Ce e imposibil la Spitalul județean, se poate la TBC: mâncare pentru pacienți, apreciată la concursuri. „Sunau acasă și spuneau să nu le aducă nimic de mâncare”

Echipa Spitalului de Pneumoftiziologie din Sibiu - Spitalul TBC, așa cum îl știe toată lumea - care lucrează în blocul alimentar este formată din șapte persoane, toate femei. Este vorba despre o asistentă șefă dieteticiană, patru bucătărese și două îngrijitoare de curățenie. În ultimele zile s-a tot vorbit despre această echipă, după ce a ajuns în finala unei competiții despre mâncarea din spitale. La această unitate medicală costă 22 de lei un meniu variat, îndestulător, gustos și cu atenție aranjat în caserole, după cum spun și pacienții. 

Simona Luca, asistent dietetică, Olguța Creangă, Claudia Manciu și Iuliana Dicu, toate trei bucătărese cu diplomă, Cristina Stănilă și Laura Lascu, îngrijitoare de curățenie, toate erau în blocul alimentar al Spitalului TBC. Doar Elena Lupașa, a patra bucătăreasă a echipei era liberă. O nouă zi - importantă pentru ele - le făcea să aibă emoții și să dea cuvintelor rostite un tremur aparte. Munca lor era să fie recunoscută și dincolo de spital. Vorbeau despre ceea ce fac în fiecare zi în fața unor oameni veniți de la o televiziune națională. Erau acolo și doi reporteri și un fotograf, unul de la un post de radio local și noi, cei de la Turnul Sfatului.  

De la stânga la dreapta: Iuliana, Olguța, Claudia și Simona 

Își încep povestea de la concursul de acum câteva zile, competiție în care s-au întrecut mâncărurile din spitale. „Concursul a fost o experiență plăcută și o posibilitate de a ne întâlni cu alți colegi din țară și de a face schimb de rețete pentru meniuri. Ne bucurăm că am reușit să participăm și noi la un concurs despre gastronomie și despre spitale, pentru că despre spitale nu s-a făcut încă niciun concurs. Nu a fost greu, dar am avut emoții. Am prezentat doar felul principal și desertul”, povestește Claudia Manciu, în fața camerei. 

Citește și Bucătăresele Spitalului TBC Sibiu, în finala unei competiții naționale de gătit pentru pacienți

Claudia are o experiență în bucătăria de spital de 33 de ani. Dacă vocea îi tremură atunci când vorbește, mâna ei este sigură când învârte polonicul în oala uriașă de ciorbă. A participat la competiția organizată de Spitalul Municipal Sighișoara, alături de Olguța Creangă, o moldoveancă plină de spirit și dragoste pentru viață.

„Porția de orez cu carne și sos de smântână a costat 5 lei, pasca - 2 lei și prăjitura cu brânză - 2 lei 50”, descrie Olguța indicând mâncarea frumos așezată pe farfurii. „Când am fost în competiție nu ne lăsau să luăm farfuriile de pe masă. Noi le adusesem de acasă. Ne tot spuneau că toți vor să guste”, continuă ea. Nu poate disimula bucuria acestei amintiri și zâmbește ușor.

Puțin mai încolo Claudia își continuă ideea în fața cameramanului venit de la televiziunea națională.  

„Este o plăcere. Gustul și felul în care arată mâncarea sunt foarte importante pentru noi. Eu lucrez de 33 de ani aici și vreau să vă spun că întotdeauna am fost apreciați și de pacienți, dar și de cei din afara spitalului. Am fost la multe simpozioane. Au venit medici care ne-au felicitat, pentru că la acele simpozioane au venit medici din toată țara. Ceea ce vă pot spune sigur este că noi facem mâncarea ca acasă. O dăm bolnavilor exact cum o facem pentru noi, pentru că dacă nu o faci cu suflet, nu are cum să iasă”, spune ea.

Și reușesc asta cu 22 de lei, banii alocați de guvernanți pentru o porție de mâncare într-un spital. Fac aprovizionarea pentru bucătărie prin achiziții publice care pot fi prin licitații sau directe, depinde. Indiferent ce se alege, este la prețul cel mai mic. Așa spune legea.

„Asistenta de dietetică este cea care calculează porțiile și ne încadrăm. Ne ajută mult și produsele pe care le punem în toamnă și le avem în cămară. Depinde și de meniu”, explică ea.

Povestea de la TBC intră în totală contradicție cu cea de la Spitalul județean Sibiu, instituție medicală care și-a externalizat serviciile de aprovizionare cu hrană a pacienților. Iar de un an, situația generează în continuu nemulțumiri.

Citește și Chelcea spune că Spitalul Județean nu va avea cantină proprie în viitorul apropiat, dar va oferi spațiu în care să se gătească pentru pacienți

Sărmăluțe și ostropel ca la Moldova

După ce majoritatea celor care și-au dorit să vadă și să transmită că într-un spital mâncarea poate fi bună și frumos servită pacienților au plecat, poveștile curg cu mai puține emoții.

Olguța Creangă s-a născut și a crescut la Poiana Neamț, pe plaiuri moldovenești. În Ardeal a venit prin anii `90. Întâi la Brașov, iar apoi, 1992, la Sibiu. A născut trei copii și s-a angajat ca infirmieră la Spitalul TBC din Sibiu. Firea ei aprigă de moldoveancă nu a putut trece neobservată și așa a ajuns la bucătărie.

„Șefa asistentă dietetică m-a văzut mai iute de picior și m-a întrebat dacă nu vreau să trec la blocul alimentar. Am dat un concurs. L-am luat cu brio și de atunci au trecut 25 de ani, iar eu sunt tot aici”, spune ea cu veselie.

Avea pasiunea pentru gătit în sângele ei de moldoveancă. De mic copil a învățat să gătească. Era în clasa a II-a când deja știa să facă pui cu smântână, cartofi prăjiți ori sarmale. Era tot după fusta mamei să învețe să facă cât mai multe: pască, cozonac, gogoși, poale-n brâu, tuturor acestor rețete le-a furat secretul de la mama ei. Talentul și dragostea pentru gătit o însoțesc și la locul de muncă și gătește pentru bolnavii spitalului la fel ca și pentru familia ei.

„Din bucătăria de la spital nu ne lipsește absolut nimic. Avem și o echipă extraordinară aici, de la domnul manager și până la asistenta dietetică. Suntem un colectiv foarte unit. Toamna nu ne luăm concedii, nu ne luăm nimic și facem pastă de gogoșari, facem ardei cu roșii, punem varză la murat ca la mine în Moldova, cu sfeclă roșie ca să aibă moarea (zeama de varză murată - n.r.) culoare frumoasă și gust bun, punem castraveți și gogonele”, povestește Olguța.

Pacienții nu au cum să nu reacționeze la asemenea bunătăți, iar reacțiile lor ajung la sufletul echipei din blocul alimentar. „Când auzi cum îți laudă munca, nu pot spune că-ți vine să vii pe gratis la serviciu, pentru că nu poți. Dar îți vine pe zi ce trece să-i mulțumești tot mai mult, să-i stimulezi tot mai mult. Le-am făcut poale-n brâu, le-am făcut gogoși, prăjituri, iar mulțumirile sunt pe măsură. Infirmierele se minunează că nu strâng lături (resturi de mâncare - n.r.). Ne tot întreabă ce facem pentru că pacienții mănâncă tot. Ni se întâmplă să vină câte o bătrânică la noi, în baston și să ne mulțumească. Ne crește inima”.

Pentru ea nu contează bârfele sau că sunt oameni care nu cred că la TBC mâncarea este așa. Ea știe ce se prepară în bucătăria de la subsolul unității medicale. „Toată lumea care a stat în spital - și avocați, și polițiști și de jos și de sus - suna acasă și spunea să nu le aducă nimic de mâncare. Să le aducă orice altceva aveau nevoie, dar nu mâncare”, mai spune Olguța. Și nu ai cum să nu te molipsești de bucuria cu care vorbește.

În meniu strecoară și rețete de la ea, de acasă, din Moldova. Rețeta de pască, de poale-n brâu, de ostropel, de sarmale făcute ca la Moldova.

Aproape de oameni

În secretul unui meniu reușit este și buna colaborare cu asistenta șefă dietetică. Ea este cea care provoacă bucătăresele spitalului, calculează porțiile și caloriile și face ca totul să fie echilibrat pentru fiecare pacient în parte, indiferent de ce afecțiuni suferă.

„Ea ne cheamă în birou și ne întreabă: ce gătim astăzi? Apoi își spune ideile și ne întreabă: vă este greu să le faceți? Și împreună facem meniul. De calorii se ocupă dumneaei că știe cel mai bine. Suntem foarte mulțumite și în meniu sunt de toate: de la rulade, spanac, drob, piure până la fripturi și ciorbe”, spune Olguța și atenția se îndreaptă către asistenta șefă dieteticiană.

Simona Luca lucrează în spital de 28 de ani, din 1995. A lucrat, inițial, pe secție la Neurochirurgie, apoi a făcut cinci ani de clinică, pentru că este asistent medical generalist. În anul 1999 a fost detașată forțat la dietetică, la Spitalul TBC. Chiar dacă la început nu a fost foarte sigură pe ceea ce i se întâmpla a început să-i placă foarte mult ceea ce face.

„Suntem o echipă în adevăratul sens al cuvântului și încercăm mereu să facem rețete noi și să-i facem pe pacienți să se simtă bine aici pentru că, totuși, este un spital”, spune Simona. Atunci când face un meniu încearcă să se întreacă pe ea, pentru că este de părere că mâncarea într-un spital are și un rol psihic.

„Mi se pare esențială nu doar din punct de vedere fizic, ci și din punct de vedere emoțional. Faptul că mănânci o mâncare bună cred că te mulțumește și te ajută să treci peste boală și peste faptul că ești internat în spital”, spune ea.

O umbră trece peste ochii ei căprui. Își amintește cât de greu le-a fost tuturor în pandemie și cum s-au descurcat. 

„Atunci am putut să arătăm tuturor cum suntem și cine suntem. Am încercat să fim oameni. Pacienții își doreau câte ceva de acasă și nu le putea fi adus. Le mai făceam câte o clătită, câte o cafeluță, câte o pizza, ce pofte aveau, ca să-i putem liniști. Chiar a fost o provocare pentru toată lumea, pandemia aceasta. Pentru noi, aici, ca să putem fi aproape de oameni, dar consider că asta este menirea noastră, a celor care lucrăm în spitale. Empatia este foarte importantă”, spune ea.

Acesta este și motivul pentru care, de multe ori, se gândesc cum să surprindă pacienții strecurându-le în meniu ba o inimioară, ba un mesaj, orice care le-ar putea însenina ziua. „Reușim asta chiar dacă suntem mai mereu pe fugă, pentru că vedeți: într-o bucătărie nu poți să stai. Dar dacă vrei să faci treabă, poți. Chiar se poate. Bani sunt, înțelegerea a fost maximă și din partea conducerii. Nu am avut niciodată, nicio piedică”, spune Simona.

Din familie de bucătari

Cea de-a treia bucătăreasă prezentă este Iuliana Dicu. Nu are vechimea celorlalte bucătărese, dar este la fel de pasionată. Lucrează în blocul alimentar de doi ani și este bucătăreasă cu acte în regulă de mai bine de un an. „Sunt bucătar, am calificare după ce am dat concurs. Inițial, când am venit, am fost îngrijitor bucătărie, dar mi s-a propus să fac un curs de bucătar după ce o colegă a ieșit la pensie și de un an și un pic ocup această funcție”, spune Iulia.

Se trage din neam de bucătari, mama și sora ei fiind bucătărese. Nu s-a gândit nicio secundă că va fi o astfel de provocare lucratul într-un bloc alimentar din cadrul unui spital, dar acum este foarte mulțumită pentru că a reușit să facă parte din echipă.  

„Faptul că mă aflu aici este un pas înainte în viață. Ador să gătesc și asta se vede în reacția pacienților cărora le place foarte mult ceea ce gătim. În tot ceea ce fac pun suflet, dar gătesc cu drag ciorba de perișoare, pe cele țărănești, sarmalele, fripturile la cuptor și cartofii țărănești”, mai spune Iuliana.

Înainte de a fi bucătar a fost 30 de ani marochiner. Trecerea de la o meserie la alta, atât de diferite, nu i s-a părut grea. „Acasă am o familie mare pentru care am gătit mereu. Am doi copii, doi nepoți, soțul, soacra, cumnatul, așa că nu mă dau în lături de la nicio provocare culinară”, spune ea râzând. „Mă descurc cu orice și pot găti din orice”.

În Spitalul TBC din Sibiu sunt 170 de paturi, iar în ziua vizitei s-a gătit pentru 109 persoane. Pacienții au avut la masă, pe lângă ciorbă, preparatele pregătite de Olguța și Claudia la concurs.

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671