La 79 de ani, o sibiancă, fostă profesoară de limba engleză, spectatoare în primele rânduri la evenimentele culturale din oraș. Liliana Jivi: „Citesc până dimineața. Pasiunea pentru lectură m-a urmărit toată viața”

Are 79 de ani și participă la majoritatea evenimentelor artistice și cultuale din Sibiu. O vedem la spectacolele de la Filarmonică, la cele de la Teatrul de Balet, dar și la Festivaluri precum Classics For Pleasure sau Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Stă în primele rânduri, aplaudă și fiecare moment petrecut în fața scenei îi luminează fața și îi aduce un zâmbet necontrolat pe buze. Liliana Jivi nu doar că iubește arta, dar și-a dedicat mai bine de 30 de ani educației copiilor. I-am aflat povestea în urmă cu două săptămâni, atunci când am găsit-o în fața scenei din Piața Mare, asistând la repetițiile evenimentului care a marcat încheierea stagiunii Teatrului de Balet Sibiu pe anul 2024-2025.

Peisajul cultural îi este prea cunoscut fostei profesoare care iubește lectura și arta. 33 de ani i-a dedicat catedrei, învățând generațiile de elevi limba engleză. 

„Am fost profesoară de engleză la Liceul Avram Iancu, la cinci ani, după ce am luat definitivatul, profesorul meu, fostul rector, un om deosebit, Dumitru Ciocoi Pop, căreia i-am fost studentă la Cluj, împreună cu fosta mea profesoară de la Gheorghe Lazăr, doamna Maria Sandovici, m-au adus la Facultatea de Limbi Străine din Sibiu, unde am fost colaborator extern.

Întâi am fost la Cisnădioara și Cisnădie titulară, am dat concurs și m-am bucurat că am reușit să vin la Sibiu unde am clădit o carieră de 33 de ani. Iubeam materia, citeam mult, iubeam elevii. După revoluție lucrurile s-au schimbat, elevii au devenit mai independenți, mai rebeli”, spune cu emoție fosta profesoară.

„Am moștenit dragostea pentru muzică de la mama și tatăl meu”

A moștenit dragostea pentru muzică de la mama și tatăl său pe care îi descrie ca niște oameni simplii, dar deosebiți. Povestește cu emoție un episod în care tatăl ei, îndrăgostit de mama sa, după ce s-a vindecat de rana de la picior pe care o avea din război, venea cu bicicleta lui de curse să o viziteze, la Ocna Sibiului. Distanța era destul de mare, dar el a fost mereu hotărât și curajos. Despre fratele ei, Mircea, spune că era iubitor, dar discret, cumpărându-i caiete fără ca ea să-i ceară. Era, de asemenea, mare fan al fotbalului.

„Am moștenit dragostea pentru muzică de la mama și tatăl meu. Tatăl meu avea o voce frumoasă, ar fi putut fi solist de romanțe, de muzică ușoară, iar mama iubea opera foarte mult. Radioul era permanent deschis în casa noastră, pe urmă a apărut televizorul.

Îmi făcea mare plăcere să ascult  lied-uri ale cântăreților noștri celebri printre care Nicolae Herlea. La vârsta aceea, când eram în gimnaziu, mă fascina, iar Mozart apărea la radio de multe ori cu Elisabeth Schwarzkopf cu Aria Reginei din Flautul Fermecat. Am moștenit de la mama și dragostea pentru lectură, tatăl meu din tinerețe îi cumpăra mamei cărți, el citea doar ziare, dar mamei îi cumpăra cărți în semn de iubire. Când eram în gimnaziu mă ascundeam într-una din camere și la un anumit bec citeam Maitreyi a lui Mircea Eliade pe care o avea mama și alte cărți care nu erau potrivite vârstei mele”, detaliază aceasta.

Un moment dificil în parcursul Lilianei Jivi este moartea soțului său, care a făcut ca pasiunea pentru lectură să o înconjoare și mai mult.

„Pasiunea pentru lectură m-a urmărit toata viața, după moartea soțului meu, fiind atât de tristă și plângând mereu seara înainte de culcare nu puteam adormi si atunci citeam, intram într-o altă lume, care nu mai era tristă.

Soțul meu a murit în 2002, la vârsta de 59 de ani. Aurel Jivi a fost student eminent  profesor de teologie, a studiat trei ani în SUA, întâi la Episcopal Theological School din Cambridge, Massachusetts și apoi la McCormick Chicago, unde s-a format ca profesor cu o nouă viziune”, descrie aceasta despre soțul ei.

Recitatoarea Școlii la Ursuline

Liliana Jivi povestește că merge la multe spectacole, dar apreciază în special muzica simfonică, opera și baletul. Amintește că la vârsta de  doi ani și jumătate știa în întregime „Nuntă în codru” a lui George Coșbuc. 

„Din păcate, la nouă ani m-am îmbolnăvit de plămâni și nu am mai putut frecventa cursurile de balet și pian la care am fost înscrisă la Școala de Artă.

Când eram în liceu, la Lazăr, domnul profesor de muzică și compozitor Vicențiu Fântână ne îndruma să participăm la concertele Filarmonicii din Sibiu care se țineau la Teatrul de Stat pe vremea aceea și eu aveam abonament. De mult mă pasiona muzica simfonică, la fel și pasiunea pentru teatru, eram recitatoare școlii la Ursuline, care din păcate nu mai există”.

Foto: Ovidiu Matiu 

„Am amintiri plăcute când intru la sala festivă”

Povestește fiecare moment cu blândețe și își aduce aminte întâmplări care i-au marcat copilăria. Nu îți vine să o întrerupi căci poveștile curg una după alta.

„Când eram în clasa a șaptea am dat examen la Școala populare de Arta din Sibiu, la secția de artă dramatică, eram trimisă la Teatrul de Stat, la Sala Festiva a Bibliotecii Astra să recit poezii. Am amintiri plăcute când intru la sala festiva. La Teatrul de Stat, tatăl meu a vrut să vină să mă asculte. Fără sa mi spună nimic, când eram pe scenă și recitam, l-am observat în spatele sălii, în picioare, ascultând, a fost o surpriză extraordinară. Era un om al surprizelor deosebite.

Când aveam 9 ani mi-a făcut cadou o bicicletă pionier. El fusese în tinerețe înscris în Clubul Ciclist din Pitești. Eram nedespărțită de bicicletă. Am început să mă laud în casă că într-o curte vecină unde exista un rond cu flori făceam echilibristică, iar mai grav, coboram pe sub Podul Minciunilor fără să mă țin de ghidon. Când a auzit tatăl meu, a doua zi bicicleta dispăruse.

Cu bicicleta aceea am defilat în pantaloni scurți și bluză albă, cu cravata la gât de 1 mai, prin centrul orașului, poza mea apărând și în ziar”, mai spune ea.

Prieteniile din Sibiu

Liliana locuiește în prezent pe Bulevardul Victoriei, nu are telefon și circulă foarte mult cu autobuzul sau pe jos în drumul ei spre evenimentele la care alege să meargă. Spune că are prieteni la tot pasul și că cititul și socializarea îi sunt printre cele mai dragi. 

„Foarte convenabil îmi este autobuzul 3, conducătorii auto sunt foarte amabili, intrăm câteodată în conversații și socializăm, eu fiind o fire foarte deschisă, mă entuziasmează.

Am prieteni peste tot, în primul rând la Librăria Humanitas de când s-a înființat aici în Sibiu. M-am bucurat de tot ce a realizat doamna Maria Moga pentru care cred că ar fi trebuit recompensată cu titlul de cetățean de onoare a Sibiului.

În acel loc, la subsolul frumos amenajat de dânsa împreună cu colegi și studenți de la teologie, așezată la masă ani de zile în acel subsol am citit o mulțime de cărți, în special în limba engleză, printre care toate romanele existente în librărie în limba engleză de P.D. James. Citisem și cărți aduse de soțul meu din SUA în limba engleză, de Aghata Christie, dar preferam P.D.James, un stil aparte.

La Cărturești, anterior la Habitus, unde am început să comand cărți în special Mozart. La câțiva ani după moartea soțului meu, am început să citesc la sala de lectura cărți, la Biblioteca Universității. După înființarea Bibliotecii Universitare mergeam zilnic acolo și citeam. În acel loc, am participat și la conferințe cu temă religioasă cum sunt cele ale părintelui profesor Constantin Necula și vizionam uneori filme”, detaliază aceasta.

Fără telefon de 20 de ani, dar cu dorința de a participa la evenimentele din oraș

De când a murit soțul ei, nu a mai privit la televizor, nu a mai ascultat radio și nu a mai folosit telefonul. Cititul îi este partener de nădejde.

„Citesc până dimineață, nu pot lăsa cartea din mână, este ca un drog, cred că am cea mai mare colecție de cărți despre Mozart, posibil chiar din țară. Cam pe asta îmi cheltuiesc banii, casa este plină de cărți”, completează ea.

Foto: Ovidiu Matiu 

„După fiecare spectacol, eu stau neapărat de vorbă cu soliștii”

Liliana Jivi este un exemplu de om blând și bun, cu iubire de oameni, de lectură și de tot ce înseamnă artă.

„Am primit un premiu anul trecut, în 2024 am avut o surpriză extrem de plăcută primind o diplomă de cel mai fidel spectator al Filarmonicii și un abonament la spectacolele lor pe un semestru. Frecventez, pe lângă spectacolele de la Filarmonică, și pe cele de balet, apreciind în mod deosebit spectacolele cu coregrafia lui Marcello Algeri care a realizat aici Romeo și Julieta. Rock Story, cu muzica lui Queens, în rolurile principale balerina mea preferată Alba Fernandez și un spaniol Romeo - Miguel Teixeira (Portugalia).

Particip la FITS, pe care îl apreciez în mod deosebit.

După fiecare spectacol eu stau neapărat de vorbă cu soliștii de la filarmonică, să-i cunosc îndeaproape, să aflu mai multe despre ei, despre preferințele lor muzicale, constatând cu mare plăcere că mulți dintre ei preferă, la fel ca mine, muzica lui Mozart.

Noaptea, când mă întorc câteodată acasă târziu de la câte un spectacol, cum au fost serile de film de la Muzeul de Istorie de la Festivalul de Teatru, orașul e deja în mare parte adormit, iar eu mă îndrept spre casă, spre lectură până dimineața. Iubesc pescărușii, zborul lor, iar noaptea apar pe cer luminați ca niște stele. Îmi închipui că zborul lor e al unor îngeri. E un spectacol ce-ți taie respirația. E un spectacol minunat ce îmi dă atâta bucurie împreună cu imaginea catedralei luminată feeric. Știați că pescărușii se rotesc seara în jurul ei? ”, a concluzionat aceasta.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Adina Bota

Redactor

[email protected]