La Sibiu a mai murit un biciclist într-un sens giratoriu. Cine împarte vina?

În ciuda unor investiții demne de toată lauda în piste de biciclete precum cea de pe malul Cibinului ori cea de pe porțiunea reabilitată a Căii Dumbrăvii, Sibiul rămâne un oraș periculos pentru bicicliști. Azi dimineață unul dintre aceștia a fost omorât în sensul giratoriu de la intrarea în Sibiu dinspre Mediaș. 

Anul trecut, în vară, un alt biciclist a „scăpat” cu traumatisme la coloană, șold și mână după ce a fost lovit, tot într-un sens giratoriu, de un șofer care a și fugit. 

În primăvară, la fel, un alt biciclist a scăpat doar cu traumatisme la un picior, după ce a fost luat pe capotă în giratoriul de la Ramada. Acum mai bine de doi ani, un astfel de accident a fost și filmat într-un giratoriu din oraș.

Iar în giratoriul de pe Calea Dumbrăvii cu Mihai Viteazul, un alt biciclist a fost omorât în urmă cu nouă ani, tot de un șofer aflat la volanul unui camion, precum și în accidentul mortal de azi.

Lista accidentelor în care bicicliștii sunt loviți de mașini în sensurile giratorii este, însă, mult mai lungă și, din păcate, va rămâne mult timp deschisă.

În fața unei astfel de realități este un imbold cât se poate de uman acela de a căuta vinovați. Consider că vina pentru o astfel de realitate este larg împărțită.

Într-un mod confortabil, deoarece este cel mai la îndemână, Primăria și ai săi funcționari sunt așezați constant în capul listei celor vinovați pentru situațiile periculoase din trafic. E adevărat, sunt direct responsabili de amenajarea infrastructurii în oraș și, chiar dacă la nivel declarativ insistă pe faptul că alocă resurse pentru încurajarea „deplasării alternative”, implementarea punctuală a soluțiilor de fluidizare a traficului dă partea leului doar mașinilor personale. Logica este simplă: asemeni celor mai mulți funcționari, majoritatea celor care se deplasează prin Sibiu cu altceva decât cu autobuzele Tursib o fac cu mașina personală. Numărul mare de voturi vine de la șoferi, nu de la bicicliști, prin urmare doleanțele majorității sunt îndeplinite (chiar dacă, într-o înțelegere mai largă a subiectului, o astfel de rețetă nu poate fi aplicată în toate cazurile).

Dar așa ”se face”: când funcționarii Primăriei au avut anul trecut drept temă fluidizarea circulației în sensurile giratorii de pe strada Avrig (cel de la intersecția cu bd. Victoriei și cel de la intersecția cu Calea Poplăcii), aceștia au decis că în loc de o bandă de circulație pentru mașini, pot fi amenajate două benzi în fiecare sens. Și chiar dacă pe Calea Poplăcii sunt piste de biciclete marcate la marginea drumului, la intrarea în sensul giratoriu acestea dispar: nu mai era loc și pentru astfel de piste, abia au înghesuit cele două benzi pentru mașini. Autoturismele trebuie să aibă loc, bicicliștii să se descurce: să se dea jos și să meargă pe trotuar, eventual.

La intersecția Căii Poplăcii cu strada Avrigului. Sursa foto: Google Street View

Iar discuțiile despre lipsa de siguranță și confort a pistelor de biciclete marcate la marginea drumului de către Primărie nu reprezintă un subiect nou: acestea există de când era primar Iohannis. Lucrurile nu s-au schimbat, în ciuda faptului că fondurile nu au mai reprezentat vreo problemă. Exemplu relevant este modul în care a fost modernizată strada Podului, pentru care au fost accesate fonduri europene și pentru amenajarea unei piste de biciclete. Una care, acolo unde spațiul a devenit o problemă (adică la intersecția cu str. Muncitorilor) a fost urcată pe un fel de trotuar-pistă, redus la o variabilă lățime de câțiva zeci de centimetri. Adică, un alt fel de scenariu de tip „sens giratoriu”: bicicliști, pe aici vă descurcați cum puteți!

Pistă și trotuar amenajate pe strada Podului pentru bifat, nu pentru utilizat. Sursa: Google Street View

Exemple sunt din plin pentru a ilustra că, deocamdată, administrația Sibiului acordă întotdeauna prioritate fluidizării și siguranței deplasării cu mașinile personale acolo unde trebuie să aleagă. „Victime” ale acestei abordări nu sunt doar bicicliștii: pietonii sunt și mai năpăstuiți. După o continuă îngustare a trotuarelor în aproape orice proiect de „modernizare”, pietonii se văd văduviți chiar și de acestea: administrația locală a scăpat demult controlul parcărilor pe trotuarele orașului. Ba, mai mult, le-a încurajat, trasând locuri de parcare pe trotuare chiar și în zonele de case.

În cadrul unei astfel de realități, bicicliștii își aduc drept aport și propria vină. De la numărul infim de bicicliști care folosesc casca de protecție (un minim de efort pentru a rămâne întreg la cap, la propriu, în caz de accident), la vitejia vecină cu inconștiența de care dau unii dovadă în momentul în care se avântă în trafic. Și până la lipsa de respect față de pietoni, atunci când folosesc împreună cu aceștia liliputanele trotuare.

La fel ca și pietonii, în traficul urban bicicliștii reprezintă participanții extrem de vulnerabili. Prin urmare, precauția păstrată la niveluri ridicate este obligatorie pentru a ajunge întregi la destinația dorită. Există, din fericire, și piste de biciclete pe care poți să mai „visezi” privind pierdut peisajul urban în timp ce pedalezi. Dar acestea sunt zone de excepție: regula rămâne, deocamdată, că biciclistul va trebui să fie primul care își poartă grija. El va trebui să încerce să anticipeze virajele șoferilor din față, să urmărească atent în oglinzile retrovizoare dacă din mașinile parcate în față nu se deschide vreo portieră fără asigurare, să fie atent la pietonii care ies în stradă cu privirea în altă parte, din cauză că „nu se aude nicio mașină”.

Din punctul meu de vedere, însă, cea mai mare vină în toată această poveste o au șoferii. Chiar dacă – din impresiile-mi empiric construite – majoritatea șoferilor sibieni sunt atenți, lipsa de educație rutieră și empatie în trafic mormăie prohodul multora dintre bicicliști. Mai mereu limita legală de viteză este forțată, la fel ca și limitele celorlalte reguli de circulație, mai mereu cu toții sunt într-o grabă mereu mai justificabilă decât a celorlalți.

Cel mai bun exemplu este al celor doi bicicliști omorâți în sensurile giratorii din Sibiu: ambii au fost loviți mortal de mașini conduse de șoferi profesioniști, aflați în culpă, unul dintre ei fiind și instructor auto. Prin urmare, nu cred că de educație rutieră poate fi vorba în cele două cazuri, ci pur și simplu de lipsă de empatie: „sunt «mare», prin urmare voi să fiți atenți și să vă feriți!”.

Apoi mai sunt și cei care țin să afișeze o atitudine „de superioritate la volan” la cote cât mai ofensatoare. Sunt șoferi și șoferițe care, în cuști metalice pe patru roți, dar cu diferite embleme, pur și simplu nu se mai comportă precum membrii unei comunități de oameni. Grobieni, lipsiți de orice urmă de respect față de ceilalți și de regulile scrise sau tacit acceptate, șoferii din această categorie fac chiar un act de bravură din a-i șicana pe bicicliștii care le fură lor din șosea.

De la Poliție te-ai aștepta la stăpânirea și reducerea proporției acestor categorii care ajung să și conducă autovehicule. Însă capacitățile acestei instituții, la fel ca și în cazul Primăriei, sunt demult dovedite. Cu toate că există câțiva polițiști sibieni care fac cinste comunității prin felul în care se implică în acțiunile de conștientizare a locului și rolului pe care fiecare îl are în trafic, numărul acestora este atât de mic încât chiar și efortul lor de apreciat nu lasă prea multe urmări. Suntem aproape pe cont propriu.

A ne respecta reciproc pornește de la capacitatea noastră de înțelegere a realității în care trăim. A arunca vina doar pe alții este ilustrarea lipsei acestei educații, în sensul cel mai larg al acestei noțiuni.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Traian Deleanu

Investigații, Administrație
Telefon:
0740 039 148
E-mail: traian[at]turnulsfatului.ro