La 11 ani încearcă să uite de război și să-și urmeze visul: Angelina face salsa la Sibiu și se pregătește de prima competiție

Angelina este o copilă de 11 ani, care s-a pomenit în pragul adolescenței într-o nouă țară, într-o nouă cultură, unde trebuie să ia multe lucruri de la zero. Dar cel mai important pentru ea – cursurile de dans, pe care le iubește. Face dans de la 5 ani, iar din martie 2022 totul s-a terminat brusc: s-a refugiat împreună cu mama sa din orașul Makariv, regiunea Kiev, la Sibiu. După o perioadă de incertitudine, copila a reușit să-și găsească locul într-un nou colectiv, iar astăzi se pregătește de prima ei competiție de când orașul de pe Cibin a devenit noua ei casă... chiar și provizorie.

Despre cum s-a adaptat Angelina la 11 ani într-un nou oraș, dar și care sunt cele mai mari provocări pentru ea și cum le depășește, am discutat cu mama fetei, Olga Maistrenko, pe care am rugat-o să-și amintească despre primele zile în care au ajuns la Sibiu:

„Pe data de 30 martie 2022 am trecut granița cu lacrimi în ochi și frică în suflet. Pe 31 martie am ajuns în frumosul oraș Sibiu și am fost cazați într-un cămin studențesc de pe Bulevardul Victoriei, pentru care suntem nespus de recunoscători. Aici a început viața noastră în Sibiu. A fost foarte înfricoșător, am învățat să trăim din nou de la zero. Sunt foarte recunoscătoare oamenilor buni pentru ajutorul acordat în ceea ce privește cazarea, hrana, îmbrăcămintea și cuvintele bune. Această susținere va rămâne întotdeauna în inima mea”.

Parcul Sub Arini a fost locul unde refugiații ucraineni care au ajuns în Sibiu puteau să-și limpezească gândurile. „În apropierea căminului se află un parc frumos, care ne-a ajutat să ne vindecăm traumele morale și sufletești. Mult timp ne-am speriat de zgomotul avioanelor, am avut frică de furtunile de primăvară și plângeam citind știrile despre Ucraina”. 

Olga Maistrenko mai are un fiu mai mare, dar care la momentul izbucnirii conflictului militar se afla în afara Kievului. A primit un apel când deja se afla la Sibiu: „Mamă, vin la tine, pot să-l iau pe Maxim!?”. „Este prietenul lui din copilărie, au învățat împreună la grădiniță, la școală. Bineînțeles că am fost de acord, iar oamenii buni ne-au ajutat cu o cameră în cămin”, explică femeia. Soțul acesteia a rămas în Ucraina, fiind militar. 

„În această fotografie sunt cea mai fericită mamă - e ziua când băieții au ajuns în Sibiu” - Olga Maistrenko

Bariera lingvistică

În primele zile, Angelina a avut nevoie de ajutorul unui psiholog. „Am mers împreună la consiliere. Am creat un mediu cât mai familiar. Am înscris-o la dans - Angelina a făcut dans sportiv balcanic de la vârsta de 5 ani în Ucraina. A fost un moment foarte dificil, alți copii, alt antrenor, bariera lingvistică, furia că nu este tatăl lângă ea și când se va termina războiul...”, ne spune Maistrenko.

Povestește că prima perioadă a fost cu multe provocări, inclusiv din cauza unor probleme birocratice legate de apartenența la Federația de dansuri din Ucraina, până când Angelina a ajuns la școala de dans Hugo Dance Academy, acolo unde face salsa. „Este o nouă direcție pentru Angelina și, datorită antrenorilor excelenți, am reușit să vedem potențialul în copil. Ea a avut deja două apariții în dansul de grup la competiții, reușind să câștige două premii și un trofeu în echipă. Angelina dansează salsa 4 ore pe săptămână. Acum se pregătește pentru competiția care va avea loc în Constanța pe 30 aprilie și ia lecții private suplimentare pentru a pregăti un număr solo. Tatăl ei a ajutat-o să cumpere o rochie frumoasă din Ucraina. Vom merge la concurs pentru a ne bucura și pentru emoții în primul rând. Pentru Angelina, dansul e viața ei, care o ajută să treacă peste dificultăți, să-și gestioneze stresul, să alunge tristețea de a trăi departe de tatăl ei, să-și refacă forțele și să-și dezvolte abilitățile de comunicare în societate. Bariera lingvistică o depășim încet cu ajutorul fetelor din grup și datorită antrenoarei Daniela, care ne-au susținut și ajutat foarte mult, pentru asta suntem foarte recunoscători”, ne povestește mama Angelinei.

Angelina cu antrenoarea sa de dans

Se pregătesc să trăiască pe cont propriu

Angelina învață la școala ucraineană din Sibiu, unde primește cunoștințele necesare. „Plătim 50 de euro pe lună pentru a contribui la salariile învățătorilor ucraineni. Voluntarii ne ajută cu locația. Școala este foarte bună, dar din păcate, nu e acreditată, adică notele primite nu vor folosi nicăieri. Noi mergem acolo doar pentru cunoștințe, pentru comunicare, pentru a face cunoștințe cu prieteni”, explică Olga Maistrenko. 

„Îmi place la școală, merg cu plăcere acolo. Am învățat limba română puțin. Îmi place limba română”, o completează fiica ei. Din păcate, femeia spune că proiectul școlii a fost făcut să funcționeze doar un an. „În curând se încheie. Acum suntem obligați să ne încadrăm în școli românești. Eu nu știu cum va fi, nici nu-mi dau seama. Nu știu dacă vom putea combina antrenamentele și școala. În general, cum va fi cu bariera lingvistică, pentru că toate obiectele sunt în română. În această școală Angelina a învățat limba română, dar oricum cunoștințele sunt minime. Dar noi vom depune eforturi să fie totul bine”, subliniază femeia.

„Ucraina e patria noastră, dar am îndrăgit și Sibiul”

„Mie îmi e dor de tata. Dar îmi place foarte mult Sibiul, mai ales centrul orașului. Îmi place să mă plimb în parc. Orașul e frumos și curat. Vrea să se termine războiul și să vină tata în ospeție să-i arăt orașul și să mergem în munți”, spune Angelina. Despre visurile sale de viitor, fata afirmă că acestea sunt legate de dansuri: „Visez să devin coregraf, să transmit cunoștințele mele copiilor, să fac din ei campioni, să mergem la competiții de dans împreună”.

Mama ei își amintește că „anul trecut, când au fost festivaluri, noi ne-am detașat de la evenimentele din Ucraina și acest lucru ne ajuta să ne recuperăm. Periodic, după posibilități, noi câteodată mergem în Ucraina și ne întâlnim cu soțul. Desigur, noi dorim să ne întoarcem în Ucraina, e patria noastră. Dar totodată am îndrăgit Sibiul – aici sunt oameni minunați, deschiși, gata să te ajute oricând. Nu știu cum va fi situația în Ucraina. Am acum trei copii cu mine, pe care trebuie să-i ajut să se realizeze, pe toți trebuie să-i aranjezi în viață. Nu știu ce va fi mai departe, dar vom depune eforturi”.

„Copiilor mei le place tare desertul românesc papanaș”, ține să ne spună mama Angelinei, printre altele.

Olga Maistrenko lucreză acum într-un salon de frumusețe, fiind maestru în manichiură. În Ucraina a lucrat într-o echipă minunată la salonul numit "Versailles", dar care a fost bombardat. Își amintește că înainte de a trece granița, și-a investit economiile în materiale și instrumente, în minimul necesar. „Fără să știu dacă voi putea fi utilă femeilor din România cu abilitățile mele. Am început să lucrez în căminul studențesc. Mă temeam să nu ne dea afară, dar trebuia să încep să lucrez cumva ca să ne asigurăm viața. Am fost ajutată cu traducerea și am publicat pe Facebook descrierea serviciilor pe care le ofer și am început să merg acasă la fetele care aveau nevoie de manichiură. Mergeam să le fac proceduri, cărând un rucsac plin pe umeri. Apoi, treptat, am început să lucrez acasă, iar acum la un salon. Anume aceste momente ne-au ajutat să supraviețuim. Vreau să le mulțumesc oamenilor care au avut încredere în mine și în calitatea serviciilor pe care le ofer. Cu bucurie le fac pe femeile din Sibiu frumoase”.

Notă: Acest material a fost realizat în cadrul proiectului „Educația media - instrument pentru creșterea abilităților de participare civică a adolescenților (faza 2) - Sprijinirea comunităților pentru a fi mai bine protejate de infodemie", implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), cu sprijinul UNICEF. Opiniile exprimate în acest articol aparțin autorilor și nu reflectă neapărat poziția CJI și UNICEF.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi