Două adolescente din Ucraina au devenit cele mai bune prietene la Liceul de Artă din Sibiu. Orașul nostru le amintește de casă, doar că aici se simt în siguranță

Uliana Stolineț și Kristina Lankina sunt două adolescente care au ajuns în Sibiu, alături de o parte din familia lor, la începutul anului trecut. Uliana își amintește că era începutul lunii aprilie 2022 când a ajuns în România din Cernigov, iar Kristina de începutul lunii martie, după o călătorie anevoioasă din Nikolaev. Fetele s-au cunoscut în Sibiu, la Liceul de Artă.

Uliana era în clasa a VIII-a când a izbucnit războiul în țara ei. Își amintește că a plecat din Cernigov când bombardamentele erau în toi.

„Am parcurs un drum care, de regulă, dura o oră jumătate în șase ore. Drumul era minat și de peste tot se auzeau împușcături. Eram în mașina unor voluntari care se ofereau să ducă persoane în afara zonelor de război”, povestește Uliana.

Au ajuns la Kiev, iar de acolo au luat trenul către o localitate în care locuia sora bunicii și în care era liniște. Alături de ea erau bunica, bunicul, mama și tata. Au rămas câteva zile acolo, dar pentru că spațiul era prea mic, mama Ulianei a luat legătura cu o prietenă de-a ei care era deja în România, în Sibiu, și care i-a spus că poate veni.

Uliana a fost impresionată de gestul unui voluntar pe nume Ștefan care a venit cu mașina lui personală în localitatea în care se aflau i-a luat și i-a adus la Sibiu. Mai puțin pe tatăl ei, care nu a putut să iasă din țară.

Au ajuns aici, în apartamentul Dianei Goia, o basarabeancă stabilită la Sibiu care vorbea limba rusă și cu care s-au putut înțelege. Cu Ștefan încă mai țin legătura și se întâlnesc cu familia lui. Au reușit să-și aducă în România și cățelul, pe Tyson, pe care nu l-au putut lua în primă fază, pentru că nu era primit peste tot.

S-a înscris la Liceul de Artă

În luna mai a anului trecut Uliana a ajuns la Liceul de Artă din Sibiu, la secția de muzică. Fata cântă la pian și cu vocea. Era în clasa I când a realizat că are înclinații spre muzică. În paralel cu orele din România și-a continuat studiile și online cu profesorii din Ucraina unde din clasa a II-a urma și o școală de muzică.

„Când am ajuns în Sibiu, Diana, proprietara la care locuiam, a fost cea care m-a ajutat să mă înscriu la Școala de Artă. A fost diferit pentru că acasă mergeam la o școală normală și la una de muzică în paralel, unde făceam doar muzică. Aici le facem pe ambele la aceeași școală”, spune Uliana.

Trei săptămâni a mers la Liceul de Artă din Sibiu și spune că nu i-a fost ușor. A trebuit să apeleze la un traducător care să-i traducă temele sau folosea mult Google Translate. A ajutat-o și faptul că profesorii și colegii și-au dat silința să o integreze. În cele din urmă a ales să studieze doar online cu profesorii din Ucraina. În România mai face doar ore suplimentare la pian cu o profesoară tot din Ucraina care este și ea aici.

„Din toamnă voi merge la școala deschisă în Sibiu, pentru noi, copiii din Ucraina. Deja m-am înscris acolo”.

Uliana spune că și-a făcut prieteni în România, însă majoritatea sunt din comunitatea ei. Încă ține legătura cu cei care i-au fost colegi de clasă și care acum sunt împrăștiați în toată lumea.

„Sunt foarte fericită că există internetul. Doar așa pot ține legătura cu cei dragi mie care acum sunt departe și așa îmi pot continua studiile on line”, spune fata.

Citește și: „După ce Arina și Sonia au plecat din mijlocul războiului, Sibiul le-a devenit a doua casă: „Mama, ne vom mai întoarce vreodată?”

Poporul român a impresionat-o. Oamenii au fost mereu săritori și au ajutat-o pe ea și pe familia ei fără să ceară ceva în schimb. Își amintește că atunci când și-a reluat școala a avut nevoie e un pian pentru a exersa acasă și nu avea unul. Au găsit să cumpere din București și o româncă pe nume Simona, prietenă cu Ștefan, a fost cea care a ajutat-o să-și aducă pianul la Sibiu. Acum se întâlnesc aproape în fiecare weekend la o terasă și vorbesc în engleză. Spune că Sibiul îi amintește mult de orașul ei, de Cernigov.

„Este un oraș frumos, liniștit. Sunt multe momente în care mă simt ca acasă. Am deja și locuri preferate în care îmi place să merg, cum este centrul, parcul Sub Arini, parcurile din zona Cetății. Îmi amintește de Cernigov și aici este liniște”. Toată familia Ulianei lucrează în Sibiu, inclusiv bunica și bunicul ei.

Kristina a ajuns în România cu anxietate și atacuri de panică

Kristina a ajuns în România alături de mama și de sora ei care are doi copii. Tatăl ei a rămas în Ucraina, pentru o perioadă după care s-a reunit cu familia. Fata are probleme cu inima, a suferit deja o intervenție chirurgicală pe cord, iar acest fapt i-a permis tatălui să fie alături de familie. A plecat din Nikolaev tot cu ajutorul voluntarilor, cu un autobuz. Au trecut prin Odesa și au ajuns la granița Palanca, între Ucraina și Republica Moldova. Au stat o noapte în corturile instalate acolo și apoi au intrat în România pe la vama Albița, ajungând în orașul Huși.

„A fost un drum foarte greu pentru mine. Mi s-a făcut rău, am avut atacuri de panică, iar când am ajuns la Huși, am fost internată în spital. După ce mi-am revenit cât de cât, am stat o perioadă la un internat. Nu știam încotro s-o apucăm. În Huși am făcut cunoștință cu Igor, un băiat care lucrează pe TIR și el ne-a ajutat să ajungem la Sibiu”, povestește Cristina.

Un sibian pe nume Claudiu a fost cel care le-a ajutat și le-a cazat și tot el a înscris-o pe Kristina la Liceul  de Artă. „Eu n-am studiat muzica acasă, dar sunt autodidactă. Am învățat singură să cânt la chitară și cu vocea. Cu toate acestea, la Liceul de Artă am ajuns la secția de pictură pentru că nu aveam studii muzicale. Nu mi-a plăcut pentru că eu nu știu să desenez și a fost o perioadă destul e dificilă pentru că mi-a fost greu să comunic cu colegii. Am studiat o lună la acel liceu”, povestește Kristina.

Și ea și-a continuat studiile de acasă, online, dar în toată această perioadă a mers și la cursuri de limba română care s-au ținut la Universitatea „Lucian Blaga”.

„Am luat examenul cu A2. Nu pot comunica în limba română, dar înțeleg aproape tot ce se vorbește. Trei luni am studiat limba într-un curs intensiv”, mai spune Kristina. Fata speră să meargă din toamnă la școala deschisă în Sibiu pentru copiii din Ucraina și dacă asta se va întâmpla, va fi în clasa a XI-a. Îi place mult Sibiul. Este un oraș care o inspiră. „Este un oraș frumos cu oameni buni la suflet. Sunt foarte mulți oameni care ne-au ajutat”, spune Kristina.

Nu vor uita România

Fetele au descoperit liniștea în Sibiu și, chiar dacă nu au găsit încă o cale de a-și face prieteni tineri din România, se simt bine aici. Visează însă la momentul când în țara lor nu va mai fi război și se vor putea întoarce acasă la restul familiei și la prieteni. Fiecare dintre ele au găsit totuși trei lucruri care o să le amintească mereu de România.

Uliana își va aminti prima zi când a ajuns în Sibiu, de toți oamenii care i-au ajutat, de oraș și de natura lui și de faptul că aici s-a simțit în siguranță.

Kristina își va aminti de natură, Sibiul fiind un oraș cu multe spații verzi, de arhitectura orașului, de oameni și de bucătăria românească.

„Aici am descoperit că-mi place tare mult brânza, telemeaua și micii”, spune Kristina râzând.

Fetele spun că se simt în siguranță aici. Și-au făcut prieteni, cunoștințe care mereu sunt pregătite să-i ajute. Pe Kristina o mai chinuie din când în când episoadele de anxietate, mai ales când se află în autobuze, dar sunt rare și se simte mai liniștită.

Svetlana Șitonțeva, bunica Ulianei, care acum predă în România și-a dorit să mulțumească pentru tot binele primit.

„Vă mulțumesc pentru că pe tot drumul nostru din Ucraina și până aici am întâlnit doar oameni care ne-au ajutat. Am avut parte de oameni buni. Mulțumim și Sibiului că ne-a primit și că ne ajută atunci când avem nevoie”, a spus Svetlana.

În momentul de față, potrivit reprezentanților Inspectoratului Școlar Județean Sibiu, 126 de copii din Ucraina sunt repartizați în unitățile de învățământ din județul Sibiu și urmează a fi integrați.

Notă: Acest material a fost realizat în cadrul proiectului „Educația media - instrument pentru creșterea abilităților de participare civică a adolescenților (faza 2) - Sprijinirea comunităților pentru a fi mai bine protejate de infodemie", implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), cu sprijinul UNICEF. Opiniile exprimate în acest articol aparțin autorilor și nu reflectă neapărat poziția CJI și UNICEF.

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube