Am jucat fotbal cu titanii de la Șoimii Sibiu. Fost jucător: „O să mă creadă nebun dacă le spun să joace și din pasiune, nu doar pentru bani”

„Era tot stadionul plin. Veneau mii de oameni la meciuri, chiar dacă echipa era în diviziile B sau C. Jucau la Compa atunci. Mergeam cu ei peste tot, în toată țara, la Timișoara, la Petroșani, mult timp pe Valea Jiului pentru că erau în serie cu ei și toate meciurile lor erau speciale.” Așa povestește liderul galeriei, Mircea Aldea de pe vremea când Sibiul avea întipărit în inimă spiritul Șoimii. În 8 iulie 2023 acest spirit a ars pentru câteva ore pe stadionul Textila din Cisnădie, acolo unde cei de la „Șoimii Sibiu Old-Boys” i-au întâlnit în calitate de gazde pe băieții  de la „Luceafărul București Old-Boys”, într-un meci aniversar de zile mari. 110 ani de la înființarea echipei de fotbal „Șoimii Sibiu”.

Ideea de a juca fotbal alături de titanii de la „Șoimii Sibiu Old Boys” mi-a dat-o jurnalistul Dan Greavu. Ne-am întâlnit la vernisajul expoziției „Șoimii Sibiu – 110 ani de la înființare” de la parterul Bibliotecii Astra, Corp B, expoziție pe care o puteți viziona până în 17 iulie.

„Măi, tu ai sărit cu parașuta, ai fost cu Salvamontul, te-ai dus până în Ucraina, n-ai vrea să joci și un meci de fotbal?”, a întrebat zâmbind. Am râs și i-am spus că aș putea. Încă mai știu să fac braziliana și să dau cu capul în minge, dar de procesat ideea lui n-am procesat-o pe moment. După aproximativ zece minute m-am întors către el.  „Dane, să știi că nu este rea deloc ideea ta”.

Numele echipei este dat după un sport al vremii

După trei zile de cod portocaliu de vreme rea, sâmbătă dimineață nori grei încă tronau pe cerul Sibiului. M-am trezit devreme, înainte de 7.00, pentru că între ora 10.00 și 10.30 trebuia să fiu la stadionul din Cisnădie. Așa mi-a spus Dan Călinescu, portar și antrenor la Șoimii. Trebuia să am timp să mă echipez, pentru că la 11.00 intram alături de ei pe teren. M-am uitat încă o dată pe geam și chiar dacă știam că fotbalul se joacă în aproape orice condiții i-am scris un mesaj: „Bună dimineața! Se joacă meciul astăzi, da?” Și vine răspunsul însoțit de un emoticon care râdea cu transpirații sau lacrimi, încă nu m-am prins: „Da! Ce motive ar fi să nu se joace? Bună dimineața.”

La 10.31 îl sunam pe Dan din fața stadionului, dar deja nu mai auzea telefonul. Jucătorii se schimbau în vestiare când am ajuns. „Pe Dan Călinescu l-ați văzut?”, întreb un jucător pe care îl zărisem prin geamul întredeschis. „Dane...”, strigă în vestiar, dar nu primește un răspuns. „Cred că este afară”, spune altcineva. Și l-am văzut undeva aproape de stadion mai serios și cu mai multe emoții decât la vernisaj.

„Suntem în întârziere. Hai repede să te schimbi”, îmi spune.

Primesc echipamentul și merg în vestiarul arbitrilor să mă schimb. Urmează apoi încălzirea pe teren, alături de ei. Recunosc că am emoții. Nu mă uit spre tribune, dar le aud. Oamenii aplaudă și strigă încurajator. Sunt în jur de 150 într-o tribună, rude ale jucătorilor, prieteni sau iubitori ai fotbalului și aproximativ 10 persoane în tribuna cu cei mai vechi fani. Printre pasele date de încălzire mă uit la ei. Pe acești oameni îi leagă peste 40 de ani de prietenie și povești care împletite au scris istoria fotbalului sibian. Îmi amintesc din istoria spusă la vernisaj că primele meciuri oficiale s-au jucat în anul 1920, dar echipa fusese înființată cu șapte ani mai devreme. Numele ei vine de la vânătoarea de șoimi, un sport care se practica în zonă la acele timpuri.

