În contextul noilor reforme anunțate de Ministerul Educației, vocile din sistemul de învățământ devin tot mai importante. Profesorii și directorii privesc cu interes, dar și cu prudență, schimbările propuse în planurile-cadru, subliniind nevoia de coerență, consultare reală și resurse adecvate pentru ca reforma să nu rămână doar pe hârtie. Puse în dezbatere publică încă de la începutul anului aceste schimbări ar fi trebuit definitivate în luna mai. Ministerul Educației însă, nu a publicat, până la această dată, planurile-cadru pentru educație.
Printre profesorii care așteaptă cu interes apariția noilor planuri-cadru propuse de Ministerul Educației se numără și Mircea Furdui, profesor de geografie la Colegiul Economic „George Barițiu” din Sibiu. Cu o experiență de peste 25 de ani la catedră, profesorul Furdui privește aceste schimbări cu un amestec de speranță și prudență.
„Pornind de la proiectele de planuri-cadru, deocamdată suntem într-o perioadă de așteptare. Sunt promisiuni de la minister că vor apărea în curând, iar atunci vom vedea exact ce modificări sunt”, spune profesorul.
Deși au avut loc patru dezbateri publice în centre universitare din țară, iar cadrele didactice au putut trimite observații individual sau prin asociații profesionale, rămâne întrebarea dacă aceste opinii vor fi reflectate în forma finală a documentelor.
Colegiul Economic „George Barițiu”
Nu toate propunerile sunt rele
O primă variantă a planurilor-cadru a fost, în opinia dascălului, profund nemulțumitoare, mai ales în ceea ce privește disciplina geografie. „Era într-o situație dificilă”, afirmă acesta, lăsând să se înțeleagă că statutul geografiei în curriculumul propus ar fi fost mult slăbit.
Totuși, nu toate propunerile ministerului sunt privite negativ. Un exemplu pozitiv, consideră profesorul Furdui, este extinderea paletei de discipline incluse în Evaluarea Națională. „Mi se pare normal să includă și verificarea elevilor și în ceea ce privește cunoștințele acumulate la istorie, geografie, biologie, fizică, chimie. Există acum trendul acesta ca în clasa a VIII-a să se învețe mai mult doar la română și matematică. Este o realitate. De aceea consider că această propunere este oportună.”
Ministerul nu a demonstrat că ține cont de părerile din teritoriu
În ceea ce privește limitarea timpului destinat temelor la două ore zilnic, propusă pentru elevii de gimnaziu și liceu, opinia profesorului este una rezervată. „Aici pot fi mai multe variabile. Depinde cât se concentrează un elev asupra unei materii sau cât de mult vrea să se pregătească. Intervin și alți factori, iar limitarea la două ore nu știu cât de oportună este.”
Acesta admite că temele sunt mai relevante la gimnaziu decât la liceu, dar atrage atenția asupra riscurilor excesului sau, dimpotrivă, ale eliminării complete a acestora.
O problemă majoră rămâne lipsa de încredere în receptivitatea reală a ministerului față de propunerile venite din teritoriu. „Teama cea mai mare este legată de receptivitatea forului decizional față de propunerile din teritoriu. Au mai fost cazuri când noi am trimis propuneri și nu au fost luate în considerare”, mai spune prof. Mircea Furdui.
Propunerile sunt una, realitatea școlilor este alta
Mai mult, profesorul atrage atenția asupra unei rupturi între deciziile de la centru și realitățile din școli.
„De exemplu, propunerea aceasta din noile planuri-cadru care prevede un curriculum la decizia elevului din oferta școlii (CDEOȘ) flexibil și semiflexibil și un curriculum de specialitate (CS) extins, cu un suport fix și unul flexibil – presupune noi spații, noi dotări, și la ora actuală, problema cea mai mare este cea legată de spațiu. În unele școli va fi o mare problemă. Adevărul este că situația diferă de la școală la școală și cred că ar trebui să se țină cont de asta.”
Tot în acest context, profesorul consideră că „acest curriculum de specialitate ar trebui să aibă și un suport flexibil pentru filierele vocațională și tehnologică (în propunerile de planuri-cadru acest aspect lipsește, fiind prezent doar la filiera teoretică).”
Prof. Mircea Furdui
O altă îngrijorare vizează componenta identitară a învățământului românesc: „Sunt cele trei discipline – limba română, istorie și geografie – asupra cărora nu ar trebui să se intervină. Și tocmai că prin modificările propuse în noile planuri-cadru, lovitura vine și aici, în acest segment.”
Opționalele sunt bune doar dacă elevii le aleg cu adevărat
Referitor la ideea ca elevii să-și poată alege materiile opționale, profesorul consideră că este benefică, dar avertizează asupra riscurilor. „Ar fi o idee bună, atât timp cât elevul și le alege cu adevărat. Sunt situații în care elevul nu le alege, ci îi sunt sugerate.”
Profesorul Furdui pledează pentru continuitate și coerență în educație, și nu pentru schimbări radicale: „Nu merg pe principiul să tăiem tot și să punem altceva în loc. Consider că în educația românească sunt și lucruri bune astăzi, dar pe lângă acestea sunt și lucruri care nu funcționează cum trebuie. Aici trebuie intervenit cu ajustări și modificări legislative și metodologice. Dar nu tăiat din rădăcină, cum spune românul.”
Reforme instabile
Acesta critică și instabilitatea reformelor, adesea influențate de ciclurile electorale sau de schimbările frecvente de miniștri. „Din păcate, noi suntem într-o continuă reformă. Tot reformăm în funcție și de ciclurile electorale și de miniștri care se tot schimbă și vor să-și lase o anumită amprentă asupra sistemului educațional.”
Un aspect esențial în procesul de reformă ar trebui să fie, în opinia profesorului, implementarea mentoratului didactic prevăzut în Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, care ar crește cu siguranță nivelul de pregătire metodică și de specialitate al viitoarelor cadre didactice. În prezent, unii profesori sunt foarte talentați și bine pregătiți, alții însă lasă de dorit, și tocmai de aceea mentoratul didactic este mai mult decât necesar.
În concluzie, profesorul Mircea Furdui își exprimă dorința ca reformele să nu fie făcute doar „de dragul schimbării”, ci să aducă beneficii reale tuturor actorilor din educație – elevi, părinți și profesori.
Cum vede schimbările propuse un director adjunct de școală gimnazială
Educația este fundamentul oricărei societăți și, după cum subliniază Crina Constantinescu, director adjunct la Școala Gimnazială nr. 21 din Sibiu, „așa cum arată școala azi, așa va arăta societatea de mâine”. Această afirmație, deși poate părea simplă, este un avertisment serios, spune dascălul. „Viitorul unei societăți depinde direct de calitatea sistemului său educațional.”
Cu o carieră începută, spune ea, din pasiune în 2001 și o experiență bogată atât ca învățător, cât și ca manager școlar, Crina Constantinescu aduce o perspectivă asupra noilor planuri-cadru pentru ciclurile primar și gimnazial. Conduce Școala Gimnazială Nr. 21 din postura de director adjunct din anul 2020.
Flexibilitate și personalizare – o schimbare binevenită, dar cu provocări
Directorul apreciază faptul că noile schimbări pun accent pe adaptarea la nevoile elevilor, pe flexibilitate și pe formarea unor abilități utile în mai multe domenii, subliniind că acestea pot reduce supraîncărcarea cu materie și pot adapta învățarea la ritmul individual al fiecărui elev. „O școală modernă, flexibilă și adaptabilă, care pregătește elevii pentru un viitor incert, va genera o societate rezilientă,” afirmă Constantinescu.
Cu toate acestea, ea avertizează asupra riscurilor. „Flexibilitatea este necesară, dar poate aduce provocări în menținerea unei coerențe naționale și a unui standard minim de cunoștințe.” De asemenea, implicarea slabă a comunităților locale și lipsa unor mecanisme clare de evaluare unitară pot limita succesul reformei.
Deși reforma promite reducerea birocrației și o autonomie sporită pentru școli, realitatea din teren este mai complexă.
Crina Constantinescu amintește de prima generație care a aplicat programa pe bază de competențe în 2012, când profesorii au fost „trimiși cu programa la clasă fără sprijin real.”
Acea generație de elevi, acum în clasa a XII-a, încă nu are manuale adaptate, iar mulți dintre dascăli nu au fost pregătiți adecvat pentru noul model.
„Fără ghiduri clare, resurse adecvate și formare continuă, reforma riscă să rămână doar o intenție pe hârtie,” subliniază directorul adjunct, care insistă și pe necesitatea stabilității și a unei viziuni pe termen mediu și lung.
Descentralizarea și autonomia – oportunități condiționate
Descentralizarea este văzută ca o oportunitate de adaptare a ofertei educaționale la nevoile locale. Totuși, succesul acesteia depinde în mare măsură de pregătirea și implicarea directorilor și cadrelor didactice. „Școlile cu lideri proactivi și profesori bine pregătiți vor profita de autonomia oferită, dar altele riscă să se limiteze la minimum,” explică Crina Constantinescu.
Prof. Crina Constantinescu
În ceea ce privește noul curriculum, programa școlară, la decizia elevului și a școlii (CDEOȘ), provocările sunt legate atât de orientarea elevilor în alegerea opționalelor, cât și de capacitatea cadrelor didactice de a dezvolta module interdisciplinare relevante.
Cu alte cuvinte, dascălul consideră că această libertate vine cu două probleme importante. Pe o parte elevii s-ar putea să nu știe ce să aleagă, au nevoie de îndrumare pentru a face alegeri potrivite pentru interesele și nevoile lor. Pe de altă parte
profesorii trebuie să fie capabili să creeze cursuri interesante și utile, care combină mai multe materii (de exemplu, un modul care leagă biologia de educația pentru sănătate), iar acest lucru nu e întotdeauna ușor.
Directorul atrage atenția că, dacă noile opționale nu sunt bine legate de materiile de bază, învățarea elevilor poate deveni haotică.
Resursele limitate – o barieră pentru flexibilitate
Realitatea resurselor disponibile la nivelul multor școli rămâne un obstacol major. Lipsa personalului calificat, a infrastructurii și a accesului la tehnologie limitează „spațiul real pentru flexibilitate,” avertizează Constantinescu. Această situație riscă să adâncească inegalitățile între unitățile de învățământ, mai ales acolo unde sprijinul este cel mai necesar.
Pregătirea profesorilor și sprijinul necesar
Crina Constantinescu spune că la Școala Gimnazială nr. 21, pregătirea cadrelor didactice este o prioritate: „Facem întâlniri, schimburi de bune practici și oferim sprijin constant, mai ales în fazele inițiale ale reformei.” Totuși, formarea continuă este încă fragmentată și costisitoare pentru mulți profesori, iar un sistem coerent și bine finanțat este indispensabil pentru succesul schimbărilor.
Din perspectiva sprijinului instituțional, reducerea birocrației și simplificarea procedurilor sunt printre principalele dorințe. „Profesorii trebuie să se poată concentra pe actul didactic, nu pe hârtii,” spune directorul, adăugând că o campanie de conștientizare socială ar ajuta la înțelegerea beneficiilor reformei.
Gestionarea resurselor umane și financiare
Schimbările programei vor impune o planificare strategică a personalului și, probabil, nevoia de mai mulți profesori specializați sau recalificați.
„Ar trebui regândit sistemul de încadrare, pentru a permite angajarea specialiștilor din afara sistemului de învățământ, chiar și pentru jumătate de normă,” propune Crina Constantinescu. Mai mult, autonomia financiară sporită va fi esențială pentru implementarea opționalelor și achiziția de materiale educaționale.
Evaluarea Națională – mai multe examene, mai mult stres
Referitor la propunerea de susținere a Evaluării Naționale la mai multe obiecte, directorul consideră că această abordare ar putea crește presiunea asupra elevilor și a cadrelor didactice. „Mai multe examene înseamnă mai mult stres și mai puțin timp pentru învățarea creativă,” explică ea, adăugând că o abordare bazată pe portofoliul educațional al elevului ar fi mai echilibrată.
Conexiunea dintre liceu și ciclurile inferioare
Crina Constantinescu evidențiază legătura între așteptările liceului și pregătirea din gimnaziu și primar. „Dacă liceul se va concentra mai mult pe viața reală și piața muncii, atunci și școala primară trebuie să le ofere elevilor instrumentele necesare pentru a se adapta și a învăța continuu.”
Spune că realismul planurilor depinde de sprijinul concret al ministerului și de capacitatea sistemului de a schimba mentalități. „Mulți profesori sunt obișnuiți cu un sistem rigid și pot fi reticenți la schimbare,” spune directorul, subliniind că timpul și resursele limitate pot bloca implementarea metodologiilor noi.
De asemenea, nu este de acord cu desființarea liceelor cu profil pedagogic, unde formarea practică este esențială pentru viitorii profesori, și insistă pe nevoia unei strategii naționale bine finanțate pentru formare.
În încheiere, Crina Constantinescu transmite un mesaj clar. „Reforma educației nu este doar o colecție de legi și planuri, ci un proces viu, care se construiește zi de zi în clasă.” Pentru succes, este nevoie de „mai puțină birocrație, mai multă încredere, formare continuă reală și resurse adecvate”. „Profesorii sunt cei care transformă ideile în realitate. Haideți să le oferim instrumentele și timpul necesar pentru a face asta cu adevărat,” concluzionează ea.
Consultarea reală – o nevoie stringentă
În ceea ce privește procesul decizional, directorul adjunct evidențiază lipsa consultării autentice: „Dialogul deschis și valorizarea expertizei din teren sunt esențiale, altfel reformele riscă să fie percepute ca impuse și să eșueze în implementare.” Dezbaterile existente sunt adesea formale, iar feedback-ul cadrelor didactice rareori influențează deciziile finale.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Vizualizari: 11553
de Raluca Budușan
Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671
Ultimele comentarii
Acum 1 oră
HBomb
Acum 1 oră
Eruditian Slobozan Baroreu
Acum 2 ore
Marius
Acum 2 ore
HBomb
Acum 2 ore
HBomb