În 5 iunie 2013, un copil de 3 ani era internat la Spitalul Clinic Județean Sibiu pentru o operație pentru scoaterea polipilor. Moare după o săptămână, copilul intrase în comă după operație, iar de atunci părinții se judecă în instanțe cu spitalul, medicul și o asistentă, cerând daune pentru pierderea vieții copilului lor.
La 11 ani de la această tragedie, Tribunalul Sibiu dă o sentință care demontează în parte o decizie a Judecătoriei Sibiu. Părinții primesc daune de 160 de mii de lei din partea spitalului, însă sunt obligați la plata cheltuielilor de judecată ale instituției și personalului, în sumă totală de 40.300 de lei. Inițial, părinții copilului mort în spital au cerut daune morale de 2,03 milioane de euro.
În fața judecătorului de la Tribunalul Sibiu apărătorii spitalului și al medicului și asistentei au cerut anularea procesului pe motiv de prescripție. Au trecut mai mult de 10 ani de la fapte, au susținut aceștia, însă judecătorii au explicat de ce sunt în continuare responsabili pentru fapte.
”Prescripţia se întrerupe prin constituirea ca parte civilă pe parcursul urmăririi penale sau în faţa instanței până la începerea cercetării judecătoreşti. Întreruperea şterge prescripţia începută înainte de a se fi ivit cauza de întrerupere. După întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie”, se precizează în motivarea deciziei.
Cum s-au petrecut faptele: medicul nu a mai văzut copilul după operație. Asistenta i-a spus mamei că e normal să sângereze pe nas și gură
Conform motivării, procedura nu a durat mai mult de 2 minute, aceasta s-a făcut sub anestezie locală, iar copilul a fost permanent agitat și a plâns.
”Pacientul a fost învelit cu un cearșaf, pentru a-i imobiliza brațele, după care martora s-a așezat pe scaunul ORL, având copilul în brațe, iar medicul i-a ținut capul pentru a nu-l mișca în timpul procedurii chirurgicale. Cele două martore au indicat că minorul a continuat să fie agitat și să plângă, medicul precizând că preanestezia administrată nu părea să-și fi făcut efectul, deoarece pacientul trebuia să fie moleșit.
În continuare, medicul a efectuat o anestezie locală prin pulverizarea cu un spray lidocaină 20% în gâtul și nasul minorului. Procedura efectivă de îndepărtare a vegetațiilor adenoide a durat 1-2 minute, fiind efectuată de medic cu chiureta Beckman. Și pe parcursul operației minorul a fost agitat și necooperant.
După încheierea intervenției, martora a încercat să îl convingă pe minor să își sufle nasul, fără a reuși datorită lipsei acestuia de comunicare, astfel că asistenta șefa l-a şters pe copil de sângele prezent la nas și gură, specific unei astfel de intervenție, după care, la solicitarea medicului, a plecat cu minorul pentru a-l duce mamei sale la salonul aflat la parter”, se precizează în document.
Asistenta a dus copilul în salonul în care era mama lui și i-a spus să îl țină culcat pe burtă, cu capul într-o parte, iar apoi a plecat la o altă intervenție chirurgicală.
Mama a spus în fața instanței că minorul avea sânge la gură, față și pe pijamale, fiind agitat și plângând. A rămas singură cu copilul, iar acesta a adormit ulterior în poziția cerută de asistentă.
”A precizat că fiul ei avea o respirație grea, însă nu s-a îngrijorat, fiind obișnuită cu această respirație din cauza polipilor, precum și faptul că fiul ei continua să sângereze pe guriță și nas, dar nu și-a făcut griji nici din această cauză, deoarece asistenta i-ar fi spus că sângerările erau normale”, scrie în document.
Asistenta a susținut că ”nu s-a dispus niciun plan cu privire la îngrijirea pacientului și nu i s-au dat indicații în acest sens de către medicul curant sau asistenta șefă”.
După ce minorul a adormit, mama a ieșit în fața salonului și s-a întâlnit pe hol cu doctorul care, între timp, terminase și cea de-a doua intervenție chirurgicală și coborâse la parter unde a mai consultat doi pacienți.
Medicul i-a spus femeii că operația decursese normal, iar aceasta i-a comunicat medicului că minorul se liniștise și adormise.
S-a întors în salon, iar după aproximativ 10 minute, ”a realizat că fiul ei s-a liniștit prea dintr-o dată, astfel că a încercat să îi ia pulsul la mâna, fără a-l simți și i-a ascultat respirația cu urechea la gura copilului, fără a auzi ceva. Atunci a încercat să-l trezească pe minor, scuturându-l, dar acesta nu a reacționat, fapt pentru care a ieșit pe hol pentru a alerta cadrele medicale”.
Pe hol, reclamanta s-a întâlnit cu o asistentă, iar aceasta a chemat două colege și le-a comunicat că minorul nu respiră. Asistentele au anunțat serviciul UPU, condiții în care, în circa 5-10 minute, în secția ORL s-a prezentat un echipaj de resuscitare. Până la venirea echipajului UPU, cadrele medicale de pe Secția ORL au continuat să efectueze manevre de resuscitare ale minorului.
La circa 10 - 20 de minute de la începerea manevrelor de către cadrele de la UPU, activitatea cardiacă a minorului a reînceput, însă a rămas în stare comatoasă.
Ulterior, în cursul zilei de 05.06.2013, minorul a fost transferat la Secția ATI, unde a rămas internat în comă, în stare generală gravă, fără a-și mai reveni în ciuda tratamentelor aplicate, iar, la data de 14.06.2013, a survenit un stop cardio-respirator resuscitat fără succes, astfel că, la ora 7.10, s-a declarat decesul minorului.
”În cadrul Secţiei ORL lipseau echipamentele de monitorizare a semnelor vitale şi aparatura de resuscitare. La Pediatrie nu era ocupat postul de medic ORL”
Tribunalul Sibiu consideră în sentința dată în acest caz că Spitalul Clinic Județean Sibiu este vinovat de ”pasivitate” pentru că ”nu a luat măsurile adecvate și a acceptat producerea de consecințe negative asupra pacienţilor, deşi avea rolul verificării, al identificării, combaterii ori al prevenirii problemelor sanitare existente la nivelul acestei unităţi spitaliceşti, pentru a asigura condiţii optime şi a furniza serviciilor medicale de calitate”.
Concret, judecătorii susțin că în cadrul anchetei începută în urma acestui caz a rezultat că ”în cadrul Secţiei ORL lipseau echipamentele de monitorizare a semnelor vitale (pulsoximetru) şi aparatura de resuscitare, iar la data internării minorului în cadrul Spitalului Clinic de Pediatrie Sibiu nu era ocupat postul de medic specializarea ORL, intervențiile chirurgicale în ce îi privește pe minori fiind efectuate în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu”.
Iar din declarațiile asistentelor rezultă că nu erau pregătite pentru un astfel de situație.
”Salonul în care am dus minorul era unul obişnuit, nu avea aparatură de monitorizare a funcţiilor (...) Noi nu avem defibrilator şi monitor, iar la stop chem echipa de resuscitare din urgenţă. (...) Cu pulsul şi respiraţia ne descurcăm manual, neavând aparatură (...) Salonul la care a fost dus minorul era salonul nr.1, la parter, salon de femei. Nu exista aparatură pentru monitorizarea funcţiilor... am chemat pe cei de la Smurd de la urgenţă, eu am alergat in sala de operaţie şi am adus balonul” , se arată în document, citându-se din declarațiile martorilor.
Din concluziile Raportului de expertiză medico-legală rezultă că manevrele de resuscitare aplicate după constatarea stopului cardio-respirator au fost corect realizate şi adecvate, însă ajutorul a venit prea târziu.
”Monitorizarea postoperatorie atentă, într-un salon de specialitate ATI dotat corespunzător, ar fi oferit şanse de supravieţuire minorului”, se precizează în motivare.
Citește și:
”Nicio sumă de bani, oricât de mare ar fi, nu ar avea aptitudinea de a repara vreodată incomensurabila traumă psihică pricinuită părinţilor victimei”
Inițial, Judecătoria Sibiu a stabilit ca părinții să primească daune morale de câte 50 de mii de euro, însă instanța superioară a stabilit că 80 de mii de euro ar fi mai aproape de realitate. Însă în niciun caz 2 milioane de euro, cât au solicitat inițial părinții.
”Ținând seama şi de faptul că nicio sumă de bani, oricât de mare ar fi, nu ar avea aptitudinea de a repara vreodată incomensurabila traumă psihică pricinuită părinţilor victimei, consideră că suma de 80.000 euro către apelantul XXX (n.r. tatăl copilului) şi 80.000 euro către apelanta XXX (n.r. mama copilului) reprezintă o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit de aceştia.
În raport cu considerentele de mai sus, analizând cuantumul daunelor morale solicitate de apelanţi – 1.000.000 euro fiecare, se constată că această cerere este nejustificat de mare, şi pentru a evita să se ajungă la o "comercializare a sentimentelor de afecţiune", va admite doar în parte pretenţiile apelanţilor privind despăgubirile pentru daunele morale încercate”, se precizează în motivare.
Părinții sunt obligați la plata a o parte din onorariile avocaților părții adverse pentru că instanța nu le-a satisfăcut în totalitate pretențiile.
”Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată”, se precizează în art. 453 din Codul Civil.
Sentința nu e definitivă.
Sursa foto principală: Pixabay
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Tag-uri: operatie de polipi sibiu , operatie spital sibiu , copil mort in spital , operație de polipi , copil mort , copil
Vizualizari: 6578
Ultimele comentarii
Acum 14 ore
Ron
Acum 14 ore
Emil
Acum 15 ore
Cartea ne face bine..
Acum 15 ore
Livia
Acum 15 ore
Sibiu.adrian