La începuturi culorile echipei erau alb-negru, fiind inspirate din portul tradițional al Sibiului. Culorile pe care le-am îmbrăcat eu au fost roșu-negru. Povestea echipei Șoimii a fost scrisă cu urcușuri și coborâșuri, cu perioade de glorie și altele lipsite de victorii, cu schimbări, cu fuzionări, dar niciodată lipsită de pasiune. În anul 1973 se formează Fotbal Club Șoimii Sibiu. Este al doilea Fotbal Club din istorie, primul fiind Fotbal Club Argeș. Acest punct important din istoria Șoimilor se datorează și suporterilor și sibienilor care doreau ca această echipă să fie a orașului. Este și momentul în care cei care se află acum pe teren, în fața mea, încep să activeze la echipă.  

Fluier de început și prima minge

Jucătorii de la „Luceafărul București Old-Boys” sunt în galben și albastru. Se încălzesc și ei la câțiva metri distanță. Pe teren sunt, în total, aproape 50 de jucători. Printre ei se numără foști jucători de la Șoimii, dar și din toată țara și chiar din Europa. „Luceafărul era un club concentrat în București, dar cu jucători din toată țara. Așa era atunci, îi strângeau pe toți și aceia erau nucleul echipei naționale, cei mai buni. Printre ei sunt veniți și trei inși din Europa, doi din Germania și unul din Ungaria”, avea să-mi explice Dan Călinescu la finalul meciului.

După încălzire mergem la vestiare, pentru că urmează ca echipele să-și facă intrarea. Inima începe să-mi bată mai tare. În vestiare se fac glume și se strâng mâini. Pentru că nu aveam ochelarii la ochi am simțit nevoia să-i avertizez pe adversari să aibă grijă la picioare. Puteam foarte ușor să ratez mingea. S-au uitat la mine râzând. „După atâția ani de fotbal crezi că mai simțim ceva?”

A venit momentul. Unul câte unui ieșim pe teren în aplauzele tribunelor. Urmează alte saluturi și aranjarea în formație în fața tribunei. Îmi duc mâinile la spate, ridic puțin bărbia și mă bucur de atmosferă.

După câteva poze, „Șoimii” merg spre tribuna cu fanii lor de peste 40 de ani. Două bannere mari tronează. Pe unul scrie „În inimă simt o mare durere. În 2001 ne-am spus la revedere! Șoimii, timpul înapoi te cere”, iar pe celălalt: „Șoimii nu este doar o amintire. E speranță vie pentru vremurile ce vor avea să vie”. Jucătorii aplaudă și își salută suporterii. O legătură care nu a putut fi ruptă peste ani.

Iulian Pițigoi (foto dreapta)

Pe teren vin și arbitri. Tușieri sunt Bogdan Bărculeț și Andrei Nițulescu. La centru este Iulian Pițigoi, fost jucător de performanță la Poli Timișoara și unul dintre inițiatorii Academiei de fotbal Măgura Sibiu. A fost invitat să arbitreze și a acceptat. „Este o onoare să mă aflu printre atâtea legende ale fotbalului sibian, dar și ale fotbalului nostru, românesc. Nu toată ziua vezi oameni ca Emil Săndoi, nea Gică și mulți alții. Să-i vezi că încă mai pot și pot bine”, spune Iulian.

El a fost cel care a dat fluierul de start, iar eu am fost cea care a dat lovitura de începere. Cu emoții, cu foarte mari emoții am lovit mingea și am mai alergat două-trei minute alături de nume mari ale fotbalului sibian din anii ’80. Apoi, încet, m-am retras pe margine pentru a lăsa maeștrii să arate că încă mai sunt inimi care bat pentru fotbalul jucat din pasiune, pentru fotbalul adevărat.

Suporteri în galerie de peste 40 de ani

În tribuna neacoperită, cu scaune roșii și albastre, a stadionului din Cisnădie, se află o mână de oameni care strigă cât o mie și flutură cu entuziasm steaguri roșii-negre. Alături de ei sunt și câțiva copii de opt-nouă ani, care bat veseli la tobe în ritm de lozinci. Sunt cei mai vechi suporteri ai echipei. Cei care în urmă cu 40 de ani cutreierau țara pentru a fi alături de jucătorii lor de suflet.

Mă apropii de Mircea Aldea, liderul echipei. „Nostalgic, așa mă simt. Odată, tot stadionul era plin. Veneau mii de oameni la meciuri, chiar dacă ei erau în diviziile B sau C. Jucam la Compa atunci. Mergeam cu ei peste tot, în toată țara, la Timișoara, la Petroșani, mult timp pe Valea Jiului, pentru că erau în serie cu ei și toate meciurile lor erau speciale”, povestește Mircea, apoi privește către colegii și prietenii săi.

„Aici suntem printre cei mai vechi suporteri Șoimii. Uite, el are bannerul din 1972, de când am înființat brigada asta Cibinium. Eram un grup de suporteri.”

Ceilalți își spun numele. Sunt Sorin Poroșanu, Mircea Staicu, Petre Goian, Pinky și Nelu Demenciuc, zis „fură becuri”, spune unul dintre ei, și Adi Brașoveanu, „cobra din Carpați”. Râd cu toții și Adi dă din cap în semn de negare. Nu i se spunea „cobra din Carpați”. Prietenia ce-i leagă de-o viață face ca atmosfera să fie destinsă.

Mircea Aldea (foto centru, suporterul cu ochelari)

„Hai mă, s-o cântăm pe aia, o mai știți?” Adi Brașoveanu dă tonul și încep cu toții să cânte:

„Pe malul Cibinului/ Echipă ca Șoimii nu-i/ Puncte ia în deplasare/ Și acasă bate tare/ Haide, haide Șoimule/ Du-ne spre victorie/ Fotbalul este pustiu fără Șoimii de Sibiu”.

„Păi avem o mulțime de cântece de astea. Vă aduceți aminte era aia cu Ceaușescu ieși din groapă să-i vezi pe Șoimii cum joacă. Șoimii și cu galeria, cei mai buni din România”, se întrec ei în memorie. Mircea privește spre stadion și, după câteva secunde de liniște, își amintește: „mergeam cu ei cu trenul, cu nașul, fără bilete, cu autocarul, cu mașina, cu ce găseam și cu ce puteam.” Mircea Staicu intervine:  

Adi Brașoveanu

„Vă aduceți aminte cu trenul când am mers cu ăla (controlorul de tren n.r.) cu care ne-am înțeles în stație și pe drum ne-a spus că nu-i convine și că ne dă jos în Brașov și l-am închis în WC și de acolo scotea steagul pe geam în gări?” Râdem cu toții.   

„Nici Dinamo, nici oltenii nu-s mai buni ca sibienii” și amintirile curg, despre unul dintre prietenii care acum nu mai este printre noi, despre poveștile din autocar, despre bătăile și certurile care interveneau uneori. Poveștile sunt întrerupte de fluierul de final al primei reprize. La pauză totul este bine, chiar dacă Dan Călinescu a suferit o întindere de ligament. Își susține colegii de pe margine. Șoimii conduc cu trei la unu.

Fluier final

În cea de-a doua repriză traversez stadionul și mă îndrept către tribuna acoperită. Acolo sunt rude ale jucătorilor, prieteni, alți foști jucători sau iubitori ai fotbalului romantic. Gavril Biriș venise să joace în locul fratelui său,  dar pentru că a întârziat, a rămas fără tricou. Cel mai probabil i l-am luat eu. Nu s-a supărat, pentru că a primit misiuni importante: să țină evidența scorului și să mențină atmosfera de pe stadion cu muzică. În tribune se află și Gheorghe Huja, primarul Cisnădiei, care a venit invitat de prieteni. Mai jos, în primele rânduri, elegantă, frumoasă, cu steagul României pe umeri și plină de viață este Simina Constantinescu, nepoata lui Traian Popa, fost portar și antrenor la Șoimii.

„Am fost invitată să vin și am onorat această invitație cu toată bucuria. Bunicul nu mai este de 19 ani, dar tot mi-e atât de drag să-i privesc. La meciurile lor era frumos și a rămas frumos”, spune Simina Constantinescu.

Mă întorc și îi privesc pe teren. Deși este aproape o oră de când joacă, nu par obosiți. Intrări prin alunecare, driblaje, mult mai mult de 22 de jucători pe teren și plăcerea evidentă de a juca, totul este pe stadionul din Cisnădie.

Și, fluier final... Toți jucătorii se apropie de margine în aplauze frenetice, muzică, sunete de vuvuzele, panglici și fum roșu-negru de la tribuna suporterilor înfocați. Toți sunt bucuroși, se îmbrățișează și fac poze. Emoția este peste tot. Nu ai cum să n-o simți. Au mai scris o pagină din istoria revederilor. Meciul s-a terminat 4 la 4. Egal, așa cum le stă bine prietenilor.

Bogdan Cherecheș își trage sufletul încă pe teren.

„Sincer mă simt foarte ciudat. Călătoresc în timp de vreo două zile. Fotbalul pentru noi era multă pasiune. Nu era atât de mercantil ca astăzi. Era mult mai stabil. Nu erau toată ziua transferuri. Nu știu ce aș putea să le spun jucătorilor tineri. Mi se pare atât de mare diferența între mentalitatea pe care o avem noi și cea pe care o au ei, încât nu-mi pot imagina ce le-aș putea transmite. Aș vrea să le spun jucați și din pasiune, nu doar pentru bani, dar nu știu dacă nu mă vor crede nebun și mă vor trimite la plimbare spunând ia du-te moșule de aici, că așa se juca acum 40 de ani.”

