște dulăpioare montate pe holuri sau oriunde altundeva, numai în cârca celor mici nu”, spune un părinte care are ambii copii la gimnaziu.

Un alt părinte este la fel de nemulțumit de greutatea unui ghiozdan.  

„Mi se pare o mare porcărie că în ziua de azi, copiii trebuie să mai poarte după ei zeci de kilograme. Pe lângă faptul că primesc manuale mai trebuie să care și auxiliare. Sunt o groază de oameni care spun că pe vremea noastră nu ne mai plângeam atât. Dar pe vremea noastră nu erau și manuale și auxiliare și caiete studențești și toate nebuniile. Aveam două culegeri mari și late, iar caietele studențești erau pentru studenți. Să nu mai vorbim despre faptul că suntem în anul 2022, când totul este electronic și digitalizat”, spune un alt părinte, de asemenea, cu ambii copii elevi de gimnaziu.

Nici în clasele primare sau la liceu lucrurile nu stau mai bine. Pentru aproape fiecare materie se cer auxiliare, culegeri, atlase, rechizite, pe care elevii le adaugă caietelor de clasă și de curat și manualelor. Greutatea unui ghizdan astfel, mai ales în zilele cu multe ore, poate depăși lejer 10 kg.

Nici profesorii nu sunt de acord cu kilogramele

Ileana Carmen Damean este mamă, profesor și director al Școlii Gimnazială Sava Popovici Barcianu din Rășinari. Ea povestește că-și amintește și de greutatea ghiozdanului pe care l-a purtat în spate atunci când era elevă, dar că timpurile s-au schimbat și chiar dacă multe dintre școli au fost digitalizate, mentalitatea a rămas aceeași.

„Îmi amintesc ghiozdanul meu pe care, la nici 10 ani, îl consideram un gigant, îmi depășea puterile de a-l căra și eram cea mai fericită de câte ori ajungeam în bancă și-l dădeam jos din spate. Sunt amintiri de mai bine de 20 de ani pe care încă le am vii în memorie.

Ridic adesea ghiozdanul fiicei mele și mă întreb, retoric evident, ce-o căra zilnic la școală.

Îmi văd elevii, îi privesc cum vin la școală cu același ghiozdan imens pe care îl căram și eu cândva. Și mă întreb, din nou, de ce cară atâtea? De ce acum, când totul e digitalizat?

Din păcate, între timp, am aflat și răspunsul: încă sunt grele ghiozdanele elevilor pentru că digitalizarea nu-i chiar digitalizare, pentru că avem manuale digitale, tablete, table inteligente în clase, dar încă le dăm copiilor manuale printate, încă sunt obișnuiți să le poarte cu ei zilnic, adesea și atunci când nu au disciplina respectivă. De ce? Pentru că încă e în  firea noastră să ne gândim „Dacă îmi trebuie?”, deși știm că nu e așa”, spune aceasta. 

Directorul și cadrul didactic este de părere că un elev ar trebui să meargă la școală cu mult mai puține lucruri. 

„Așadar, da, sunt grele ghiozdanele elevilor noștri, sunt grele pentru că încă nu ne-a intrat în obicei manualul digital, sunt grele pentru că încă sunt profesori care folosesc auxiliare, deși e plin de platforme online cu materiale, sunt grele pentru că avem impresia că tot ce știm e acolo, în greutatea acelor ghiozdane.

Eu mama, eu dascălul, eu directorul de școală, m-aș bucura să văd în ghiozdane doar caiete, penar, trusă de geometrie și o gustare! Cred că e suficient. Și ar ajunge elevii să-și poarte în spate doar munca lor. De ei ar depinde cât de grea este”, mai spune prof. Ileana Carmen Damean.

De asemenea, Adela Dinu, profesor de Limba română la Colegiul Național Pedagogic „Andrei Șaguna” din Sibiu, spune că problema ghiozdanelor arhipline este un simptom al unei boli sistemice care ne-a contaminat pe toți cei implicați.

„Sunt într-o relație de lungă durată cu învățământul românesc. Am fost elevă, acum sunt profesoară și între timp am devenit părinte de școlar. Toată povestea cu învățământul a devenit o chestiune personală mai ales de când băiatul meu a intrat la clasa pregătitoare. Cred că problema ghiozdanelor arhipline e numai un simptom al unei boli sistemice, una care ne-a contaminat pe toți cei implicați: părinți, elevi, cadre didactice. Nu suntem satisfăcuți decât atunci când timpul copiilor este planificat la minut cu teme și activități, când dosarele personale sunt pline până la refuz de adeverințe, când nu mai există interstiții în care să se strecoare îndoiala sau curiozitatea”, spune profesoara de română.

Medicii sibieni merg până la 20, 30% din greutatea copiilor

Medicii de la Specialitatea Ortopedie a Spitalului Clinic de Pediatrie din Sibiu spun că un ghiozdan poate fi cărat fără disconfort dacă are până la 30% din greutatea copilului. De asemenea, aceștia recomandă trolerul dacă un copil are vulnerabilități.

„Studiile în acest sens sunt puține și atestă că un ghiozdan poate fi cărat fără disconfort daca are o greutate maximă între 20-30% din greutatea copilului. Adică, teoretic un copil de 30 de kg ar trebui să aibă un ghiozdan de maxim 10 kg. Alte relatări, însă nu studii de specialitate, consideră greutatea de 15% din greutatea copilului ca ideală. Colegii de la ortopedie nu au identificat probleme deosebite legate de acest aspect și consideră că varianta de troler este preferabilă atunci când copiii au anumite vulnerabilități”, transmite dr. Ioana Mătăcuță, purtător de cuvânt al Spitalului de Pediatrie.