Cronică din benzinărie. Hei, nu-i chiar rău, chiar și pe marginea drumului

Am fost gelos pe benzinăriile străinezilor în toate călătoriile pe care le-am făcut la vest de România. Clar că scopul lor primordial este să alimenteze căluții putere care te-au adus până acolo și ar vrea să te ducă și un pic mai departe. Dar pe măsură ce te îndepărtezi de România, benzinăriile devin tot mai gătite, mai mari, cu multiple destinații, niște mici sătuce dacă ai ajuns deja în vestul Austriei spre Germania.

Nu că există termen de comparație, că nu există, dar încetișor am început să ne trezim și noi și să lucrăm un pic la aspect, la funcționalități și, nu în ultimul rând, la înlocuit sandvișurile alea obosite, care la altceva decât la umplut stomacul nu servesc. Trist, tare, să vii hămesit de pe drum și să nu ai la îndemână altceva decât un sandviș uscat „de benzinărie”. Dar dispar și ele, încet-încet. Pentru că benzinăriile construite mai de curând au început deja să acorde atenție și acestor detalii, în special mâncării de tranzit. De ce șoferii să nu mânânce și ei bine? Iar la capitolul ăsta, bulină roșie pentru Rompetrol, care par cel mai atent lanț de benzinării din țară la genul ăsta de detalii.

Introducerea fiind făcută, joi seară m-am oprit într-un Hei de la Rompetrol special ca să văd cu ochii mei minunea și să punem un pic papilele la lucru, să vedem ce-i de capul hranei de benzinărie. Chiar în prima stație Rompetrol aflată pe A1, după ieșirea de Ocna, în sensul de mers spre Sebeș. Prima impresie, foarte mișto. Cum intri în clădire te așteaptă o stație cu sucuri, cafea, patiserie și mici nimicuri de ronțăit, iar câțiva metri mai încolo, un veritabil restaurant, „împinge tava”, cum i se spunea pe vremuri.

Prima dată am dat o tură să mă uit în toate blidele, să văd dacă îmi trage vreunul cu ochiul. Am consultat atent și meniul, după care mi-am luat o tavă și am început să o împing printre preparate. Am început la standul de ciorbe.

Deja foamea transmisese creierului comanda pentru o ciorbă de văcuță, care câștigase la mustață finala cu ciorba de burtă. Dar știți cum e cu socoteala de acasă, a trebuit să mă mulțumesc cu ciorba de legume, la ora aceea era singura care mai era disponibilă. Dezamăgit, am zis să compensez cu două feluri doi. Așa că pe lângă carne la garniță cu mămăligă și murături – la meniu – am mai luat și o porție de aripioare, fără garnitură. Căci cu aripioarele nu dai greș niciodată. Mi-am luat tava plină ochi și m-am așezat la una dintre multele mese grele, mi-am suflecat mânecile și m-am apucat de „balotat”.

Ciorba de legume e după cum îi spune și numele. De legume. Niciun Dumnezo de ea, o zamă chioară, bună de încălzit stomacul, dar foarte departe de a produce vreun patos culinar. Am gustat 10-12 linguri și am abandonat. Fără un pic de cărniță e doar o ciorbă care n-a reușit în viață. Oricum, de la început mi-am pus toate speranțele în carnea la garniță, și măcar aici n-am greșit, n-am greșit deloc. Pot să spun cu mâna pe inimă că am rămas surprins că într-o benzinărie se servește carne la garniță atât de bună. Un pic de costiță, un pic de cărniță, niște bucăți generoase de cârnați, delicioasă. Mămăliga foarte bună și ea, murăturile ce m-au dezamăgit ușor. Nici foarte gustoase, puțin amare, noroc cu feliile de morcov din micuța cutiuță, care au ținut sus ștafeta și pentru murături.

Aripioarele au fost delicioase la gust, dar în contratimp cu descrierea lor, că nu erau deloc crocante, ci mai degrabă ți se topeau în gură de moi ce erau. Am renunțat să le înmoi în sosul de usturoi Heinz care le însoțea, că doar le strica gustul. Înainte să încep felul doi, după dezamăgirea ciorbei am zis „lasă, compensez cu un desert”. Dar după ce am lins farfuria cu carnea la garniță și am ras și cele 5 aripioare, desertul ar mai fi intrat maxim perfuzabil. Altfel am plecat de-acolo sătul din cale afară și nici ravagii în portofel n-am făcut. 80 și un pic de lei a fost totul, cu o cola rece lângă. Iar meniul este suficient de cuprinzător încât fiecare să-și găsească ceva pe propriul gust, paste, pachețele de primăvară, ostropel de pui, ciolan de porc, sarmale, cârnați, șnițele, chiar e pe alese. Așa că la următorul drum lung plec de-acasă cu burta goală și n-o să fac foamea ca deobicei, până în Ungaria.

Grigore, șofer de tir. Profesionist

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi