Mi-a fost teamă că voi găsi un trup fără viață. Am participat la căutarea Angelikăi, cea mai amplă de până acum în Sibiu

Înălțime 165 cm, 75 de kg, ochi verzi, păr șaten de lungime medie, ten alb: acestea sunt semnalmentele pe care le-am primit de la două polițiste care se aflau la locul de plecare din pădurea Dumbrava. Pe hârtie erau și alte informații: data anunțării dispariției, (15 februarie), data dispariției (8 februarie) sau faptul că este studentă și că a plecat din cămin în mod voluntar. În ultimele zile, chipul Angelikăi Maurer a fost văzut peste tot, pe internet, în mesaje trimise în diferite grupuri de voluntari sau studenți, în interiorul structurilor MAI sau pe rețelele de socializare. Asta pentru că fata este de negăsit de mai bine de trei săptămâni. În joia din 2 martie a fost organizată o misiune de căutare cum nu a mai fost alta în Sibiu.

Ora 10.00, pe Calea Poplăcii, la bazinul de apă, acolo este locul de întâlnire cu forțele de ordine. Suntem opt voluntari de la Crucea Roșie care urmează să străbatem Pădurea Dumbrava în căutarea celei mai mici urme care să ducă spre Angelika. Ne alăturăm altor sute de oameni care lucrează în structurile Ministerului Afacerilor Interne, studenți ori persoane care au auzit pur și simplu despre acțiune și au ales să participe.

Citește și: Actualizare. Polițiștii le mulțumesc voluntarilor care au participat la acțiunea de căutare a Angelikăi. Au fost „periate” 500 de hectare, dar, din păcate, tânăra nu a fost găsită

De la Unitatea de Jandarmi cred că am mai mers un kilometru, un kilometru și ceva, după care am făcut stânga pe drumul forestier și ne-am îndreptat către uzina de apă. Acolo sunt adunați toți cei care au răspuns apelului de a căuta în pădurea Dumbrava urma fetei dispărute de aproape o lună de la un cămin studențesc din Sibiu.

Trec pe lângă jandarmi montani, salvamontiști, pompieri, studenți, foarte mulți studenți, pădurari, câini aflați la dresaj la Centrul Chinologic din Sibiu alături de instructorii lor. Cred că sunt în jur de 500 de oameni, cu totul, adunați în ultimul luminiș înainte de intrarea în pădure. Se pun la punct ultimele detalii.

„Mergeți toți grupați. Ovidiu cu Radu merg în altă parte, dar voi mergeți toți grupați”, strigă șeful Salvamont Sibiu. Dan Popescu își coordonează echipa. El va pleca mai târziu pentru că încă are nevoie de aprobare de la turnul de control pentru a înălța drona. Salvamontiștii sunt cei care vor coborî în zonele greu accesibile, zone de râpe în care civilii s-ar putea accidenta. Se fac linii de căutare, iar cei care coordonează civilii sunt polițiștii. Deasupra noastră survolează un elicopter al Ministerului de Interne.

Este o zi frumoasă, cu soare. Prima în care simți cu adevărat că se apropie primăvara. Sentimentul este totuși unul de gol în stomac, pentru că pot fi șanse să găsești un corp fără viață. Așa se încheie și informarea primită de la polițiști: „În cazul identificării obiectelor vestimentare sau cadavrul persoanei căutate se va anunța cel mai apropiat lucrător de poliție”.

Echipamentul adecvat și sticla de apă sunt vitale în astfel de misiuni

„Haideți mai încoace, haideți, haideți, haideți”, strigă un polițist. „Păstrați o distanță de patru metri între voi, să acoperim o zonă cât mai mare. Vom merge în linie pentru a patrula toată pădurea”, strigă mai departe. Fiecare polițist avea un număr de civili pe care trebuie să-i coordoneze. Căutările au început, iar mulți dintre cei prezenți nu par a fi îmbrăcați adecvat. Mulți sunt în adidași, unii cu gleznele goale, au haine care nu-i protejează de crengi, pentru că intrăm și în desișuri.

