Sindicalistul Adrian Neamțu, despre grevă și situația din educație: Sunt sceptic că promisiunile se vor respecta și din păcate experiența mă susține

Adrian Neamțu este profesorul de istorie de la Colegiul Național „Octavian Goga” care, la începutul grevei generale din educație, și-a asumat să protesteze chiar în timpul vizitei oficiale a președintelui Germaniei la Sibiu. De asemenea, dascălul este lider la sindicat al angajaților de la Goga. Acesta a fost de acord să vorbească într-un interviu acordat Turnul Sfatului despre consecințele celei mai mari greve din ultimii 18 ani, despre amprenta pusă asupra educației din România și despre „trădarea” liderilor de sindicat cu privire la modul în care această grevă s-a încheiat.

Reporter: Domnule profesor de cât timp lucrați în învățământ și ce înseamnă pentru dumneavoastră să fiți la catedră?

Prof. Adrian Neamțu: Am debutat în profesia de dascăl începând cu anul 1997. Pe cale de consecință anul acesta am înregistrat 25 de ani vechime, o perioadă la care majoritatea angajaților din domeniile „esențiale” sunt deja pensionați. Cât despre ce înseamnă pentru mine să fiu profesor, pot să spun că e o profesie pe care am ales-o în mod deschis, cu drag, cunoscându-i din ambianța familială satisfacțiile și provocările; deloc puține nici unele, nici altele!

Atunci, în cei 25 de ani de carieră, sigur ați realizat când lucrurile au început să nu mai funcționeze cum trebuie în învățământul românesc. Care credeți că au fost cele mai grave greșeli pe care guvernanții le-au făcut de-a lungul anilor?

Precaritatea e constanta definitorie a sistemului. Deci pot afirma că starea de criză e cea care caracterizează acest sistem public atât de expus. De altfel la doi ani după ce am intrat în învățământ, s-a înregistrat cea mai extinsă grevă ca durată din perioada postdecembristă (cinci săptămâni).

Referitor la erorile făcute de guvernanți în cei 25 de ani, ce pot să spun e faptul că mai toate aceste reforme au fost sortite unui eșec previzibil. Ele au  încercat să corecteze efecte, nu să elimine cauzele de fond ale problemei. Pentru o reformă reală e nevoie de mult mai mult decât de voința și competența unui ministru, fie el chiar bine intenționat și pregătit.

Angajații din educație și aici mă refer la cadre didactice, la personalul nedidactic și auxiliar au avut partea lor de vină că s-a ajuns în situația actuală?

Cu siguranță că o parte din vină revine și comunității educaționale. Culpa de fond e însă una societală. Periferizarea acestui domeniu esențial unei societăți sănătoase nu se putea face fără complicitatea bazată pe indiferența și indolența societății în ansamblul său. Vina celor din sistem constă în incapacitatea lor de a semnaliza mai devreme aceste probleme și de a „impune” pe agenda publică riscurile la care se expune societatea ca urmare a deteriorării climatului educațional.

Ați protestat. Cât de mult ați crezut că acea grevă generală poate schimba ceva și de ce?

Am avut așteptări mari de la grevă plecând de la două premise: 1. cunoașterea nivelului ridicat al disfuncțiilor din sistem; 2. nemulțumirea generalizată înregistrată în rândul colegilor mei.

Pe perioada grevei ați simțit că s-au făcut presiuni asupra dumneavoastră sau a colegilor dumneavoastră care au protestat?

N-am perceput la nivel instituțional  (direcțiune/inspectorat) o astfel de presiune. La nivel de sistem, da. Guvernanții au fost foarte deranjați de grevă, iar presiunile venite dinspre ei au existat.

Despre reacția autorităților pe parcursul negocierilor ce ne puteți spune?

Reacția autorităților a fost deplorabilă. Plecând de la agramatismul și agresivitatea dialogului și până la „ofertele” avansate pentru stingerea conflictului.

Ce v-a dezamăgit cel mai tare?

Sfidarea cu care am fost tratați.

Au fost mulți care au susținut că elevii au fost folosiți ca instrumente de șantaj. Așa a fost? A fost viitorul lor în pericol?

Din contră. Tot timpul am amânat sau am renunțat la grevă plecând de la considerentul interesului superior al elevului. Cum a fost exploatată aceasta situație de către guvernanți, se știe. Ea se resimte în starea de ansamblu a sistemului. Greva prin definiție presupune neplăceri. Să faci grevă fără să deranjezi pe nimeni e totalmente nefezabil. Cât despre mine, pot să spun că m-am confruntat cu aceeași  situație. Am avut și eu un copil în prag de examen.

Cum vi s-a părut suspendarea grevei? În Sibiu au fost destui care nu au fost de acord cu ea. Au fost sau nu membrii de sindicat trădați de liderii lor?

Situația închiderii grevei a fost delicată. Aici pot găsi circumstanțe atenuante liderilor. Dar maniera prin care au comunicat și au acționat le este direct imputabilă. Nu s-a comunicat transparent și nu s-a acționat pe bază de mandat încredințat. Deci frustrarea greviștilor, din acest punct de vedere,  e una legitimă.

Credeți că se vor pune în aplicare toate promisiunile în urma cărora greva a fost suspendată?

Sunt sceptic în această privință. Experiența mă susține din păcate.

Mulți au susținut și v-au considerat îndreptățiți să faceți această grevă, dar au fost și care n-au înțeles. Atunci vă întreb: de ce merită profesorii și angajații din educație ceea ce au cerut în revendicări?

Cei care au înțeles de ce „merită” cei din educație ce li s-a promis (chiar așa, ce li s-a promis..?) au înțeles de fapt că investiția în educație e extrem de profitabilă pentru societate. Cei care nu realizează acest lucru, din varii motive, au posibilitatea să-și reviziteze atitudinile, fiindcă realitatea imediată le oferă cu generozitate acest prilej.

Care a fost lecția învățată din această grevă? Ce va fi de acum în colo? Credeți că sunt șanse să se schimbe ceva?

Am învățat că putem fi solidari și determina(n)ți. Greva asta a avut, de departe, cea mai mare încărcătură psihosocială dintre toate grevele la care am participat. Cu ce rămânem din ea? Pentru sistem nu e o rezolvare. Nici nu are cum să fie și nici nu și –a propus asta. Cea mai mare realizare a grevei, în opinia mea, este faptul că „tema educației” a fost adusă în centrul dezbaterii sociale. Pe această presiune socială mizez în ameliorarea calității educației în România. În absența acestei presiuni guvernanții au putut trata iresponsabil (eufemism) acest sistem, alocându-i cele mai mici resurse din lumea civilizată.

Aveți un mesaj pentru colegii care au fost și care nu au fost în grevă?

Colegilor cu care am fost în grevă le transmit toată prețuirea mea. Celorlalți, mult mai puțini din fericire, le-aș transmite o invitație la introspecție. Aș adăuga doar că au fost și situații cu totul excepționale care au făcut ca unii colegi să fie chiar în imposibilitatea de a face grevă. Ei nu pot fi nicidecum culpabilizați din acest motiv!

Despre grevă.

Greva generală din educație a fost declanșată pe 22 mai și s-a încheiat în data de 13 iunie, fiind folosit termenul de grevă suspendată. A fost cea mai mare grevă din ultimii 18 ani a angajaților din educație. La suspendarea grevei liderii de sindicat de la nivel național anunțau că două dintre cele mai importante revendicări, majorarea salarială între 21 și 31% și includerea în ordonanța de urgență a principiului ca salariul debutantului să fie egal cu salariul mediu brut pe economie în noua grilă de salarizare, au fost realizate și că este timpul ca profesorii să se întoarcă la catedră. Mulți dintre profesori, inclusiv din Sibiu au reacționat susținând că decizia a fost luată doar de liderii de sindicat de la nivel județean și național, fără ca ei să fie consultați. Au strigat că se simt trădați. Totul s-a încheiat cu promisiunea ca protestele să fie reluate în toamnă, dacă revendicările nu sunt realizate de guvernați.

Citește și: „Profesorii sibieni nu recunosc suspendarea grevei. Reacții dure la adresa liderilor de sindicat: „Nu am fost consultați. Au vrut să liniștească Guvernul”

Sursa foto: Arhiva TS

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi