Primii pași pentru reabilitarea Castelului Apafi. Firma care a câștigat licitația Primăriei Dumbrăveni este implicată în reabilitările de la Cazinoul Vatra Dornei și Universitatea București

O clădire veche de 500 de ani din Dumbrăveni intră într-un amplu proces de modernizare, iar primăria a inițiat deja primii pași.

O firmă din București, Polarh Design, a câștigat licitația prin care dorește să pregătească toate avizele în vederea reabilitării castelului și a transformării sale într-un veritabil centru multi-funcțional.

”Avem posibilitatea accesării unor fonduri prin ADR Centru de reabilitare, iar dacă terminăm până la finalul anului toate actele, toate avizele, ne vom califica pentru proiect. Dacă finalizăm documentația până în decembrie, vom face un centru multi-cultural”, explica primarul Emil Dârloșan pentru Turnul Sfatului înaintea postării licitației.

Suma pentru care societatea s-a angajat să pregătească documentațiile este de 424.400 de lei, puțin mai mică decât valoarea estimată a contractului, de 472.403 lei.

Polarh Design a fost implicată, printre alte obiective, la reabilitarea Cazinoului din Vatra Dornei și a clădirii Universității București.

”În 20 și 21 va fi un workshop cu peste 40 de arhitecți și o firmă din Germania care va încerca să facă o iluminare modernă a castelului. Vrem ca până la finalul anului să finalizăm aceste proceduri, pentru a ne înscrie la accesarea de fonduri. Eu cred că vom primi banii, pentru că facem un scor bun. Vrem să facem aici un muzeu, se pot organiza conferințe, orice„, explică primarul.

Istorie de 500 de ani

Clădirea a fost construită ȋntre 1552 și 1556 de către nobilul Grigore Apafi în stil renascentist, se arată în documentația care însoțește licitația.

O mare parte a materialelor de construcţie, piatră, caramidă, lemn au fost aduce din Hundorf (actual Viişoara), aflat la o distanță de circa 9 km. Piatra provenea din locul numit „La cetate” , o fostă aşezare dacică sau un vicus roman.

Iniţial, castelul nu a fost prevăzut cu un sistem de fortificaţii dezvoltat (ziduri şi turnuri de apăre), dar beneficia însă de o bună apărare naturală fiind amplasat ȋn mijlocul unei mlaştini. Şase ani mai târziu, ȋn 1562, castelul a fost atacat ȋn urma unei răscoale, provocându-i distrugeri majore. Zidurile şi celelalte edificii distruse au fost consolidate ȋn 1563-1567.

La 20 octombrie 1645, Mihai Apafi devine moştenitor al castelului, renovând castelul ȋn stil baroc. Construcţia a fost extinsă cu o a doua incintă („o ogradă înconjurată pe trei laturi cu ziduri de apărare în formă de U şi trei donjoane”). Alte modificări au inclus mansardarea şarpantei, realizarea şirului de arcade pe faţada dinspre curtea interioară, iar pe latura de sud, deasupra porţii de legatură ȋntre cele doua incinte s-a ridicat un turn cu ceas.

Întregul complex „o fortificaţie poligonală cu patru turnuri”, era ȋnconjurat cu ziduri şi şanţuri de apărare cu apă deviată din râul Târnava Mare. Castelul avea 3 donjoane, ȋnsă astăzi mai există doar unul. Accesul ȋn castelul propriu-zis se făcea prin intermediul unui pod ridicător situat la poarta de pe latura sudică, celelalte 3 laturi fiind ȋnconjurate de şanţuri umplute cu apă şi de mlaştină.

În anul 1724, după moartea ultimului moştenitor al familiei Apafi, Fiscul Imperial Austriac confiscă proprietatea ce conţinea la vremea respectivă mai multe clădiri sub formă de “U”, cu două curţi interioare, anexe gospodăreşti pe latura de nord a castelului, o moară de apă şi un teasc pentru vin. Apoi, 34 de ani mai târziu, tot domeniul ajunge ȋn posesia comunităţii armenilor.

Începând cu anul 1848, odată cu mişcările revoluţionare din zonă, castelul începe să sufere degradari progresive. Castelul îşi schimbă destinaţia şi funcţiunea odată cu anul 1857, când este renovat şi folosit de Fiscul Austriac, adăpostind astfel mai multe oficii ale acestuia, precum sediul Primariei, Tribunalului Regal, Judecatoriei Regale şi a Procuraturii, Cadastrului şi Oficiului de Carte Funciara, dar şi a Arestului Poliţiei.

Ȋn 1871, clădirea suferă modificari şi diminuări ale gabaritului, fiind demolată aripa de sud ce conţinea anexe gospodăreşti şi curţile lor, adiacente grădinii de legume, teren pe care ulterior, la scurt timp, se va construi Liceul Maghiar de Stat “Maria Theresia”, ȋn anul 1899 cu materiale recuperate din demolarea celor mai sus menţionate.

Câteva instituţii care ȋşi găseau sediul ȋn castel, au fost mutate în alte construcţii noi, începând cu anul 1875, când se edifică un nou Tribunal şi Penitenciar. Acest lucru favorizează şi mai mult degradarea clădirii, din cauza lipsei întreţinerii acesteia.

Din 1918, în castel este organizată o şcoală de fete – Gimnaziul Industrial “Domniţa Ileana”, cu un profil industrial de 4-5 ani, spre sfârşitul anului 1923 fapt pentru care au fost aduse modificari funcţionale în clădire, pentru a putea amenaja şi oferi serviciile necesare pentru învăţământ, precum cancelaria, secretariatul, contabilitatea, opt săli de clasă, ateliere, sală de festivităţi, dormitoare, băi, bucătăria şi cantina.

Până ȋn anul 1948 funcţionează ca şcoală de fete ca mai apoi să se modifice în Liceul Agricol, etapa susținută şi de situaţia politică globală şi de cerinţele societăţii din acea vreme.

Castelul adăposteşte ȋn prezent Colecţia Muzeală a Armenilor Trasilvăneni, din anul 2009, când s-a obţinut atragerea unor fonduri pentru restaurarea câtorva ȋncăperi, ocazie cu care s-a refacut şi ȋnvelitoarea şi structura acesteia de lemn degradată, fiind acoperit mai apoi cu ţiglă nouă.

În 1522 Apafi Gergely, șpan al comitatului Dăbâca, a cumpărat posesiile familiei Bethlen din zona Ișabfalău/Ebesfalva, actualul Dumbrăveni, și începe construcția unui ansamblu ce mai târziu va deveni un veritabil castel. Cu fortificații, ziduri, turnuri, cu pod mobil și apă care bloca accesul din toate părțile.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi