„Încă din liceu am avut rezerve în privința idealizării perioadei interbelice”. Andreea Corca, muzeograf la Brukenthal, lansează un volum despre fenomenul legionar din perspectiva biografică a preotului Valeriu Beleuță

„Activismul clerical ortodox în istoria Gărzii de Fier. Biografia preotului Valeriu Beleuță (1909–1974)” este titlul volumului semnat de Andreea Corca, muzeograf în cadrul Muzeului Național Brukenthal, care va fi lansat mâine, 31 octombrie, la Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu. Volumul analizează fenomenul legionar din perspectiva biografică a preotului Valeriu Beleuță, alegerea personalității acestuia fiind una întâmplătoare, dar aproape naturală: „a fost parohul bunicilor mei paterni. Tatăl meu a fost botezat chiar de acesta”, spune autoarea.

Evenimentul va avea loc în cadrul programului „Cărțile ASTRA”, în spațiul American Corner, începând cu ora 17:00. Autoarea va fi însoțită de prof. dr. Vasile Ciobanu, de la Institutul de Cercetări Socio-Umane Sibiu, și prof. dr. Virgiliu-Leon Țârău, de la Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, iar discuțiile vor fi moderate de dr. Valer Simion Cosma, directorul Bibliotecii Universității „Lucian Blaga” din Sibiu.

Preotul Valeriu Beleuță a fost una dintre figurile reprezentative ale clerului inferior din Transilvania interbelică. Născut în satul Mândra, lângă Făgăraș, și absolvent al Academiei Teologice Andreiene, Beleuță a fost numit paroh la Poiana Mărului în anul 1934. În perioada studiilor, a înființat prima Frăție de Cruce de la Sibiu, denumită simbolic „Martirii Credinței”. „Legăturile de rudenie care l-au apropiat de Horia Sima și conexiunile cu activiști precum Ernest Bernea, Traian Trifan, Traian Marian sau Anghel Papacioc conturează o veritabilă microistorie a fascismului românesc, privită dintr-o perspectivă contextuală”, transmit reprezentanții Bibliotecii Astra.

Andreea Corca este originară din Zărnești, județul Brașov, lucrând în prezent ca muzeograf în cadrul secției de istorie a Muzeului Național Brukenthal. Este masterandă a programului „Istorie, Memorie, Oralitate în secolul XX” la UBB Cluj-Napoca. S-a licențiat în istorie la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, unde a absolvit și masteratul „Elite politice românești (sec. XVIII-XX)”. Până în prezent, a mai publicat volumul Copilăria epocii de aur. Aspecte cotidiene în Sibiul ultimului deceniu al regimului comunist (Editura Muzeului Național Brukenthal, Sibiu, 2024), precum și studii sau recenzii în revistele: Brukenthal Acta Musei, Brukenthalia, Acta Terrae Fogarasiensis, Acta Terrae Septemcastrensis, Banatica, Revista de Antropologie Culturală etc.

„Radiografierea trecutului necesită o analiză care să ia în considerare atât luminile, cât și umbrele reprezentărilor istorice ale epocii”

În ajunul lansării volumului, am întrebat-o pe Andreea Corca cum a ajuns să se intereseze de tema legionarismului și fascismului românesc. 

„Concentrarea intereselor asupra apariției și dezvoltării extremismului de dreapta în spațiul românesc s-a datorat rezervelor pe care le-am avut, încă din perioada studiilor liceale, în privința idealizării perioadei interbelice. În realitate, această idealizare a început să fie vehiculată imediat după prăbușirea regimului comunist, moment în care s-a invocat perspectiva așa-numitei „reîntoarceri" la modelul democrației interbelice, ca șansă a anulării unei discontinuități istorice. De abia la finalul primului deceniu post-comunist au fost supuse dezbaterii fragilitatea proiectului democratic, radicalismul și antisemitismul în definirea perioadei interbelice. Reprezentări stereotipizate cu privire la deceniile 1920-1930 continuă să persiste și accentuează, în special, importanța efervescenței intelectuale și progresul civilizațional care s-au remarcat în cadrul României Mari. Acestea au existat, fără îndoială, dar radiografierea trecutului recent necesită o analiză mult mai nuanțată, care să ia în considerare atât luminile, cât și umbrele reprezentărilor istorice ale epocii”, ne-a răspuns autoarea.

Valeriu Beleuță, la absolvirea Academiei Teologice Andreiene (1932)

„Interesul a devenit și mai mare atunci când am aflat că între Valeriu Beleuță și Horia Sima ar fi existat o legătură de rudenie”

Referitor la alegerea cercetării personalității preotului Valeriu Beleuță, spune că l-a descoperit întâmplător „cu toate că el a fost parohul bunicilor mei paterni”.

„Tatăl meu a fost botezat chiar de acesta, în parohia de la Poiana Mărului, situată în apropiere de Brașov. Eram însă elevă la liceu atunci când am citit pentru prima oară o carte despre activismul fascist din România interbelică. Acolo am regăsit numele preotului „Ioan Belenta", în subcapitolul dedicat Statului Național Legionar, care ridicase coroane verzi în jurul bisericii parohiale de la Poiana Mărului, pentru sărbătorirea victoriei legionare. Am întrebat-o pe bunica mea dacă a existat la noi în sat un astfel de preot și mi-a spus că da, dar că numele lui era Valeriu Beleuță.

Cercetarea a debutat, propriu-zis, câțiva ani mai târziu, în vremea în care eram studentă în istorie la Universitatea „Lucian Blaga" din Sibiu. În 2020 am reușit să iau legătura cu unul dintre urmașii lui Valeriu Beleuță, pe care l-am intervievat. Au urmat apoi stagii de cercetare în arhive, anchete de teren și interviuri cu parohieni și alte persoane care l-au cunoscut pe Valeriu Beleuță. Desigur, interesul a devenit și mai mare atunci când am aflat că între Valeriu Beleuță și Horia Sima ar fi existat o legătură de rudenie. Am descoperit că cei doi au fost rude de gradul patru pe linie colaterală. Și-au petrecut împreună o parte a copilăriei și adolescenței. Au fost colegi, pentru doi ani, la Liceul „Radu Negru" din Făgăraș, iar în 1932 au reușit să colaboreze în redactarea unui ziar de propagandă legionară. Fratele lui Horia Sima a fost verișor primar cu Valeriu Beleuță. Legăturile acestea de rudenie sunt explicate în carte, iar ele sunt semnificative în măsura în care dezvăluie importanța relațiilor de rudenie în procesul de masificare a Gărzii de Fier”, a explicat pentru Turnul Sfatului Andreea Corca.

Coperta dosarului de urmărire informativă deschis de Securitate pe numele lui Valeriu Beleuță.

„Scopul nu a fost de a reabilita profilul lui Valeriu Beleuță, dar nici de a-l demoniza”

În prezentarea cărții se menționează că „lucrarea se remarcă prin rigurozitatea cercetării, valorificarea documentelor de arhivă, precum și prin abordarea echilibrată a unui fenomen complex și sensibil, situat în contextul politic și cultural al României dintre cele două războaie mondiale”.

Întrebată care e concluzia principală pe care o desprinde din cercetarea subiectului sau pe care o pot desprinde cititorii după lectură, autoarea răspunde: „Desigur, atunci când este vorba despre o cercetare biografică, miza principală e reprezentată de reconstituirea vieții unei personalități, încercând o apropiere cât mai accentuată de realitate. Scopul acestei cercetări nu a fost de a reabilita profilul lui Valeriu Beleuță, dar nici de a-l demoniza. M-am străduit să aflu cine a fost cu adevărat și de ce a înclinat spre ultranaționalism. Mă consider un cercetător aflat de abia la început de drum și cu siguranță că altfel aș fi realizat această cercetare peste 10 sau 20 de ani. Cred însă că fiecare pas făcut spre cunoaștere își are rostul și momentul lui. Cercetarea acestei biografii a fost oportună pentru că mi-a deschis perspective la care nici nu speram. Profilul meu academic a fost modelat, într-o măsură semnificativă și ireversibilă, ca urmare a acestei cercetări.

Povestea lui Valeriu Beleuță dezvăluie consecințele tragice pe care niște vremuri tulburătoare le-au avut asupra „oamenilor obișnuiți". Ca reprezentant al clerului inferior din Transilvania, Valeriu Beleuță rămâne un personaj semnificativ la nivelul memoriei locale și regionale, aflată într-o permanentă tensiune, atât din cauza neînțelegerilor și ignoranței în privința trecutului, cât și din cauza contextului politic actual, în care asistăm la o resurgență a extremismului peste tot în lume”.

 

Volumul „Activismul clerical ortodox în istoria Gărzii de Fier. Biografia preotului Valeriu Beleuță (1909-1974)” a apărut la editura Casa Cărții de Știință. Cartea are nouă capitole și un epilog postbiografic. Acestea cuprind prezentarea clericilor și a legionarismului interbelic; copilăria și adolescența lui Valeriu Beleuță; perioada de studenție la Academia Teologică Andreeană din Sibiu; activitatea de redactor la săptămânalul „Legiunea; hirotonirea la Poiana Mărului; activismul clerical; scurta existență a statului național-legionar și reversurile biografice din anii dictaturii antonesciene; traiectoria lui Valeriu Beleuță în anii regimului comunist etc. În epilogul postbiografic sunt cuprinse date despre familia și apropiații preotului Beleuță în anii de după decesul acestuia, precum și cum a rămas el în memoria comunității de la Poiana Mărului.

Pentru realizarea cercetării, Andreea Corca a consultat surse din Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Arhiva Arhiepiscopiei Ortodoxe Române, Arhiva Națională a României (filiala Brașov), Arhivele Militare de la Pitești, manuscrise și fotografii de familie, interviuri de istorie orală.

Fotografii: Andreea Corca / Arhiva personală

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi