Tudor Chirilă a adus la Sibiu „Visul american”: tragedia umană prezentată prin umor de calitate

„Visul american” este un spectacol one man show, în care actorul Tudor Chirilă interpretează nouă personaje, majoritatea ființe marginale ale societății americane (?). După un turneu național care a avut loc anul trecut, spectacolul a ajuns marți, 27 iunie, la Sibiu, în cadrul celei de-a 30-a ediții a FITS. Acesta a avut loc în Sala Faust a Fabricii de Cultură.

Drogați, imigranți, oameni fără adăpost, toți triști și veseli în același timp, falși reprezentanți ai succesului și revoltați ai sistemului politic sau falși dătători de speranță. Sunt tipologii de personaje aduse pe scenă de regizoarea Iarina Demian, cărora actorul Tudor Chirilă le-a făcut cu brio față, după cum au sugerat și aplauzele de la finalul spectacolului.

„Visul american” reprezintă monologuri după textele lui Eric Bogosian, actor și dramaturg de origine armeno-americană, deja celebre în toată lumea. În spectacol, acestea sunt prezentate în nouă părți (Jurnal, American Dreamer, Conectat, Țiglă ceramică, Melting pot, Gașca noastră, Nicio problemă, Divinitate, Legea).

„Astăzi, am descoperit unul dintre adevărurile imuabile legate de propria mea existență (...) Vreau să schimb lumea și știu că pot s-o fac” spune primul personaj, care se crede Dumnezeu.

Pe rând, personajele sunt puse în fața spectatorilor ca aceștia să se recunoască sau, în cel mai bun caz, să recunoască faptul că nu sunt perfecți:

-       Boschetarul care povestește despre „mormanul de gagici” care se adună peste el, „ca un castron de jele(u)”, și cu Mercedes, Bugatti, Ferrari pe care „nici nu le conduc măcar, doar mă uit la ele”, parcate în fața blocului său „plin de femei care își dau cu ojă pe unghii și mă așteaptă pe mine”;

-       Impresarul drogat care are principiile lui (!);

-       Agentul de vânzări de țiglă ceramică industrială care știe sigur că pentru a avea succes în domeniu „trebuie să vinzi țiglă ceramică industrială”. Dar care are sentimentul că „sunt ultimul om de pe pământ” - sentiment pe care îl alungă cu un rânjet isteric și cu concluzia că „nu e nimic mai urât pe lumea asta decât să fii singur”.

-       Imigrantul ajuns șef la un fast-food, care e stresat de „mizerie, mizerie și iar mizerie” și care îi transmite angajatului său puertorican (apartenență etnică pe care o consideră o problemă pentru el, de altfel) că „dacă vrei să rămâi în America, trebuie să munțești non-stop”. „Nu e timp de discoteca, de distracție, de jocuri video (...). Munca, munca și iar munca. Munțești, faci banii; faci banii, cumperi casa; cumperi casa, intri în melting pot (...) Așa se face în America” – o metaforă monoculturală pentru a descrie o societate eterogenă care devine mai omogenă, diferitele elemente „topindu-se împreună” cu o cultură comună;

-       Un alt tânăr drogat care alege „acidul” în locul studiilor;

-       Falsul reprezentant al succesului care spune că n-are nicio problemă; că familia-i sănătoasă, că banii câștigați sunt suficienți, că locuiește într-un cartier sigur, că are economii etc. „Viitorul sună bine (...) Sunt sănătos, îmi iubesc soția, copilul, slujbă bună, mașină bună, nicio problemă. Despre asta e vorba, da fapt...”. „Cred eu”, ține să adauge înainte de a părăsi scena, parcă nesigur sută la sută în adâncul său de cele spuse.

-       După care vine cetățeanul revoltat care strigă că „după părerea mea, nimic bun n-o să se întâmple niciodată nimănui și dacă o să se întâmple cuiva, nu eu sunt ăla”. „Nu vreau decât să-mi trăiesc viața, nu vreau nimic de la nimeni”, protestează acesta, criticându-i pe conducătorii din Washington DC. Dar încheie prăbușindu-se cu cuvintele „Lasă-mă să trăiesc!” pe melodia „Say Something”. Pe ecranul din spatele actorului, personajul, dependent de heroină, plutește în apă...

-       Pastorul, care încheie seria personajelor, cu un discurs anti-globalist „Ce s-a întâmplat cu țara noastră?” (zâmbete în sală). Acesta vorbește despre crime, perversiuni, decăderi și apatie, prezente în preajma noastră... Acesta vorbește despre bine și rău, îndemnându-i (!) „pe toți care v-ați adunat astăzi aici” să facă bine... prin incendierea „clinicilor satanice de avort”, spre exemplu. Rânjind (!) în final că „diavolul se află în lumea în care trăim; stă chiar acum în seara asta printre noi și râde” și căzând în disperare când își dă seama că „sunt câțiva care vor să facă voia lui Dumnezeu și care vor să elibereze întreaga lume de păcate”.

 

„Păcate” – ecoul acestui ultim cuvânt răsună pe fundalul piesei „Imagine” al lui John Lennon. L-am perceput mai degrabă ca pe un strigăt către noi, spectatorii. „N-aș fi crezut că un text scris în 1986 poate să fie atât de actual, de parcă ar fi fost scris în 2021 (anul premierei – n.n.), la fel cum nu-mi imaginam că visul american devine visul românesc, o himeră care continuă să lase urme în noi toți”, spunea actorul Tudor Chirilă în ajunul premierei de la Teatrul de Comedie de la București.

Spectacolul începe și se încheie cu aceeași melodie, iar perioada dintre personaje este acoperită de alte mari hituri muzicale rock sau pop. Tudor Chirilă intră în pielea fiecărui personaj fără eforturi, însăși regizoarea recunoscând că pentru acceptarea unei asemenea provocări „trebuie să fii un pic nebun, iar ca să participi la o asemenea nebunie, trebuie să fii și mai nebun”.

De fapt, însăși schimbul de personaje reprezintă în sine acte artistice în cazul lui Tudor Chirilă.

Sunt o mulțime de momente în care publicul râde, dar și câteva în care în sală se lasă tăcerea. Totodată, e un spectacol în care limbajul poate provoca unor oameni sensibili disconfort, dar fiecare rol este jucat fără a face abuz din acest punct de vedere. Adică nu șochează, cuvintele sunt la locul lor. Umor, energie și sensibilitate sunt cuvintele care pot descrie personajele și mesajele transmise de acestea. Deși au fost interpretate nouă personaje, impresia este că ai urmărit mai multe, inclusiv feminine, nu doar masculine.

Spectacolul merită văzut măcar pentru faptul că tragedia umană prezentată prin umor poate fi mai ușor înțeleasă, chiar dacă oamenii râd mult la ea.

 

„Visul american”

Regia: Iarina Demian
Text: Eric Bogosian
Actor: Tudor Chirilă 
Scenografia: Irina Moscu 
Video: Dilmana Yordanova 
Lumini: Daniel Klinger 
Concept grafic: Ioana Pârvan
Co-producător: Fundația Culturală artEST

Durata: 1h 40min
Data premierei: 2 decembrie 2021

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).