Un lider de galerie e capabil să ia decizia să se ajungă în coloană, pe Arena Națională, în marș, pe la Unirii. Sau să se cânte după ce noi avem 1-0 clasica încurajare „pe ei, pe ei, pe mama lor”. Poate dirija ritmul tobelor. Dar nu e capabil să găsească soluția pentru a învinge într-o partidă în care adversarii folosesc trei fundași centrali. E drept, nu e treaba lui. El e cu toba.
E foarte importantă activitatea lui în „atmosfera fenomenului”, așa cum se spune, însă după ce se termină partida se întoarce la activitatea de dinainte: angajat la Poștă, om de afaceri, șofer, interlop sau ce profesie va fi având. Până la viitorul meci, în care se implică în coregrafie, tobe, huiduieli și bilete pentru galerie.
S-au schimbat mulți candidați pierzători, în România, la alegerile prezidențiale, unii cu 4, 5 milioane de voturi în finală, însă nici unul nu a contat ulterior în istoria locală.
Tot așa cum au fost multe echipe calificate în finala Champions League, dar care nu au rămas în memoria colectivă decât, cel mult, ca ”luzării” care i-au făcut pe ceilalți campioni. ”We are the champions / No time for losers”, după cum spune poetul.
În aceeași zonă poetică, campania electorală a lui Simion a avut în centrul ei o readaptare a melodiei ”Adu-ne caii, Simioane”: ”Adu-ne caii, Simioane, / Să punem biciul pe banane, pe toți ciocoii vechi și noi! / Adu-ne caii, Simioane, / Că urlă sângele în noi, / De lacrimi multe și nevoi!”.
În original, cântecul era ”Foaie verde salbă moale / Adu’ caii Simioane / Să mi-i curăț la picioare / Să mă duc la Tanța-n vale, lume…”. Un cântec de dragoste, oarecum.
Galeria s-a gripat însă, atunci când șeful ei a fost pus să se implice în tactică. Dăm afară toți fundașii centrali, e varianta la ”concediem 500 de mii de funcționari”.
"Nous voulons încetarea focului" e ca ”come se zice”, atunci când Răducioiu s-a întors acasă, după ce a stat 2 luni în Italia. Iar fostul atacant al naționalei a rămas un comentator sportiv și actor în reclamele caselor de pariuri.
Partea bună este că de fiecare dată, până acum, la prezidențialele românești a câștigat cel de care avea țara nevoie în acel moment. Că nu a fost niciunul de excepție, așa este. Dar a fost tot timpul aleasă cea mai bună variantă din finală.
Pe de altă parte, de 30 de ani vedem că România e marcată de o fractură profundă între două realități contrastante: o Românie rurală, adesea săracă, dependentă de ajutoare de la stat și o Românie urbană, mai educată și pro-europeană (apropo, Simion a zis că va tăia ajutoarele sociale, o altă gafă majoră, pentru că și-a speriat propriul electorat).
Această bipolaritate nu este doar o chestiune de geografie, ci și una de oportunități, valori și perspective asupra viitorului.
În zonele rurale, realitatea e adesea dură. Sincer, dură. Agricultura de subzistență domină, locurile de muncă sunt puține și prost plătite, iar accesul la servicii de bază, cum ar fi educația de calitate și asistența medicală, este limitat. În plus, există o puternică rezistență la asociere, oamenii nu acceptă un stat depășit de situație, însă nu se acceptă nici măcar unul pe altul. Vecin cu vecin.
Dezindustrializarea post-comunistă i-a lovit puternic, avem zeci de localități din Sibiu în această situație. Mii de sibieni plâng după fermele din Dumbrăveni, după camioanele din Mârșa. Au rămas în urmă zeci de școli fără elevi, localități care nu au nici măcar 10 firme și niciun medic de familie.
Această zonă rurală, inclusiv din Sibiu, a rămas în aria tradițiilor și valorilor conservatoare, cu o încredere scăzută în instituțiile statului, mult mai scăzută decât la oraș, și o viziune sceptică asupra integrării europene.
Mesajul de acolo nu trece de percepția de limitări, restricții, reguli birocratice și pierdere a identității naționale. Informarea se face pe rețele sociale, ei între ei și atât.
Întrebați-vă părinții pensionari, când au fost ultima oară într-o vacanță? Când au mâncat ultima oară la un restaurant? Când au văzut o piesă de teatru?
În contrast, zonele urbane, zonele dezvoltate economic, oferă un tablou diferit, așa cum vedem în fotografia celor trei alegeri prezidențiale.
Centrele universitare și economice atrag tineri talentați, locurile de muncă în sectoarele IT, servicii și industrie sunt mai bine plătite, iar accesul la educație și servicii medicale este superior. Există aici un alt limbaj, alte priorități, alte perspective, alți oameni. Aici, 70% l-au votat pe Nicușor Dan.
Această Românie este conectată la rețelele globale, îmbrățișează inovația și valorile democratice, fiind puternic ancorată în proiectul european. De el depinde ca de aer.
Avem exemplul Sibiului, acolo unde se ascunde jumătate din economia județului. Mai e și Mediaș, unde numai Romgaz și Transgaz contribuie cu aproape jumătate din PIB-ul Sibiului. Iar în rest nu mai rămâne aproape nimic. Doar zonele din jurul Sibiului. O gaură neagră în restul de 80% din teritoriul Sibiului.
E clar că cei din zona urbană sunt mai informați, pro-activi și implicați civic. Ei sunt mai deschiși către diversitate și toleranță, având o perspectivă cosmopolită asupra zonei în care trăiesc și a lumii.
Aici nu se discută dacă pământul e plat sau rotund. Nu se cheamă specialiști să stabilească asta. Unele lucruri sunt chiar clare. Dincolo, nu.
Această fractură nu este întâmplătoare, ci rezultatul unei combinații de factori istorici, economici și politici. Vorbim în continuare de moștenirea comunistă cu urbanizarea forțată, lipsa încrederii în stat, teoria conspirației și naționalismul deșănțat.
Vedem în mod clar că investițiile s-au concentrat în marile orașe, într-o mână de județe, neglijând infrastructura și dezvoltarea rurală.
Nu am scăpat în 30 de ani nici de corupție, nici de birocrație și nici de clientelism. Acapararea resurselor, funcțiilor, deciziilor de către o sumă de politicieni a subminat încrederea în stat și a perpetuat inegalitățile. Asta avem și în Sibiu. De mulți ani vorbim de aceleași fețe.
Românii din urban și rural trăiesc în lumi diferite, românii din Moldova și cei din Transilvania, de multe ori par că sunt parte din alt stat. Tot așa cum județului Sibiu e aproape complet rupt de nord. Elitele politice, adesea rupte și ele de realitatea din teren, nu au reușit să construiască un proiect de țară care să unească cele două Românii.
Din păcate, în ciuda proiectelor finanțate tot de Uniunea Europeană, autostrăzi și căi ferate, de exemplu, care să lege Transilvania și Muntenia de Moldova, această fractură se va adânci în viitor.
Automatizarea și digitalizarea nu vor construi punți, vor lărgi malurile. Vor crea noi locuri de muncă tot în zonele urbane și vor amenința locurile de muncă existente în agricultură și industrie, accentuând migrația rurală.
Discursul populist și naționalist, alimentat de frustrările economice și culturale, va continua să divizeze societatea și să submineze încrederea în instituțiile democratice. Cu sau fără Simion, aceste mesaje vor săpa falii tot mai adânci și probabilitatea ca ele să atingă tot mai mulți oameni, inclusiv din partea progresistă, este foarte mare.
În plus, vremea, perioadele de secetă, inundațiile și alte fenomene extreme vor afecta în special zonele rurale, cu consecințe grave asupra agriculturii și nivelului de trai. Orășenii vor putea cumpăra cireșe din Turcia, poate chiar mai ieftine decât cele de aici, însă producătorii români nu vor mai vinde mai nimic.
Teoretic, viitoarele mari investiții ar trebui direcționate spre educație și infrastructură rurală. Asigurarea accesului la educație de calitate și la servicii de bază (apă, canalizare, internet), era să zic apă, hrană, energie, în zonele rurale este esențială pentru a crea oportunități și a reduce migrația. Ba chiar ar putea oferi un refugiu pentru orășenii corporatiști care se pot regăsi aici și vor putea continua lucrul de acasă. Dar ei nu se vor întoarce la sapă, ci la confort și liniște. Și așteaptă același confort ca în Berceni sau Hipodrom.
E nevoie de crearea de programe de finanțare și consultanță pentru fermieri și micii întreprinzători din mediul rural, programe concrete, nu bani europeni pe câmpuri necultivate. Promovarea cu adevărat a produselor locale și a turismului rural pot genera locuri de muncă și venituri. Pot oferi un viitor decent, dar asta înseamnă în primul rând o cooperare între producătorii din mediul rural.
Se plâng de Lidl că nu le cumpără cele 100 de legături de ceapă, fără a înțelege cum funcționează un colos de retail. E nevoie de 100 de producători, care să vândă și să dirijeze prețul celor 10.000 de legături.
E nevoie de o guvernare transparentă și responsabilă, cu reguli clare și aplicate egal pentru toți, nu de cumetrii și leșuri lăsate să putrezească ani de zile prin ministere ori parlament. Asta e crucial pentru a restabili încrederea în stat.
Depășirea acestei bipolarități este o problemă imensă pentru România și e valabilă și pentru alte state. O vedem și în Sibiu, acolo unde județul, fără municipii, l-ar fi ales fără nicio problemă președinte pe George Simion.
”Adu-ne caii, Simioane...”
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Vizualizari: 4646
Ultimele comentarii
Acum 1 oră
Cartea ne face bine..
Acum 1 oră
Gelu
Acum 1 oră
Punk
Acum 2 ore
Cornel Sibianul
Acum 3 ore
Oligofrenul