Voluntar la 90 de ani: în viață poți învăța și poți face bine la orice vârstă

Clubul de aur al Crucii Roși Sibiu numără 15 membri activi. Oameni cu suflet mare, de-o viață voluntari, care continuă să impresioneze prin puterea lor de a dărui și de a se dedica unor cauze nobile. Tanti Mia este cel mai longeviv membru. La 1 decembrie a împlinit 90 de ani și încă mai poate fi văzută la unele activități ale organizației, tanti Rodi este angajată a Crucii Roșii la cei 68 de ani ai ei și cu o putere incredibilă coordonează activități și mobilizează voluntari, doamna Adriana care acum are 81 de ani și care, în urmă cu câțiva ani a alergat la maraton, doamna Elena care a fost o viață învățătoare, modelând destine, iar acum își dedică pensia voluntariatului sau Camelia care de doi ani s-a mutat la Sibiu din Piatra Neamț și acum se implică în a face bine oamenilor din orașul care a adoptat-o. Fiecare dintre acești oameni care au o poveste de viață, creează, în paralel și o poveste demnă de spus înainte de Crăciun.  

Tanti Rodi este la sediul Crucii Roșii și-și bate capul, ca de obicei, cum să împartă voluntarii și să găsească soluții pentru a face bine. Printre mulți alții, la organizație apelase părintele din Brateiu care are 60 de familii într-o sărăcie lucie. Nu au haine, nu au mâncare și toate trebuie adunate până de Crăciun, sărbătoarea care ar trebui să aducă magia în casele tuturor.

Tanti Rodi

 „Trebuie să ne mobilizăm și să facem ceva pentru ei. Trebuie să-i ajuți cum poți”, spune tanti Rodi determinată.

„Atunci când nu găsești voluntari suntem noi și mergem noi”, iar chipul ei capătă o lumină aparte.

Nu departe de începutul lunii decembrie străbătuse tot județul să ajungă în 50 de locații pentru a duce copiilor din școli pastă de dinți și periuțe în cadrul unui program național. A umblat prin noroaie, în localități de care nici nu auzise, la copii care o așteptau cu ochi mari și curioși.

„Emoții simt și după atâția ani, pentru că întâlnești tot felul de cazuri, iar emoțiile sunt de fiecare dată. Cred că este ceea ce simte orice voluntar atunci când realizează ce face și pentru cine face”.

Tanti Rodi este de loc din Târnăveni și a venit în Sibiu în anul 1972. Este voluntar la Crucea Roșie din anul 2007, când avea 53 de ani. A venit la Clubul de aur, pentru că, spune ea, avea o vârstă.

„Sincer să-ți spun, târziu am realizat că în viață poți fi voluntar la orice vârstă, tot așa cum am aflat că poți fi și elev la orice vârstă”, spune râzând.

La Crucea Roșie din 2007

Afli despre tanti Rodi că întreaga viață a fost o fire activă. A încercat tot felul de meserii care n-au avut neapărat legătură între ele și a făcut o mulțime de cursuri de specializare.

„De când te știu ești tot în școală”, îi tot spunea o prietenă.

A început cu prelucrări prin așchiere: găuritor filetator. Când cei doi copiii ai ei au mers la școală a decis să se ocupe de ei. A renunțat la serviciu și și-a luat muncă la domiciliu: tricotaj de la Măgura Cisnădie și cinci ani a tricotat.

„Îmi cumpărasem o mașină de cusut, pentru că nu le găseam copiilor haine de cumpărat. Am învățat să lucrez și tot ce trebuia în casă tricotam. M-am specializat, am făcut și un curs de specializare. Mi-a plăcut. A fost totul în regulă până după revoluție când Măgura Cisnădie s-a autodesființat”, povestește tanti Rodi.

S-a angajat apoi la Poșta Română unde a lucrat 15 ani și apoi la Primăria Sibiu de unde a ieșit la pensie. „Eu întotdeauna am lucrat. Nu am stat acasă deloc, nu am avut întreruperi. La pensie am ieșit de la Primărie. Am stat acasă câteva luni. Mă duceam la un laborator de cofetărie și ajutam la marfă și organizam. Apoi m-am dus la un restaurant, la bucătărie, unde mi-a plăcut șu unde am învățat multe”, spune ea.

La Crucea Roșie a ajuns ca voluntar în anul 2007 tot datorită unui curs de îngrijire persoane vârstnice pe care îl avea. Își dorea de mult să facă voluntariat, dar nu a știu că poate. Până în 2012 a fost voluntar, apoi s-a angajat la organizație. Avea 58 de ani atunci.