Ni se spune să ne uităm peste tot și pe jos și pe sus și dacă vedem scorburi în copaci, să strigăm, pentru a fi verificate: poate se găsesc acolo alte lucruri alte fetei dispărute.

Alex vine în căutare de la Centrul Chinologic și merge o bună bucată de timp alături de noi. Pe el îl aud spunând cât de important este echipamentul în astfel de misiuni de căutare. „Chiar dacă ești civil trebuie să știi unde mergi și să știi cum să te îmbraci. Terenul este accidentat, trebuie bocanci și haine care să te ajute să nu te rănești. Trebuie să ai la tine gustări și apă. Altfel riști să încurci mai mult decât să ajuți” spune el.

Piste de cercetat

„Haideți mai în dreapta. V-ați dus prea departe acolo. Ținem spre dreapta”. Liderii de grup înaintează alături de noi și vorbesc prin stații pentru a coordona grupurile. Mă gândesc la Angelika. Polițiștii spun că au găsit telefonul fetei și o haină, aici în pădure. De asta au și ales să o perie în amănunt cu ajutorul voluntarilor.

Sunt mulți metri pătrați de pădure, de desiș cu crengi de toate mărimile, unele dintre ele cu țepi. Alex spunea mai devreme că pistele pot fi multe. Fie a ales să-și ia viața, fie un ”lover boy” care să-i fi pus gând rău. I s-ar fi putut întâmplat atâtea și nicio pistă nu are cum să fie exclusă. Dar în acele momente o căutăm într-o pădure după mult timp de la dispariție, iar asta nu-ți dă un sentiment plăcut. 

Mulți studenți

La un moment dat se strânge aria de căutarea și oamenii ajung din ce în ce mai apropiați unii de alții. Foarte mulți dintre studenții veniți nu sunt colegi cu Angelika. Nici nu o cunosc, dar au ales să participe la căutare. „M-a impresionat povestea ei și m-am gândit să ajut, poate o găsim”, spune Ioana, studentă la Științe. Oamenii socializează. Îi aud vorbind despre noile legi, un domn strânge floricele abia apărute și le oferă tinerelor studente. Sunt și tineri care râd de felul în care se descurcă în pădure având adidași, dar căutările continuă.

„Mergem mai jos să ne regrupăm”, spune unul dintre lideri. Vocea lui este acoperită de zgomotul elicopterului care tot survolează zona. Se aud și cei care vorbesc prin stații. Eu încă simt golul din stomac deși cred că am parcurs aproximativ șase kilometri și nu am găsit nimic. 

Nimic de interes

Căutările se termină într-un câmp deschis, în jurul orei 13.30. Toată lumea este obosită. Nu contează dacă este civil sau cu uniformă, toți se odihnesc pe iarbă, sprijiniți de mașini sau cum apucă. Nu s-a găsit nimic. Iulia se întoarce la noi.

„Noi am găsit ceva, ca un fel de gecuță de ploaie, dar nu cred că era a ei. Era neagră, subțire și foarte murdară. Au luat-o și se va investiga”, îmi spune ea. Mă îndrept către cel care a coordonat toată misiunea și-l întreb dacă au găsit ceva.

„Nu s-a găsit nimic de interes. Am eliminat ipoteza că s-ar afla în această zonă, dar vom continua cu celelalte piste. Vom lărgi aria de căutare, în bazine, în împrejurimi”, îmi spune el.

„Veți mai avea nevoie de noi?”

„Dacă aria este mare, da”.

Din acel punct pornim spre Sibiu. Ajungem la șosea și verificăm coordonatele GPS de pe telefon. Ne aflăm la jumătate de oră de Poplaca și la cinci kilometri de Sibiu. Sute de oameni obosiți se întorc în oraș după ce au participat, voluntar, la cea mai amplă misiune de căutare organizată până acum, în Sibiu.  

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671