A trecut ceva timp de când am vorbit cu Dan Popescu, șeful Salvamont Sibiu, și i-am propus să merg cu ei în simularea unei intervenții la altitudine. Cu salvatorii montani nu poți merge într-o acțiune reală. Dincolo de faptul că la ei timpul se socotește altfel decât în cazul pompierilor, poliției sau ambulanței, trebuie să ai cel puțin pregătirea lor pentru a ține pasul pe munte.
Citește și: „FOTO/VIDEO: Recrut la 50 de kilograme. Antrenament militar alături de studenții din anul I AFT”
După vreo două încercări eșuate în a mă sincroniza cu planurile pe care Dan le-a avut cu privire la exerciții organizate a venit și ziua în care urma să ne întâlnim.
„În data de 12.07, la ora 18.00 vii la Cisnădioara? Exercițiu, școală cu voluntarii și aspiranții Salvamont! Vom face cu ei și o simulare de intervenție unde le explicăm organizarea, proceduri de intervenție și, ulterior, extragerea victimei. O să fie lejer, cu pauze de explicat și repetat”. Așa a sunat mesajul lui Dan pe WhatsApp.
Am zâmbit și i-am răspuns: „Vin și scriu, dar pentru reportajul meu nu vreau ceva lejer și am de gând să aștept pentru el cât va fi nevoie”.
În mintea lui Dan lejer însemna un exercițiu mai ușor decât cel al angajaților Salvamont. În mintea mea lejer a însemnat Cisnădioara, iarbă verde, fluturași, povești explicative. Drept dovadă, în ziua întâlnirii eram încălțată cu balerini. Recunosc că pentru câteva secunde m-am uitat la pantofii sport când am plecat de acasă, însă, doar m-am uitat. Era prea cald afară pentru ei.
Cum arăta fața șefului Salvamont când m-a văzut? Ochii lui au căpătat dimensiuni nefirești, fruntea s-a încrețit, iar sprâncenele s-au unit într-o expresie total debusolată.
„Cu ce Dumnezeu ești încălțată!?!”
M-am uitat nevinovată spre balerinii mei cu fundiță, apoi am ridicat privirea către el.
„Păi n-ai spus că mergem la Cisnădioara?”
În secunda aceea mâna dreaptă a lui Dan a plecat vertiginos către fruntea sa și s-a oprit cu zgomot.
„Nu mergi așa cu mine! Închid ochii la blugi, dar în rest...unde stai? Și să-ți iei și o geacă. Altfel o să mori de frig”.
Greșeala pe care am făcut-o eu o fac mulți dintre cei care ajung turiști pe munte. Din teribilism, prostie sau din neștiință se aventurează fără a fi echipați corespunzător. Pleacă doar în tricou, încălțați în pantofi sport sau mai rău, în șlapi, espadrile sau balerini și sfârșesc, de cele mai multe ori, victime ale imprevizibilului munte.
Prima lecție: o aplicație de mobil nou nouță
Chiar dacă ne-am abătut din drum, la ora 18.00 eram la locul de întâlnire. Până în 20 de persoane, fete și băieți, așteptau să plece în exercițiu. Mi-aș fi dorit să pot reține numele tuturor. Sunt oameni aparte, neînfricați, iubitori de munte care au ales, printre altele, să salveze și viețile celor aflați în pericol, la altitudine.
Întâlnirea de la ora 18.00
Cei pe care îi priveam cu un amestec de curiozitate și admirație erau aspiranți, persoane care nu au atestatul de salvamontist, dar care pot participa doar la misiunile ușoare sau medii, voluntari care sunt atestați, au școli făcute, examene luate, doar că au alte meserii și aleg să fie, de bună voie, și salvatori montani și sunt și câțiva angajați Salvamont, cei care lucrează cu muntele și pentru munte full time.
Citește și: VIDEO/ Reportaj la Stația Meteo de la Bâlea Lac. De vorbă cu gardienii vremii
În mulțime se distinge și doctorul Bogdan Csillag. Cu o experiență de peste 20 ani ca medic atât în prespital, pe ambulanțele și elicopterele SMURD, cât și în spital, în cadrul UPU-SMURD, medicul este voluntar alături de echipajele Salvamont.
„Ne scoate întotdeauna din situațiile complicate, atunci când ne confruntăm cu cazuri grele”, spune Dan despre misiunea medicului sibian.
Se fac ultimele pregătiri. Prima lecție, prima noutate: aplicația „Alertare Salvamont”.
Până de curând, atunci când urma o intervenție de salvare, salvamontiștii se anunțau între ei cum puteau, pe WhatsApp, prin mesaje sau prin apeluri. De curând însă, unul dintre voluntari a dezvoltat o aplicație prin intermediul căreia toți angajații, voluntarii și aspiranții primesc o notificare.
Noua aplicație
„În cazul în care nu au semnal la internet, primesc un SMS. Aplicația sună asemănător cu Ro alert, pentru a-și da seama că este o urgență și în câteva secunde coordonatorul misiunii poate vedea câți oameni are disponibili. De asemenea, în funcție de complexitatea intervenției prin aplicație pot fi transmise elementele de echipament necesare. „Punctul forte este faptul că noi putem trimite un mesaj victimei cu un link, iar în momentul în care victima apasă pe el, avem locația în aplicație. Acest atuu își face treaba sută la sută, când sunt persoane care se rătăcesc, este ceață și nu-și dau seama unde sunt și în ce parte pot merge. Cu ajutorul ei îi putem ghida”, explică Dan.
Scenariul intervenției: două victime dintre care una rămasă atârnată de o stâncă
„Avem două persoane care au mers la cățărat”, spune Dan cu o voce gravă. „Una dintre persoane a căzut în timp ce cobora în rapel, iar cealaltă a rămas pe stâncă și nu mai are coardă să coboare. Victima căzută nu răspunde, nu știe în ce stare se află”. Chiar în timp ce Dan vorbea, victima rămasă pe stâncă a sunat să înștiințeze salvatorii că cel căzut a răspuns și că acuză durere la un picior. După ce s-a asigurat că are semnal la telefon, a transmis victimei că va primi un mesaj cu un link pe care trebuie să apese.
Citește și: VIDEO-Reporter TS, în misiune în Ucraina. Întreaga lume ajută ucrainenii
„Se pare că are dureri de picior. Trebuie să vedem coordonatele lor. Persoana blocată pe stâncă nu știa să explice exact unde sunt. Cert este că au trecut de Piatra Broaștei, dar nu au ajuns la stâncile clasice de la pârâu. Au trecut pârâul și au urcat câteva sute de metri pe urme de motoare și undeva pe acolo sunt”, a mai explicat Dan.
Medicul Csillag s-a interesat de înălțimea de la care a căzut prima victimă, pentru a-și face o idee cât de grav a fost rănit. „Inițial, toți spun că-i doare doar piciorul, de asta întreb de la ce înălțime, să-mi fac o idee”.
În următoarea secundă toate telefoanele au început să sune. Mesajul a fost trimis și coordonatele primite.
Momentul în care s-a primit mesajul cu coordonatele
Până să plecăm, privirea mi-a fost furată de o nouă apariție în grup. Un tată alături de Andrei, băiatul său de 13 ani și Teodora, fata de doar șase ani. A aflat de exercițiu și și-a dorit să vină pentru că Andrei iubește muntele. Este elev la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din Sibiu și spune că, indiferent ce alege să facă pe viitor, muntele va face parte din viața lui.
Teo nu avea cum să rateze momentul de a fi alături de fratele ei.
Desfășurare de forțe în jurul victimelor
Toți cei prezenți urcă în mașini și pleacă către o barieră, locul de pornire pentru mersul pe jos. Acolo se împart în echipe: una tehnică și una medicală, fiecare cu echipamentul ei distinct.
Victimele au fost căutate inițial cu drona pentru ca localizarea lor să fie exactă, apoi s-a început urcarea.
Înainte de urcare
Cei câțiva metri pe care i-am avut de urcat nu mi s-au părut ușori. Picioarele îmi fugeau pe pământul udat de ploi și mult prea afânat. „E așa din cauza motoarelor care trec pe aici”, îmi explică Dan. „Ce te făceai acum dacă erai în balerini?”, continuă el. „Mă cărai în spate”, mi-a trecut prin gând să răspund, dar am tăcut vinovată.
Citește și: Video – Sibiul de la 1000 de metri altitudine. 30 de minute de poveste în balon
Ajunsă sus am fost martora unei adevărate desfășurări de forțe. Dacă ar fi fost o simplă drumeție m-aș fi putut pierde în peisaj, dar a trebuit să-l ignor pentru a vedea ce se întâmplă în jurul meu. O victimă stătea întinsă pe pământ cu o fractură la gambă, alta atârna pe o stâncă colțuroasă de aproximativ 10, 15 metri înălțime.
Intervenție la prima victimă
Una dintre echipe pregătea deja targa și tot ceea ce ține de transportul victimei, iar o parte din echipa medicală evalua victima, care avea pus gulerul cervical (care se pune preventiv pentru orice suspiciune de traumă) și o branulă. După evaluare i se va pune o atelă vacumată (cu aer care poate fi umflată și dezumflată) la piciorul rănit, apoi victima va fi pusă într-un sac de accidentat și pe o saltea specială cu ajutorul căreia va fi urcată pe o targă versatilă, cu nenumărate accesorii, care poate fi folosită în foarte multe intervenții, indiferent de gradul de dificultate. A fost achiziționată de curând, după participarea salvamontiștilor la Maratonul Internațional Sibiu. Targa urmează să fie asigurată și coborâtă de pe munte, dar asta, la finalul exercițiului.
După asigurarea zonei, să nu cadă pietre, se va trece la cea de-a doua victimă.
Cea de-a doua victimă blocată pe stâncă
Tot până să ajung eu, salvatorii montani montaseră deja atelierul de rapel, cu ajutorul căruia un salvamontist va coborî victima, care, deocamdată, nu are nicio problemă medicală. Este doar blocat pe stâncă. Atelierul mi s-a părut ca o pânză groasă de păianjen. Așa erau împletite corzile. În realitate era un sistem de siguranță gândit și precis.
Citește și: VIDEO Ne-am „jucat” cu propriile creiere și ne-am lăsat hipnotizați
Aerul deja se răcise acolo sus. Mi-am ridicat fermoarul la geacă și am privit totul fascinată. Evaluau, întrebau, discutau, luau decizii. O folie izotermă a ajuns pe victima întinsă pe pământul rece și umed. „Folia asta are două culori. Pe o parte este aurie, pe o parte este argintie. O folosești în funcție de efectul pe care vrei să-l obții: vrei să reflecți căldura, dacă este soare și ești în câmp și vrei să protejezi de soare, pui cu argintiul în sus. Dacă vrei ca folia să rețină căldura corpului, atunci pui cu auriul în sus și argintiul în jos”, explică Dan.
Targa achiziționată în urma maratonului
Vocile celor prezenți se amestecau una peste alta, concentrați la ce aveau de făcut.
„Cine face tracționare? Cine face tracționarea acolo paralizează cu mâna. Ulterior, tracțiunea lui va fi preluată de sistemul atelei. Până nu este atela rigidă se face tracțiune în continuare”, se distinge vocea apăsată a doctorului Csillag. Apoi continuă să explice. „Acesta este genul de fractură care doare ca dracul, mai ales în mediul acesta montan. De ce? Planurile nu sunt drepte, iar pacienții sunt cu picioarele tensionate din cauza gravitației. Este situația în care aveți nevoie de medic, din păcate, pentru că trebuie să administrați medicamente și aveți nevoie de acord. Ce faceți? Vorbiți permanent cu pacientul. Îi explicați că o să-l doară, dar trebuie să-l scoateți de acolo. Întotdeauna trebuie găsit un echilibru între ceea ce este ideal de făcut și ceea ce se poate face”.
Nu prea avem voie să greșim
Patru ore a durat întreg exercițiul. A fost așa cum a spus Dan, cu pauze de explicat, cu glume, dar și cu muncă serioasă. S-au făcut greșeli, s-a învățat din ele. În atelierul de rapel toate au mers ca unse și victima a fost coborâtă cu succes. Aproape toți cei prezenți au coborât unul, câte unul, în rapel, pe stâncă. Am făcut-o și eu, a făcut-o și Andrei, băiatul de 13 ani. Pentru mine a fost pentru prima dată. Am făcut-o cu fruntea sus, cu inima cât un purice și cu picioarele tremurând ca gelatina. Greu a fost până m-am prins cum merge treaba, adică aproape de sol, dar data viitoare știu ce am de făcut. Regula care mi-a intrat în minte? Picioarele drepte și depărtate. Asta au strigat la mine, până am atins pământul.
Coborâre în rapel. Încă nu m-am prins cum să țin picioarele drepte
Și ca finalul să fie apoteotic, tot eu am fost și victima coborâtă pe targă sute de metri într-un hău pe care noroc că nu-l vedeam din cauza întunericului care învăluise muntele. Salvamontiștii nu coboară victimele pe poteci, ci de-a dreptul, să scurteze timpul. Cu toată încrederea pe care am avut-o în ei, cred că am spus toate rugăciunile pe care le știam până jos.
Să fii salvator montan este cu totul diferit de restul salvatorilor. Dincolo de faptul că pornesc către victime despre ale căror stare nu știu prea multe pentru că se poate modifica până ajung ei, au de urcat un munte, au de înfruntat vremea, care nu o dată este aprigă la înălțime și trebuie să se folosească de tot ceea ce știu pentru a găsi soluții de a-și coborî răniții cât mai în siguranță.
Coborârea victimei pe noapte
Exercițiul la care am participat a avut o dificultate medie, în realitate, însă, pot acționa în zone de abrupt unde nu pot folosi rapelul și trebuie să apeleze la tiroliane, mult mai greu de acționat. Se descurcă în zone în care nu poți ancora nimic, în zone cu pericol de avalanșă. Pot merge ore în șir pe viscol sau ploi torențiale, totul pentru a salva. Sunt intervenții care pot dura și zeci de ore. Ultima dintre cele mai dificile a fost în zona Vârfului Negoiu, pentru recuperarea unui bărbat cu o fractură la picior. 19 ore a durat acea intervenție.
Spre mașini am mers alături de Ionuț Dreptate, un voluntar Salvamont, cu vechime.
Coborârea celei de-a doua victime
„Nu este ușor pentru noi și mulți ne consideră nebuni. Trebuie să fii salvator montan ca să înțelegi. Dincolo de condiția fizică, trebuie să ai și un psihic puternic. Nu o dată victimele ne aud înjurând printre dinți. O facem să ne eliberăm tensiunea. Noi trebuie să fim acolo pentru ei trup și suflet. De noi depinde siguranța victimelor, a colegilor noștri și a noastră. Nu prea avem voie să greșim”.
Sunt cuvinte care o să-mi rămână în minte, cel puțin până o să mă cheme Dan, la un exercițiu cu angajații salvamont, undeva pe o creastă la peste 2.000 de metri.
Abia aștept să merg pentru că merită să le aflăm munca și dedicarea.
Andrei cel curajos și iubitor de munte
Medicul Csillag explică procedurile
Concluziile de la finalul exercițiului
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Vizualizari: 5531
de Raluca Budușan
Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671
Ultimele comentarii
Acum 7 ore
Un cititor
Acum 7 ore
Adi Gliga
Acum 8 ore
Canaris
Acum 8 ore
Aci Duțu
Acum 8 ore
Nobody