„De atunci mă ocup, pe lângă atribuțiile din fișa postului și de Clubul de Aur, care vine aici și face diferite activități. Anul acesta, de exemplu, a fost pictura de icoane pe sticlă”, spune Tanti Rodi.

Voluntar la 90 de ani

Clubul de Aur de la Crucea Roșie are în jur de 15 membri activi, dar înscriși sunt mai mulți. Sunt oameni ieșiți la pensie, care refuză să stea acasă. Ba mai mult, își oferă serviciile și mâinile dibace pentru a face bine și pentru a-i sprijini pe voluntarii tineri. Maria Oanță sau tanti Mia cum îi spun ceilalți voluntari are 90 de ani. I-a împlinit pe 1 decembrie și a fost sărbătorită cu fast de colegi. Este membru activ de 20 de ani și se bucură că încă mai poate.

Tanti Mia (foto centru) sărbătorită la 90 de ani

A fost frizeriță la viața ei, dar din 1988 a ieșit la pensie. Consideră toate misiunile din acești ani speciale pentru că ajutorul dezinteresat îi aduce multă bucurie, iar asta se vede în ochii ei încă tineri.

Camelia s-a mutat la Sibiu în urmă cu doi ani. A venit din Piatra Neamț. Tot de atunci este voluntar la Crucea Roșie Sibiu. Ea și însă un sibian sunt cei mai noi membrii ai Clubului de aur.

Adriana Georgescu are 81 de ani și nu se lasă. În urmă cu câțiva ani a participat la maraton, iar tanti Rodi își amintește de parcă ar fi fost ieri.

„Adriana avea atunci în jur de 75 de ani. A alergat fără să se oprească, chiar dacă a rămas ultima. A ajuns atunci când deja strângeau panglicele cu care era marcat traseul. Nu s-a oprit și a ajuns în aplauzele tuturor. Au luat-o în brațe, presa i-a luat interviu, a fost o nebunie”, spune cu mândrie tanti Rodi.

Apoi mai este Elena Istrate, care a fost învățătoare și care acum își îndreaptă căldura sufletească și latura didactică spre cauzele Crucii Roșii.  

Și poveștile lor continuă, pentru că fiecare membru de la Clubul de Aur își țese propria filă de fapte bune.

„Tu cât mai mergi la lucru? Cât mai pot”

Pe lângă implicarea lor în diverse acțiuni acești oameni au învățat să se cunoască, să  socializeze și să-ți petreacă util timpul. Se întâlnesc periodic la sediul Crucii Roșii, iar mâinile lor dibace împletesc, fac mărțișoare, fac ornamente, care urmează apoi să fie vândute în târguri cu caracter caritabil.

Ultima lor aventură a fost o expoziție de icoane pe sticlă. În septembrie s-au apucat și cinci săptămâni au lucrat cu dăruire și bucurie la aceste icoane. Tanti Rodi le-a fost mentor, pentru că este absolventă a Școlii de Arte „Ilie Micu” din Sibiu.

Clubul de aur lucrând la icoane

A absolvit-o în 2013 la 59 de ani, cu un an înainte de a ieși la pensie. Atunci a realizat că și elev poți fi oricând.

Spune că a fost o perioadă încărcată de emoție și bucurie.

„Pictau într-o liniște totală, iar emoțiile erau cumplite”, spune Tanti  Rodi.

Acum își vor termina misiunile pentru a aduce lumină acolo unde este nevoie, iar de la începutul anului viitor își vor îndrepta atenția spre mărțișoare.

Nu au un mesaj anume pentru omeni, însă și-ar dori ca ei să realizeze că viața lor nu se termină odată cu ieșirea la pensie.

„Foarte mult mă gândesc la cei care au vârstă și care stau în casă când ar putea să facă lucruri care să le facă plăcere, chiar și prin voluntariat. Cum suntem noi. Cum sunt fetele care vin aici. Dincolo de binele pe care-l fac socializează, s-au închegat prietenii, merg împreună în stațiuni. Pensia nu înseamnă sfârșitul vieții active. Mulți m-au întrebat: tu te mai duci la lucru? Da, mai merg cât mai pot. Când n-am să mai pot, o să mă opresc”, spune cu patos tanti Rodi.

Și cum să nu o crezi când cu toții știm că nu există nimic mai puternic decât inima unui voluntar și nimic mai frumos decât cuvintele unui om are își  clădește viața dăruind.  

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi