Proaspăt deschis, Transfăgărășanul întâmpină turiștii cu bujor de munte înflorit, prețuri ascunse, gunoaie în lac, 5 lei taxa la toaletă și multă dezordine

Deschis de mai puțin de o săptămână, Transfăgărășanul deja atrage turiști din toată Europa. Miercuri, la ora prânzului, erau la Bâlea Lac cetățeni italieni, polonezi, francezi, germani, austrieci și unguri. I-au întâmpinat comercianții români cu prețuri ascunse la parcare și toaletă, cu gunoiae răvășite, kitsch-uri din plastic și multă dezorganizare.

Indiferent de câte ori ați urcat la Bâlea Lac, o plimbare pe Tranfăgărășan rămâne la fel de frumoasă. Proaspăt redeschis după șase luni de liniște hibernală, drumul arată că și-a păstrat farmecul. Până la Bâlea Cascadă impresionează verdele crud al mugurilor de brad ce parcă acoperă șoseaua, iar de la Cascadă până la lac, sus, te lasă cu gura căscată priveliștile ce se deschid după fiecare curbă. Zăpezile fiind în curs de topire, pâraiele sunt dolodra de ape înspumate și reci de gheață.

O altă atracție deosebită în perioada aceasta este înflorirea bujorului de munte. Pâlcuri, pâlcuri sunt vizibile pe marginea drumului, iar pe unele pante însorite au apărut adevărate poienițe cu rododendron. În unele zone floarea crește chiar lângă parcare.

Șoferii interesați de o urcare în perioada următoare trebuie să știe că asfaltul se prezintă în condiții bune, nu există gropi, ci mici fisuri și denivelări pe alocuri. Însă nimic îngrijorător. În plus, marcajele rutiere sunt clar vizibile, parcările sunt curate și întreținute.

Apropo de parcări, anul acesta parcă mai mult ca oricând sunt panouri informative care atrag atenția să nu hrăniți urșii. Sunt atât de multe încât este nevoie de un efort ieșit din comun din punct de vedere intelectual să te apropii de un animal sălbatic și periculos.

Până la Bâlea Lac Transfăgărășanul este o bucurie pentru ochi și pentru minte, mai ales în luna iunie, când cerul are un albastru deshis, care pune în valoare peisajul alpin. Odată ajuns la Bâlea Lac apar detaliile și situația se schimbă.

În primul rând, cine ajunge cu mașina va căuta un loc de parcare. Există două parcări cu plată, dar nicăieri nu este afișat prețul la loc vizibil de la distanță, clar pentru toată lumea. Doar când ajungi cu mașina exact în fața barierei vezi, scris mic, tarifele, însă dacă e aglomerat deja nu mai poți întoarce. În schimb, este o pancartă mare pe care scrie că te costă 60 de lei dacă pierzi tichetul de parcare.

Dacă te dai jos din mașină poate cauți o toaletă, având în vedere că ai petrecut ore pe drum. Este una singură, în niște containere strâmbe, cu uși larg deschise și împrejmuite cu garduri dărâmate. Arată disgrațios. Iar prețul solicitat de o doamnă la intrare, pentru că din nou, nu este afișat nicăieri, este de 5 lei. Lipsa afișării tarifelor pare o regulă, demnă de un control al Protecției Consumatorului.

Aproape de toaletă, pe lângă rulotele comercianților vezi ambalaje, plastice, sticle de bere și resturi de porumb fiert. În jurul lacului Bâlea am găsit un singur coș de gunoi, și acela cu capacul bătut în cuie, de el fiind legat un cort alb din plastic. Un cort alb din plastic pe malul lacului glaciar, în mijlocul unei rezervații naturale, pare culmea kitsch-ului.

Când în sfârșit găsești unde se aruncă gunoaiele, adică platforma pentru deșeuri de la intrarea în tunelul spre Argeș, vezi că sunt mizerii răvășite peste tot, iar în mijloc tronează cadavrul unei vulpi moarte. Așa întâmpină turiștii din străinătate și din toată țara unul dintre cele mai atractive obiective turistice din județul Sibiu.

Situația este aproape identică la platforma pentru deșeuri de la Bâlea Cascadă. Într-o zonă în care ne plângem că urșii cerșesc gunoaie, administrația lasă deșeurile aruncate pe jos, fără o ușă, fără un lacăt, fără o minimă protecție cu gard electric.

După ce arunci gunoiul ”civilizat”, ca turist ajuns la Bâlea te duci să vezi cum înoată păstrăvii în lac pe lângă doze de Hell și Fanta, pungi din plastic și mucuri de țigară.

Sursă video - Turnul Sfatului

Pe urmă, dacă urci printre cabane la punctul de belvedere, de unde se vede întreaga vale, până la Cârțișoara, ai ocazia să te așezi tot printre chiștoace rămase în iarbă.

Turiștilor cărora li se face foame de la aerul curat de munte se pot delecta cu o mulțime de preparate tradiționale ardelenești, specifice zonei montane de la noi: Crepes, hot-dog, porumb fiert, cappuccino, cozonac unguresc, langoș… Există un singur magazin cu produse sibiene și acela era închis.

Nu s-au deschis încă toate tarabele de la Bâlea, motiv pentru care, pentru a ține locul blocat, unele dintre ele sunt ocupate cu diverse bârne, capre din lemn și paleți stivuiți. În spatele rulotelor vânzătorilor domnește haosul, cu deșeuri aruncate pe jos, materiale de construcții, ligheane și alte obiecte casnice.

Am stat de vorbă în această dimineață cu un grup de turiști italieni. Trei bărbați, în vârstă de aproximativ 50 de ani, au venit să trăiască o aventură în România. Pentru orice motociclist din Europa, Transfăgărășanul este musai de bifat o dată în viață. Cei trei italieni nu au fost dezamăgiți, comparând drumul cu ce au ei mai frumos în Dolomiți. I-am întrebat special și despre cum arată finalul traseului, punctul de sosire din vârf. Unul a spus: Che peccato! Ceilalți s-au ferit să comenteze.

Am mai stat de vorbă cu turiști francezi și polonezi. Unii opriseră rulota și scoseseră scaune pliabile să admire peisajul, alții erau echipați de drumeție și se pregăteau să plece pe unul dintre traseele de lângă lac. Toți au lăudat frumusețea muntelui și s-au abținut să facă orice comentariu negativ: ”Noi pentru natură am venit și natura este superbă”.

La final, cine pleacă de la Bâlea Lac vrea să ia cu el amintire un magnet de frigider. Sau poate un ulei aromat, o piatră prețioasă – vândută de o doamnă care scuipa semințe, ori poate un șarpe din cauciuc, sau o jucărie din plastic. Nu lipsesc nici pernele cu inimioare și urși pe care scrie ”Te iubesc”. Aproape toate tarabele vând nimicuri luate de pe vreun site chinezesc.

Concluzia cu care eu am plecat de la Bâlea Lac este că o mână de comercianți, care nu dau doi bani pe mediul înconjurător, sunt dispuși să facă orice pentru a profita de turiști și pentru a câștiga niște bani în plus. În scopul lor nu dau dovadă de respect pentru munte și natură. Folosesc rezervația naturală ca și cum ar fi curtea lor și dau senzația că aruncă orice nu mai utilizează pe moment în fundul curții. De aici senzația că la Bâlea Lac domnește dezordinea.

Foto: Turnul Sfatului

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi