Joi,
28.03.2024
Cer Senin
Acum
13°C

Legendele templierilor din Sibiu: Nicolaus de Flandra, fugărit de câini în Câineni, se refugiază în Tălmaciu. ”Alături de dacopați, în România îi avem și pe căutătorii de templieri”

Legendele templierilor din Sibiu: Nicolaus de Flandra, fugărit de câini în Câineni, se refugiază în Tălmaciu. ”Alături de dacopați, în România îi avem și pe căutătorii de templieri”

Mai multe cărți legate de cavalerii templieri care au ajuns în Transilvania au fost publicate în ultimii ani, iar legende despre felul în care s-au creat chiar ordine locale, cum au apărat cetățile de invazia tătarilor sau cum au ascuns comori importante agită imaginația celor care citesc.

Istoricii, pe de altă, parte, spun că aceste relatări sunt pur și simplu invenții, ori, în cel mai bun caz, preluări și interpretări care nu pot reda însă adevărul istoric.

Remus Barna în cartea ”Mantia cu Cruce Roșie. Transilvania – Veriga lipsă din Lanţul Templier”, apărută anul trecut, scrie despre o serie de legende care atestă prezența cavalerilor templieri chiar și pe teritoriul județului Sibiu.

”Nicolaus de Flandra primit sarcina să apere defileul Turnu Roșu

Autorul pune întreaga salbă de localități din capătul Văii Oltului – Tălmaciu, Boița, Câineni, puse în context templier.

Despre Tălmaciu, Barna susține că ar fi fost dezvoltat chiar de un cavaler templier, Nicolaus de Flandra.

”Unele legende vechi încearcă să arate cum au fost stabilite numele localităţilor din zonă. O astfel de legendă spune, că un anume cavaler “Nicolaus de Flandra” care a participat alături de cruciaţi la asediul Constantinopolului, se întorcea acasă pe drumul destul de greu al Văii Oltului. În dreptul localităţii Câineni a fost ţinut în loc timp de mai multe ore de o ceată de câini. Apoi, odată ajuns la Tălmaciu, a aflat că regiunea în care se născuse a fost bântuită de mari inundaţii, și că regele Geza al II-lea (1130-1162), acordă privilegii acelora care se așezau să locuiască în ţinutul dintre Carpaţi și râul Târnava Mică. A hotărât să rămână aici. Și-a adus rudele și împreună cu un orecare cavaler Dobos au primit sarcina să apere defileul Turnu Roșu. Așa a ajuns să colaboreze cu locuitorii satelor din jur cărora le-a dat și nume. Satului care avea foarte mulţi boi i-a zis Boiţa, altul care avea mulţi porci i-a zis Porcești (azi Turnu Rosu) iar altui sat în care locuia unul din fii săi i-a zis Talmaciu Mic, (azi Talmacel) iar acolo unde l-au lătrat câini – Câineni”, scrie Remus Barna.

Harta cavalerilor templieri, ascunsă în Sibiu

Barna citează în cartea sa dintr-un roman pentru a confirma faptul că prin Sibiu au trecut templierii.

”În romanul “Marele Magician” din seria Mozart, Christian Jacq, descrie legăturile secrete dintre Mozart și francmasonerie, oferindu-ne posibilitatea de a fi martorii, aventurii spirituale, a vieții secrete, a unuia dintre cele mai mari genii ale omenirii. În carte se povestește și despre dialogul care ar fi avut loc cu ocazia ținutei din 1 mai 1778 de la Sibiu, între Prințul Alexandru Moruzi și Marele Maestru Ferdinand von Braunschweig, ambii membrii ai Lojei St. Andreas din Sibiu, la care participau și membrii masoni unguri, cu toţii fraţi masoni în Stricta Observanţă Templieră. Redam integral textul „1 Mai 1778, Sibiu. Sub ochii holbaţi ai francmasonilor Unguri, prinţul Alexandre Moruzi, desfăşoară harta vechilor posesiuni ale Ordinului Templului, în Ungaria, Transilvania şi Slavonia. “Luaţi aminte, fraţii mei, la nemaipomenita reusită a înaintaşilor noştrii. Neânchipuit de bogaţi, ei domneau peste întreaga Europă şi le porunceau monarhilor. Respectabile Mare Maestru, ne-aţi făgăduit trezirea la viaţă a templierilor…” Prinţul Alexandru Moruzi a vrut să ridice o armată de cincizeci de mii de valahi pentru a recupera în Transilvania vechile active ale templierilor...

Prin aceasta povestire Christian Jacq, sugerează faptul că ar fi existat o hartă cu fostele posesiuni ale Cavalerilor Templieri în Transilvania. Dacă este adevarat și harta a existat, unde se află ea în prezent? Care este loja masonică care deține harta? Întrebarea care se pune este dacă pe harta despre care vorbea Prinţul Alexandru Moruzi, se aflau și unele dintre localitățile menționate de către autorii amintiţi în lucrarea de față? Pentru a răspunde la astfel de întrebări este necesar să ne unim eforturile de căutare a adevarului, așa cum ne îndeamnă Richard Rudd, în cartea, Cheia Genelor”, scrie autorul.

Răzvan Pop:  ”Sunt unii care chiar încearcă să spună că biserica din Sibiu, atestată la 1292, a fost ridicată de către templieri. Total fals”

Istoricul sibian Răzvan Pop explică însă că în aceste cărți nu se poate vorbi de adevăruri istorice, probate, dovedite științific.

”Alături de dacopați în România îi avem și pe căutătorii de templieri. Ei caută urmele acestora prin România, Sibiu , Transilvania, doar, doar ne putem lega și noi de povestea aceea mistică, misterioasă, aparent, a acestora.

Evident că nu avem nicio legătură, nu avem documente care să ateste că aceștia ar fi trecut pe aici.

Sunt unii care chiar încearcă să spună că biserica din Sibiu, atestată la 1292, a fost ridicată de către templieri, considerând că acel ordin al Sfintei Cruci ar fi de fapt niște cavaleri cruciați care ar fi ajuns aici. Total fals.

De asemenea, nu putem să ne legăm de aceste povești în legătură cu cavalerii templieri.

Știm că am avut cavaleri ioaniți pe teritoriul României, știm că am avut cavaleri teutoni, știm că au existat acte care îi împuterniceau pe aceștia să controleze teritorii din actualul nostru stat, dar despre cavaleri templieri nu avem astfel de date.

Mă îndoiesc că am avut cavaleri templieri rătăcitori, care din greșeală ar fi ajuns pe teritoriile transilvănene. Nu avem informații documentate legate de prezența cavalerilor templieri în Transilvania sau în spațiul românesc”, spune Răzvan Pop.

Istoricul spune că sunt probe despre prezența cavalerilor teutoni sau ioaniți.

”Ce trebuie să înțelegem este faptul că ei erau organizați, mai ales după retragerea din regatele creștine cruciate, să zicem in filiale, grupuri poziționate în diferite țări (de astăzi). Nu stăteau cu toți la un loc. Când teutonii au ajuns în țara Bârsei nu înseamnă că toți teutonii au venit aici. Ei aveau un birou, ca un main office, la Roma, dar aveau și alte locuri unde puteau sta și de unde se putea poziționa militar, ca o forță de presiune.

Aveau un rol foarte important, pentru că aveau o autonomie foarte mare, și asta le-a dat un mijloc de mișcare foarte vast peste tot în Europa, în fața regilor și marilor nobili. Și evident că asta a dus, ca la orice ordin călugăresc la creșterea averilor și evident, din nou, regii și mai marii potențați ai vremii au râvnit la aceste averi. De aceea s-a ajuns la destinul tragic al templierilor în istorie”, a mai completat Răzvan Pop.

Completare adusă de prof. univ. dr. Gheorghe Bicicean la acest articol:

Cu privire la presupusa prezență a lui Ferdinand von Braunschweig, ca membru al Lojei St. Andreas zu den drei Seeblättern din Sibiu

În anul 2022, la Editura Global Media, cu sprijinul Forumului Democrat al Germanilor din Sibiu, a fost reeditată cartea „Loja St. Andreas  zu den drei Seeblättern din Sibiu/Hermannstadt”. Desigur, istoricii au dreptul la opinie, însă acestea trebuie să se bazeze pe documente, nu pe legende. Confor Registrului matricol al Lojei sibiene, păstrat la Direcția Județeană a Arhivelor Naționale din Sibiu, între cei 276 de membrii ai Lojei St. Andreas  zu den drei Seeblättern din Sibiu, nu s-a aflat niciodată numele lui Ferdinand von Braunschweig.

A fost inițiat francmason prin intermediul cumnatului său Friedrich al II-lea, în 1740. Din 1770 a devenit Mare Maestru Provincial pentru Ducatul de Brunswick și s-a alăturat Strictei Observanței Templiere un an mai târziu. Denumirea acesta se referă la originea templieră a Francmasoneiei și respectarea cu strictețe a ritualului masonic adecvat.

Nu este cazul să intrăm în amănunte cu privire la activitatae sa ezoterică, dar repunerea devărului istoric cu privire la Loja  Loja St. Andreas  zu den drei Seeblättern din Sibiu, este necesar. Între personalitățile Lojei sibiene se regăsesc nume importante. „Epoca de aur” a Lojei a început în 1777 și a continuat până la sfârșitul erei iosefiniste.

Între aceștia s-a numărat și Alexandru Moruzi, „prinț Mavrocordat”, ânscut la Constantinopol, fratele prințului Moruzi al Moldovei și cumnat al prințului Țării Românești, Alexandru Ipsilanti. La 24 martie 1776, prinţul Alexandru Moruzi a fost iniţiat mason în loja St. Andreas zu den drei Seeblättern din Sibiu. Conform Registrului matricol, aflat în Fondul „Colecția de documente Muzeul Brukenthal”, datele sale masonice sunt acestea: „Alexander Morussi prinţ Mavrocordat, născut la Constantinopol, 1744; prinţ al Valahiei; religie ortodoxă; iniţiere: grad I - 24 martie 1776; grad II – 14 aprilie 1776; grad III – 5 august 1776; grad 4 – 26 octombrie 1776.

A avut o evoluție masonică interesantă, dar a fost și nechibzuit, resursele sale financiare micșorându-se treptat, mai ales că o parte din averea lui s-a datorat jocurilor de noroc și unor câștiguri considerate frauduloase. Încă din 1779 Moruzi se dovedise a fi un „prinț nechibzuit”, scria György Bánffy, guvernator al Transilvaniei și Mare Maestru Provincial. El adaugă că Moruzi insista să îi trimită câteva scrisori de recomandare, să îl ajute să primească un serviciu la Viena. Bánffy continua, pe 29 martie 1781, confidențial, că dacă ar putea să îl scoată din țară, i-ar da și zece scrisori de recomandare „pentru că aici nu face nimic”.

Într-adevăr, Alexandru Moruzi a decăzut mult, fiind obligat să îi ceară ajutor material. Într-una din scrisorile pe care i le-a trimis contelui din Pesta la 30 octombrie 1782, Moruzi scria:

Datoria îmi impune să profit de onoarea de a vă adresa această  scrisoare umilă și fraternă.

Prin această scrisoare vă felicit din tot sufletul pentru noul început de an, urându-vă pentru viitor fericire, prosperitate, sănătate și orice Bucurie împreună cu Respectabila Contesă, căreia îi sărut umil mâinile pentru mulți ani și rotații fericite ale soarelui.

Magnificul meu stăpân, Preasfânt Superior Maestru Provincial, am venit la Pesta și am poposit aici ca să petrec iarna, neavând resursele necesare de a ajunge în Rusia. Având în vedere că general-comandantul B. Preis mi-a reținut într-o manieră murdară 100 de zechini, trimiși de fratele meu din Moldova pentru întreținerea mea, spunând că-mi reține banii pentru restanțele la datoriile de 700 de fiorini. [Eu] în schimb, nu mă recunosc debitor și este la fel de adevărat încă, fără să mă anunțe, că a făcut cum a dorit și dacă într-adevăr m-ar fi recunoscut debitor nicio lege creștină nu poate să-mi ia din mână deodată toate cele necesare traiului, dar ce pot face ? Cui să mă plâng ? Așa cum văd eu lucrurile, pentru mine sunt închise toate legile și pentru nenorocirea asta să Vă fie milă să mă ajutați cu ce se poate așa cum credeți, întrucât eu aș putea ajuta pe altcineva dacă aș avea posibilitatea (...) Cavalere Conte Bánffy neputând și nedorind să profit, acest lucru fiind inadmisibil, din acest motiv implorându-vă, Vă rog, și cu toată supunerea datorată și perfectă și venerația, am onoarea să fiu

Pest, la 30 xbre 782.

al d-voastră,

al d-voastră,

al d-voastră

umil, devotat, obligat servitor

și prea fidel,

frate Alessandro de Moruzzi”.

O altă scrisoare, în același ton, era trimisă tot din Pesta, la 20 februarie 1783:

„Excelență, unicul meu Părinte și Preasfințit Superior,

In deplin acord cu datoria mea indispensabilă, d-voastră mi-ați permis să vă urez an nou fericit printr-o scrisoare umilă și într-un scurt timp să vă povestesc trista mea întâmplare, rugându-vă să mă protejați și să mă ajutați în a obține o slujbă în orice loc, în vamă sau la poștă sau ca inspector de bunuri ale unui Prinț sau Cavaler. Dar cum Excelența Sa este ocupată cu atâtea afaceri ca un Ministru fidel capabil și plin de virtuți și prudență și tot timpul ocupat, este posibil să fi uitat de servitorul d-voastră, vă rog a mă onora cu un răspuns favorabil.

Din această cauză vă scriu această scrisoare umilă, pentru a vă aminti de acest nenorocit, fidel servitor și frate și asigurându-vă că nenorocirea sărmanului meu cumnat, prințul Ipsilanti m-a ruinat, și pentru a va implora, în numele iubirii Creatorului nostru, să mă protejați și să mă salvați cu recomandarea d-voastră de a obține o mică slujbă, unde-o fi, astfel încât la sfârșitul zilei să-mi câștig pâinea.

Și ca sa nu vă mai plictisesc, cu cea mai perfectă supunere și venerație, am onoarea să fiu

al d-voastră,

umil, devotat, obligat servitor și fidel

frate,

Alessandro de Moruzzi

Pest, 20. febr. 783.

Deși deosebit de bine pregătit, inteligent, pentru aceste acte, Alexandru Moruzi va fi exclus din Loja St. Andreas zu den drei Seeblättern în anul 1783, dar va deveni un bun domnitor.  El a a ocupat tronul Moldovei după războiul ruso-austro-turc din 1788-1792, unde a avut trei domnii (martie 1792 - ianuarie 1793; 4 octombrie 1802 - august 1806; 17 octombrie 1806 - 19 martie 1807) și două domnii în Țara Românească (ianuarie 1793 - august 1796; martie 1799 - octombrie 1801). 

 Cu deosebită stimă,

Prof. univ. dr. Gheorghe Bichicean

Sursa foto: Pixabay

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Alin Bratu

de Alin Bratu

Politic
Telefon:
0745 590 991

alin[at]turnulsfatului.ro

Comentarii

12 comentarii

Auditorul

Acum 1 an

E musai nevoie cert si de in pic de terfelire a istoriei dacilor..Domn' Pop,uitati o tema ..De ce saxonii pripasiti aici cu moghior act au incercat sa zica ca de fapt erau goti veniti aici demuuult??Inca un pic si pe Columna il regasim pe roessler,adevarat istoric de la strabunii SNSPA...
Raspunde

Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.

Un sibian

Acum 1 an

Vezi ca iti iese xenofobia pe nas!
Raspunde

Auditorul

Acum 1 an

@Un sibian-Ai citit macar articolul?Daca nu ai retinut,uite...'Alaturi de dacopati...bla,bla,etc.EVIDENT CA NU AVEM NICI O LEGATURA,NU AVEM DOCUMENTE CARE SA ATESTE,CA ACESTIA AR FI TRECUT PE AICI'.Cine,dacii,dacopatii sau templierii?Comparatia ' dacopati-templieri' e strasnica,merita ca premiu o trotineta sau pe Greta..Ca si vechea gogoasa,sas(luxemburghez,mai ales)egal get care de fapt era got in viziunea mai multor cronicari-panglicari care isi cautau pe aici radacini(Casiodor,Iordanes,etc)..Traiasca istoricii interesanti!
Raspunde

Un sibian

Acum 1 an

tu nu ti-ai luat medicamentele? voi aveti internet la spitalul de nebuni?
Raspunde

Emil

Acum 1 an

Au fost descoperite si decriptate hieroglife si inscriptii in piatra ale ioanitilor si templierilor invinsi de musulmani la Ierusalim si refugiati romanesc de azi, Transilvania, Țara Loviștei, etc. http://www.ducu.de/ist15.htm
Raspunde

Un alt sibian

Acum 1 an

D-le director Pop știți bine că, alături de dacopați, în România îi avem nu doar pe căutătorii de templieri ci și pe politicienii căutători de funcții publice de conducere pe criterii disimulat meritocratice.
Raspunde

Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.

Kukuruku

Acum 1 an

Nu-i mai faceti "dacopati", e jignitor termenul. Doar ii indarjiti mai tare. S-ar putea sa apara termenul "latinopat", e frumos?
Raspunde

Alt sibian

Acum 1 an

Noroc cu Nicolaus de Flandra că altfel rămâneau Tălmaciu, Boița, Porceștiu și Câinenii fără nume românești, primele trei maghiarizate și germanizate ulterior.
Raspunde

Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.

Un sibian

Acum 1 an

da chiar asa... ramaneam fara nume traditionale gen Cacova, Cacesti, Cacaresti, Baicoi, Buda, Budesti, Maciuca
Raspunde

Alt sibian

Acum 1 an

@un sibian. Ce simplu ești... Io spun de ce e scris în articol și tu-mi dai cu Băicoiul, care, apropos, se pare că vine de la patronimul "Baicu", un nume românesc foarte răspândit la un moment dat prin zona aia (sunt și Munții Baiului acolo, în Prahova), nicidecum de la "coaie". (Și apropos de "coaie", pentru că vreau să nu mai fie atâta ignoranță, denumirea vine din latină, de la "co ire" adică "merg împreună". Poporul român e latin, ce să-i faci?) La fel nici Cacova sau Buda și celelalte nu vin de la ce sugerezi tu voalat și incult că ar veni. În logica ta ar fi bine să schimbi și denumirea Budapestei, eventual, nu? P.S. sper ca moderatorul comentariilor să înțeleagă demersul pur educativ al acestui comentariu și să îl publice așa cum l-am scris.
Raspunde

Von Semender

Acum 1 an

Nu-l certa. Nu trebuie
Raspunde

Von Semender

Acum 1 an

Nu-l certa. Nu trebuie. Aveti dreptate amandoi
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus