Prof. univ. dr. Mihaela Grancea de la Facultatea de Științe Socio-Umane, Departamentul de Istorie, Patrimoniu și Teologie Protestantă a Universității Lucian Blaga din Sibiu a declarat la solicitarea Turnul Sfatului motivele pentru care mișcarea legionară începe să fie tolerată în societate și să convingă tot mai mulți români.
În contextul știrilor zilei în care se vorbește despre un candidat la președinție care se înconjoară de admiratori ai legiunii și de gesturi naziste la comemorarea unor lideri ai mișcării legionare, am încercat să aflăm de ce este considerat în 2024 drept martir căpitanul Corneliu Zelea Codreanu și care sunt cauzele creșterii simpatiei pentru mișcarea legionară.
Mihaela Grancea spune că primii pași au fost făcuți chiar din anii 90.
”Pe fondul unei democratizări lente și problematice, reconstrucția identitară, precum a fost cea românească, după decenii de ideologie stalinistă și național-comunistă, revendica noi mitologii politice, noi eroi eponimi. Pe acest fond s-a afirmat dacismul, ca reformularea protocronismului din național-comunism, transformat în dacopatie ( Vezi Noi, tracii, de Iosif Constantin Drăgan ficțiunile lui Pavel Coruț). Apoi, a început revizuirea imaginii lui Antonescu care fusese reamintit în național -comunism (vezi succesul politic al romanului Delirul de Marin Preda) pe fondul ocultării Holocaustului în România. In național-comunism, învățăm că doar naziștii au ucis evrei și romi. Ori, la Pogromul de la Iași, în execuțiile din Moldova, Basarabia și Ucraina (vezi tragedia de la Odessa) au fost crime în masă. Doar, timid, după 1990, și mai ales după 2000, prin raportul Raportul Final al comisiei Elie Wisel (Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România, 2005) a început studierea aprofundată a acestei istorii tragice.
Codreanu fusese ucis, împreună cu alți conducători 13 legionari (nicadori și decemviri) prin sugrumare, în 30 noiembrie 1938, după un proces politic ca a urmat după asasinarea prim-ministrului Armand Călinescu. Acest moment este considerat de către legionari drept martiriu. Și astfel, este promovat de către aceștia cultul lui Zelea Codreanu. Despre crimele Conducătorului care i-a succedat, Horia Sima, s-a vorbit mai puțin. Mă refer, mai ales, la uciderea lui Nicolae Iorga (27 noiembrie 1940), Pogromul de la București din timpul Rebeliunii Legionare declanșate împotriva lui Ion Antonescu din ianuarie 1941”, explică profesorul ULBS.
Mihaela Grancea spune că un alt rol important l-a avut biserica în tot acest proces, pentru că a promovat constant ”toleranța la intoleranță”, care a făcut posibilă promovarea cultului legionar în mediile monastice, cu prilejul unor sărbători religioase.
”Cultul legionar a supraviețuit în diaspora românească din Spania și USA și după războiul mondial. Acolo, după fuga din România, au continuat să-și difuzeze ideile extremiste. În România, fenomenul legionar a fost reanimat, după 1990, de foști legionari, unii fiind deținuți politici în Gulagul românesc. Lor li s-au adăugat aderenți din mediile culturale, chiar academice. Nu mai vorbim, despre foști informatori ai Securității, iar în ultimii ani de rezerviștii din fostele instituții de forță. Mă refer la publicistul Iona Coja, istorici și politicieni precum Gheorghe Buzatu. Acesta din urmă, prin operele scrise va încerca să-l reabiliteze pe Ion Antonescu.
Mai recent, istoricul și politicianul Alex M. Stoenescu s-a implicat în demersul de reabilitare a legionarilor și, mai ales, a lui Ion Antonescu.
În 1993, mișcarea legionară a devenit dinamică prin partidul „Totul pentru țară”, un partid de extremă dreapta apărut ca urmare a inițiativei unui grup de legionari care au participat la rezistența anticomunistă din munții Făgărașului și care au fost deținuți politici.
Figura cea mai cunoscută a fost aceea a luptătorul anticomunist Ion Gavrilă Ogoranu, cunoscut memorialist al rezistenței din Munții Făgăraș (Brazii se frâng, 7 volume, 1993-2007). Lipsa analizei critice și a explicării aparentelor paradoxuri de opțiune politică a legionarilor a dus la confuzii publice și chiar istoriografice vizibile chiar și în primii ani de activitate a institutelor înființate pentru studierea represiunii comuniste (Vezi lansarea mitului Sfințiilor închisorilor construit în jurul unor preoți cu opțiuni legionare, preoți care au murit în timpul represiunii comuniste).
Toleranța la intoleranță a făcut posibilă promovarea cultului legionar și în mediile monastice, cu prilejul unor sărbători religioase (la mânăstiri precum Sâmbăta de Sus; Oașa, chiar Putna), când se făceau parastase și se vindea carte legionară, precum Cranii de fier de Ion Moța, în timpul întâlnirilor ASCOR (Asociația Studenților Creștini Ortodocși din România), dar și cu ocazia lansării unor cărți cu conținut extremist în instituții de cultură. Antisemitismul vegetativ a mai luat o gură de aer, în acei ani”, explică profesorul.
Nu în ultimul rând, un rol l-a avut și televiziunea, spune Mihaela Grancea.
”Apoi, prin formatul cultural de televiziune Mari români (2006) a fost promovată și figura lui Ion Antonescu. Efectul a fost neașteptat, mulți tineri care mai văzuseră și filmul Oglinda (Sergiu Nicolaescu, 1994) au devenit interesați de istoria lui Ion Antonescu - și acesta a fost promovat.
În ultimul deceniu, datorită acestei toleranțe, s-au impus mișcări antisistem, așa - zisele partide suveraniste. În primul rând, Partidele AUR și SOS, partide proruse și antieuropene, au folosit cultul legionar, dar și nostalgia după național-comunism, pentru impunerea unei ideologii și practici politice extremiste”, spune Mihaela Grancea.
Sursa foto: http://www.vasiauvi.org/
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Vizualizari: 4550
Ultimele comentarii
Acum 45 minute
Popescu Ion
Acum 1 oră
Sodolescu Raluca
Acum 2 ore
Cibi
Acum 2 ore
Mora
Acum 2 ore
Sibianul comentator