Zâmbește aproape trist, apoi continuă.

„Șoimii erau în liga a doua și nu întotdeauna în fruntea clasamentului, dar stadioanele erau pline. Fiecare meci era un eveniment. Noi am jucat numai cu stadionul plin și era incredibil. În funcție de cât ne mai țin balamalele, o să ne tot întâlnim și o să jucăm acest fotbal, aici, la Brașov, la Făgăraș, în mini-turnee, oriunde”, spune cel mai tânăr junior care a debutat vreodată în liga mare. Cherecheș a jucat de la 14 la 19 ani.

Își doresc reînvierea clubului

Sâmbătă, 8 iulie, pe stadionul din Cisnădie, mi-am dat seama că spiritul Șoimii nu poate fi povestit într-un articol de ziar, poate în paginile unei cărți. Tot atunci am realizat că nu se va stinge niciodată și că acei oameni lângă care am jucat fotbal, fie și cinci minute, vor face tot posibilul să-l reînvie.

„Pentru noi, să avem din nou clubul și echipa Șoimii ar însemna o mândrie, un spirit local. Normal ar trebui să reînvie. Copiilor care fac astăzi fotbal în Sibiu nu li se prea dau șanse, pentru că sunt doar echipe profesioniste, care își aduc jucători din altă parte. Am vrea să găsim o modalitate pentru copiii aceștia de aici, din zonă. Sincer vă spun că singura problemă a copiilor care joacă fotbal este că se pregătesc până la 18 ani și după, majoritatea nu au unde să joace, pentru că nu există în Sibiu echipe. Pe vremea în care jucam noi erau trei echipe de liga a doua, vreo opt de liga a treia. Copiii aveau unde să meargă. Acum însă, nu ai unde. Sibiul are nevoie de un club la care acești tineri să joace până la 19-20 de ani și apoi să explodeze, să meargă la echipele profesioniste și să-și câștige banii. Le trebuie continuitate”, spune Dan Călinescu.

Mircea Aldea (foto stânga) și Dan Călinescu (foto dreapta)

A lui a fost prima și ultima mână pe care am strâns-o înainte să părăsesc stadionul.

FC Șoimii Sibiu a activat pe scena fotbalistică din România între 1913 și 2001. A participat de 3 ori în Divizia A (1932, 1934 și 1950). A atins de două ori faza semifinală a Cupei României (1949 și 1950), eliminată de fiecare dată de CCA București (Steaua). Între 1974 și 1984 ratează de 5 ori promovarea în prima divizie, terminând de fiecare dată pe locul 2 în Divizia B.

Cele două echipe:

Echipa Șoimilor

Nicolae Văcar, Vasile Șoaită, Vasile Rusu, Puiu Muscă, Mircea Rotar, Dorian Ștefan, Nicu Florescu, Bogdan Cherecheș, Dan Raica, Dan Curtean, Dorel Popa, "Jderu" Coldea, Valentin Teleșpan, Vasile Armenean, Vasile Nucă, Constantin Cosma, Ion Gheorghe, Petre Ucidău, Dan Moromete, Marius Iacob, Adrian Bârză, Dan Dragoman, Bogdan Beleț, Ovidiu Martin, Adrian Văsâi, Emil Bârsan, Dan Călinescu și, din generația tânără, Ioan Corlaciu, Flori Szabo, Marius Roman și Darius Câmpean, alături de mulți alți simpatizanți ai Șoimilor. Invitați: Ioan Negru, Martin Schwartz, Ioan Cherciu, Traian Frățilă, Aurelian Beleaua.

Luceafărul București

Emil Săndoi (U. Craiova), Mihai Țârlea (UTA/Steaua), Alpár Mészáros (U. Cluj/Dinamo), Florin Hâncu (Steagu Brașov/Petrolul), Gabi Hodină (Bacău/CSM Reșița), Constantin Varga (Dinamo, Poli Timișoara), Florin Gavrilă (Corvinul), Dorin Martha (Rapid), Sorin Ilovan (Gloria Bistrița), Ovidiu Cârjan (Dinamo), Adrian Văsâi, Dan Călinescu și Emil Bârsan (FC Șoimii).

Credit foto:  Adrian Brătoiu

Video: Cristina Bălău 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671