O zi normală pentru presă

În 11 ani de dictatură și alți 34 de democrație am învățat bine de tot un lucru: să nu mă mai încolonez în spatele unui om. Oricine ar fi el. E drept, am învățat asta treptat, am văzut salvarea, la fel ca alte milioane de români, în mulți indivizi, de la Iliescu în zilele revoluției, la Constantinescu, Băsescu sau Iohannis, după. Niciunul nu a fost salvator, niciunul nu mi se pare că a schimbat în mod excepțional parcursul României. Cu atât mai puțin al meu personal.

Am văzut partide demonizate de o țară întreagă, perfect frecventabile acum. Am văzut familii spulberate de o opinie politică, opinie ce s-a schimbat apoi, firesc, în câțiva ani, dacă nu chiar luni. Dar relația s-a rupt definitiv. Am văzut enorm de mulți oameni convinși de capacitatea unui individ, mai mult chiar decât persoana în cauză.

Am trăit drame naționale, am dezbătut ordonanțe în miez de noapte și am mărșăluit pe străzi alături de oameni care acum mă îngrozesc. Iar demonii de atunci, pe care îi uram de moarte, sunt acum niște oameni mici, cu ochii umezi și mari.

O zi neagră pentru presă, așa cum sună acum mai multe titluri în mass-media, mi se pare una perfect normală. Regret doar că nu a nins.

Cătălin Tolontan a fost dat afară de la Libertatea.

Nu văd niciun motiv să mă încolonez în spatele lui. Mi se pare excepțional felul în care s-a schimbat Libertatea, de la un ziar infect, la un brand care acum inspiră încredere. Dar nu numai datorită lui, ci zecilor de jurnaliști care au livrat articole de calitate.

Războiul care nu știu dacă e al lui personal sau al unui colectiv redacțional cu patronii de la Ringier mi se pare demn de anii 90. Atunci, da, poate ar fi mișcat mase de oameni. ”Afară, afară, cu javrele din țară”, ar putea suna o lozincă adaptată situației. În naivitatea unor oameni proaspăt ieșiți din comunism puteau fi interpretate mesajele repetate ale lui  Tolontan ca un atentat la libertatea lor. Acum, nu.

Un redactor șef, într-o astfel de situație, în care patronatul se implică în activitatea redacțională ar avea, în opinia mea, câteva opțiuni. Câțiva pași de făcut. Și care chiar se fac în țări cu mai mulți ani de normalitate.

În primul rând, ar trebui să se asigure că se păstrează independența editorială și se respectă principiile jurnalismului: obiectivitate, acuratețe și echilibru în prezentarea informațiilor.

Ar trebui să comunice intern cu cei care dețin ziarul. Să fie clarificate limitele și responsabilitățile fiecărei părți. Ar trebui să existe o înțelegere clară că activitatea editorială trebuie să fie independentă și să nu fie influențată de interesele sau agende politice sau comerciale. Sau ale caselor de pariuri.

Ar trebui să se asigure că echipa redacțională lucrează într-un mediu în care se respectă libertatea presei și independența editorială.

În caz contrar, ar trebui să fie transparent în comunicarea cu cititorii și să își asume responsabilitatea pentru conținutul publicat.

În cazul în care situația devine gravă și există presiuni constante sau interferențe în activitatea editorială, redactorul șef poate consulta organizații profesionale, poate organiza el însuși o conferință de presă în care să explice situația. Iar dacă presiunea și influența asupra activității editoriale devin insuportabile sau încalcă principiile jurnalismului, ar trebui să demisioneze. Nu văd o altă cale.

Nu am făcut o evaluare la sânge, dar în linii mari, cred că Tolontan s-a oprit undeva pe parcurs și a tot repetat pasul în care a prezentat  public problemele interne. Fix în ziarul patronilor care-i controlau activitatea și îi astupau gura.

Experiența de viață din cei 34 de ani de non-comunism îmi spune că Tolontan și poate o bună parte din echipele GSP și Libertatea vor reînvia într-un alt format. Și vor face foarte bine dacă vor face asta, îi voi citi. Mă gândesc că vor fi proprii lor patroni, pentru că-mi vine greu să cred că cineva își va mai risca banii după acest scandal.

Am fost în situația lui și am tăcut. Eram tânăr și fără experiență. Apoi am fost iar în situația lui și mi-am dat demisia, nu am așteptat să fiu dat afară. Am avut noroc de colegi care au decis să rămână alături de mine, iar patronatul a rămas doar cu niște calculatoare. Dar nu ne-am pus poalele-n cap și n-am făcut nici circ. Ne-am apucat de treabă și am creat ceva mai bun.

În X ani de dictatură și alți 34 de democrație credeam că am învățat cu toții că nu există doar alb și negru, ci doar miliarde de nuanțe de gri.

Dar intrăm imediat într-un an în care nu ni se va cere doar atât: ori noi, ori apocalipsa. Și o vom mușca iar.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi