Fobia școlară, frica de a merge la școală, diagnosticată și la Sibiu. Psiholog: ”De obicei, stau acasă toată ziua, dacă nu merg la școală”. Cum se manifestă și cum se poate rezolva

Săptămâna trecută presa locală din Arad titra că în județ au fost înregistrate 16 cazuri de fobie școlară, o afecțiune certificată medical, care a dus la educarea copiilor acasă cu profesori plătiți cu ora. În acest context, prof. dr. Valeria Ecaterina Purcia, directorul Centrului Județean de Resurse și de Asistență Educațională Sibiu (CJRAE) a vorbit pe larg, într-un interviu acordat Turnul Sfatului despre conceptul de fobie școlară, o tulburare de anxietate severă care afectează un număr semnificativ de copii și adolescenți.  Specialistul a amintit și un caz concret din județul Sibiu, diagnosticat în anul 2021, care evidențiază cum o intervenție rapidă și colaborarea între toți cei implicați pot ajuta un elev să depășească această fobie și să se reintegreze cu succes în școală.

Reporter: Ce este mai exact fobia școlară și cum diferă de anxietatea normală legată de școală sau de depresie?

Prof. dr. Valeria Ecaterina Purcia: Fobia școlară apare atunci când un elev se confruntă cu o suferință în legătură cu mersul la școală. Este un tip de anxietate situațională care apare la copiii cu vârste cuprinse între 5 și 17 ani. Anxietatea situațională este un răspuns psihologic care apare în situații stresante sau nefamiliare.

În timp ce evitarea școlii poate apărea dintr-o varietate de motive și indică un model de evitare sau de evadare a situațiilor legate de frecventarea școlii, fobia școlară se referă la un copil care se confruntă cu o frică intensă atunci când vine vorba de frecventarea școlii sau de activități legate de școală.

Elevii cu fobie școlară tind să aibă o suferință emoțională severă în legătură cu frecventarea școlii. Ei nu încearcă să-și ascundă emoțiile și, în schimb, încearcă să-și convingă părinții să le permită să lipsească de la școală. De obicei, stau acasă toată ziua dacă nu merg la școală.

În comparație, unii elevi lipsesc de la școală în mod deliberat, însă aceștia nu vor prezenta semne de anxietate și stres în legătură cu frecventarea școlii. În aceste cazuri, elevii de obicei nu anunță părinții despre planurile de a lipsi de la școală. În schimb, se prefac că participă. Pentru a evita să fie descoperiți de părinți, nu vor sta acasă în timpul zilei de școală, dar vor pleca de la școală când au ocazia să o facă. Astfel, absentarea lor de la cursuri nu provine dintr-o fobie față de școală.

Care sunt cele mai comune cauze ale acestei fobii?

Sunt multiple, dar le vom trece în revistă pe cele mai cunoscute. Una dintre cauze ar fi anxietatea de separare. Copiii cu anxietate de separare consideră că este dificil să fie departe de părinți pentru perioade lungi de timp, percepând școala ca un factor de îndepărtare a elevului de familie. Evenimentele de viață stresante pot cauza această fobie. De exemplu, copiii pot experimenta stres atunci când încep să frecventeze o nouă școală, după mutarea familiei în alt oraș. O altă cauză poate fi frica ce poate proveni dintr-un incident anterior, cum ar fi bullying-ul la nivelul clasei.

De asemenea, fobia școlară este considerată un simptom asociat cu alte tulburări de sănătate mintală, care includ: tulburare de anxietate socială, anxietate generalizată sau depresia.

Cum se manifestă această fobie la diferite vârste (copilărie, adolescență)?

Poate apărea la orice vârstă, dar copiii din anumite grupe de vârstă sunt mai predispuși să dezvolte fobie școlară. De exemplu, copiii cu vârsta cuprinsă între 5 și 6 ani, care încep școala pentru prima dată, au rate mai mari de reticență școlară.

Pre-adolescenții tind adesea să aibă o susceptibilitate mai mare la a dezvolta fobia școlară, care la această grupă de vârstă se datorează adesea preocupărilor legate de integrare și de rezultatele academice.

Există un profil psihologic al copiilor care sunt mai predispuși?

Copiii cu probleme de sănătate sau cu afecțiuni psihiatrice suplimentare care le afectează capacitatea de a merge la școală. Spre exemplu, tulburarea depresivă persistentă și tulburarea de adaptare au fost găsite și la copiii cu absenteism cronic. În acest context, elevii pot considera că este dificil să participe la școală în mod regulat.

De asemenea, copiii cu tulburare din spectru autist sau cu tulburare de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) se pot confrunta cu dificultăți de participare la activitățile școlare. Copiii cu tulburare din spectrul autist pot întâmpina probleme senzoriale în timp ce sunt la școală și resimt că schimbarea rutinei este solicitantă pentru ei. Elevii cu ADHD pot avea probleme în a se concentra asupra muncii, în gestionarea sarcinilor și în reglarea emoțiilor.

Prof. dr. Valeria Purcia, directorul CJRAE

Care sunt semnele timpurii ale fobiei școlare pe care părinții și profesorii ar trebui să le observe?

Cel mai frecvent semn de fobie școlară este atunci când copiii își exprimă reticența de a merge la școală. Cu toate acestea, părinții sau profesorii pot observa și următoarele simptome, care se pot manifesta într-o varietate de moduri, atât fizic, cât și emoțional. Unele dintre cele mai comune semne includ:

• Disconfort fizic, cum ar fi dureri de cap, greață sau dureri de stomac.
• Anxietate extremă sau atacuri de panică la gândul de a merge la școală.
• Semne de boală, mai ales dimineața înainte de a merge la școală.
• Frica de separare de părinți sau îngrijitori.
• Dificultăți de a adormi sau coșmaruri legate de școală.

Aceste simptome pot varia în intensitate și frecvență de la un individ la altul, dar împreună interferează cu capacitatea de funcționare a copilului sau adolescentului în mediul școlar.

Cum este diagnosticată fobia școlară? Sunt necesare evaluări psihologice specifice?

Evaluarea cazurilor de fobie școlară necesită o abordare complexă care să ia în considerare istoricul familiei, mediul școlar și starea emoțională a copilului.

Primul pas, odată ce se stabilește diagnosticul de fobie școlară, este ca părinții să discute cu școala, cu profesorii și cu consilierul școlar. Ei sunt cei care vor putea ajuta copilul să se adapteze în clasă și, de asemenea, să întărească nevoia de a rămâne la școală.

Monitorizarea atentă a frecvenței la școală este imperativă, realizată în strânsă colaborare cu familia elevului, personalul școlii și profesioniștii implicați.

Observarea comportamentului elevului la școală va adăuga informații valoroase asupra motivelor din spatele fobiei lor. Profesioniștii pot urmări copilul și monitoriza interacțiunile cu colegii și personalul. Astfel de observații pot ajuta la identificarea oricăror potențiali factori declanșatori la nivel de școală.

Profesioniștii în sănătate mintală pot să intervieveze copilul, părinții și profesorii. În timpul acestor interviuri, profesioniștii își propun să afle factorii de stres care contribuie la evitarea frecventării școlii.

Ce strategii de intervenție sunt cele mai eficiente pentru copiii care suferă de fobie școlară? Există tehnici specifice de terapie?

Intervenția timpurie și colaborarea între familie, profesori și profesioniști este esențială. De asemenea, planurile de intervenție individualizate pot include psihoeducație, terapie de familie, terapie cognitiv-comportamentală și intervenții părinte-profesor.

Terapia cognitiv-comportamentală este o abordare de tratament extrem de eficientă pentru fobia școlară. Scopul ei este ca elevii să își modifice modelele de gândire negative și să găsească strategii de coping atunci când se confruntă cu situații stresante. Terapeuții vor cere copiilor să vorbească despre temerile lor asociate cu școala și vor veni cu exerciții pentru a reduce nivelul de stres.

Terapia de sprijin educațional este un tip de intervenție care combină prezentări informaționale și sesiuni de psihoterapie pentru a ajuta copiii să-și depășească temerile legate de frecventarea școlii.

În funcție de vârsta și diagnosticul elevului, medicii psihiatri pot recomanda medicație împreună cu demersul psihoterapeutic. Medicația poate ajuta la tratarea tulburărilor de bază, cum ar fi anxietatea și depresia.

Ce rol au părinții, profesorii și consilierii școlari în tratamentul acestei fobii?

Intervenția timpurie în cazul fobiei școlare este vitală pentru ca elevul să se adapteze la școală. Familia, profesorii și consilierii școlari ar trebui să coopereze în procesul de evaluare și tratament. Deoarece motivul fiecărui copil care nu merge la școală poate fi diferit, ar trebui creat un plan de intervenție personalizat pentru fiecare subiect în parte.

Dacă copilul sau adolescentul prezintă semne de fobie școlară, există mai multe opțiuni pentru a-l ajuta:

• Dialogul deschis: Este important ca elevul să se simtă auzit, să poată purta un dialog deschis despre temerile și preocupările lui.

• Identificarea declanșatorilor: Discuțiile cu copilul, profesorii și consilierul școlar pentru a determina cauza de bază a evitării școlare și a anxietății.

• Asistență de specialitate: Implicarea unui profesionist în sănătate mintală, cum ar fi un psiholog pentru copii, poate oferi sprijin util. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este adesea eficientă în a ajuta copiii să gestioneze anxietatea și să dezvolte abilități de coping.

• Expunere treptată: Introducerea încet a ideii de a merge la școală, vizitând clădirea în afacerea orelor de program sau petrecând un timp mai scurt în sala de clasă.

• Implicarea școlii: Colaborarea cu profesorii și consilierii școlari pentru a crea un mediu de sprijin eficient pentru copil.

Ce consecințe pe termen lung poate avea fobia școlară asupra educației și vieții sociale ale copilului?

Pentru copii și adolescenți, fobia școlară poate avea consecințe asupra sănătății lor fizice și mentale, precum și un impact negativ asupra legăturilor lor sociale, asupra stimei de sine, nivelului academic și poate ajunge până la abandonul școlar.

Datorită fobiei școlare, este posibil ca notele să scadă, iar copilul poate avea nevoie de ajutor suplimentar pentru a înțelege materialul abordat în timpul orelor de curs.

Acest lucru duce la o tensiune între experiența lor actuală de viață și cerința de a fi „concentrat pe viitor”. Trunchierea educației în acest mod este posibil să aibă un impact negativ pe parcursul vieții, asupra nivelului educațional și perspectivelor viitoare de angajare.

Din fericire, prognosticul pentru fobia școlară este bun – multe cazuri se rezolvă odată cu vârsta sau prin intervenții psihoterapeutice, fără efecte dăunătoare de durată.

Ce măsuri pot lua părinții și școala pentru a preveni apariția fobiei școlare?

Școala poate crea un mediu primitor și antrenant, care să îi ajute pe elevi să se simtă conectați cu mediul școlar și cu profesorii lor. Acest lucru ar putea fi realizat prin folosirea prenumelui în comunicare sau introducând un salut personalizat când sosesc elevii.

Oferirea de recunoaștere și feedback pozitiv pentru orice eforturi în vederea participării la școală.

Profesorul trebuie să fie ușor abordabil pentru elevi, să arate empatie atunci când elevii își exprimă îngrijorări sau întâmpină dificultăți. Pentru mulți elevi, o relație pozitivă cu profesorii lor poate avea efecte profunde și semnificative asupra bunăstării și rezilienței lor.

Flexibilitatea în ceea ce privește așteptările atunci când elevii întâmpină dificultăți poate include, spre exemplu, oferirea de sarcini alternative.

O abordare la nivelul școlii a învățării socio-emoționale poate avea ca efect rezultate sociale și academice mai bune pentru elevi.

În Sibiu a fost vreun elev diagnosticat cu fobie școlară? Ce ne puteți spune despre caz? Cum a fost diagnosticat și cum s-a procedat?

În județul Sibiu a fost identificat un caz de fobie școlară diagnosticat de specialist, care a ajuns în atenția noastră în anul 2021. Elevul avea 9 ani. Debutul fobiei școlare în acest caz a fost acut, tipic, incluzând simptome fizice accentuate și psihice de anxietate pronunțată. În prima fază, la recomandarea medicului specialist psihiatru, elevul a beneficiat de certificat de orientare școlară, eliberat de Comisia de Orientare Școlară din cadrul CJRAE Sibiu, pentru învățământ la domiciliu.

Din fericire, părinții elevului au abordat cu seriozitate și implicare această problemă, accesând servicii de psihoterapie și, ulterior, o conlucrare apropiată cu școala și profesorii de la clasă, cât și cu profesorul consilier școlar. În prezent, elevul a reînceput să frecventeze școala, iar rezultatele academice s-au îmbunătățit semnificativ. De atunci nu au mai fost elevi diagnosticați. 

Sursa foto principală: Depositphotos.com

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi